Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Situată în inima Carpaţilor, Bucovina ni se dezvăluie ca un adevărat paradis. Bătrînii codri îngînă încă poveştile vitejilor eroi de odinioară, iar pîrîurile le ascultă şi le duc la vale dăruindu-le oamenilor, să le doinească.
Obiceiuri - Din moşi-strămoşi – pînă în al şaptelea neam
Situată în inima Carpaţilor, Bucovina
ni se dezvăluie ca un adevărat paradis. Bătrînii codri îngînă încă poveştile
vitejilor eroi de odinioară, iar pîrîurile le ascultă şi le duc la vale dăruindu-le
oamenilor, să le doinească.
Sofia Vicoveanca ştie să asculte glasul tainic al
frumuseţilor de pe meleagurile bucovinene. Le desluşeşte graiul miserios şi
le dă contur în doinele, baladele şi cîntecele de joc dăruite românilor prin
vocea sa, inconfundabilă... Acolo, în inima Bucovinei, Sărbătorile Pascale sînt
întîmpinate, cum de altfel oamenii locului spun, aşa cum “părinţii din părinţii
noştri, moşii din strămoşi pînă în al şaptelea neam, aşa vom ţinea şi noi, cîtă
vreme vom trăi”.
“Aici este zona cu cele mai multe mănăstiri, e zona în care Ştefan cel Mare şi Sfînt a lăsat, la fiecare pas, un loc de închinăciune şi de pomenire. La noi se păstrează postul, se curăţesc grădinile, se spoiesc casele, se curăţă sufletul. Prin post reuşim să ne mai împăcăm cu noi şi cu cei de lîngă noi. Cînd se pregătesc de Săptămîna Mare, multe femei nu mănîncă cu ulei. Cunosc femei care nu folosesc cuţitul în această perioadă, frîng pîinea. În Joia Mare se merge la biserică şi se ascultă Denia, se înroşesc ouăle, se pregătesc cozonacii şi cele cuvenite întîmpinării Paştilor, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, o mare bucurie: Învierea Domnului”.
Blidul. În Bucovina, înainte de Înviere, gospodinele pregătesc blidul, o pască specială. “Este o pască din aluat, cu cruce la mijloc. În părţile goale se umple cu brînză. După ce se coace, se pune într-un coş, ornat cu prosopul cel mai frumos, şi acolo se pun şi ouă roşii, un pic de slănină, brînză, hrean, usturoi, puţin zahăr, puţin fîn pentru animale, busuioc. În noaptea de Înviere, după slujbă, cînd se deschide uşa bisericii şi se spune: «Hristos a înviat!», oamenii se aşază la rînd şi se sfinţesc aceste bucate”, povesteşte Sofia Vicoveanca.
Merinde pentru suflet
Coşul cu bucate este aşteptat cu nerăbdare de întreaga familie. “Gospodinele duc acasă aceste bucate. Pe la 5-6 dimineaţa, cînd se întorc cu coşul cu cele sfinţite, se trezesc cei din familie, se pune un ou roşu în apă şi un bănuţ şi un fir de busuioc; fiecare membru al familiei se va da, sub formă de cruce, cu oul roşu, spunînd: «Să fiu roşu şi sănătos ca oul», apoi, cu bănuţul, tot în formă de cruce, spunînd: «Să fiu bogat şi tare ca banul» şi, tot în formă de cruce, cu busuiocul: «Să fiu frumos şi căutat ca busuiocul». Se spală cu apa aceea. Apoi, toată lumea se aşază la masă şi se ia din cele sfinte cîte o îmbucătură, pentru suflet, cum ai lua anafură, cum ai lua aghiazmă. Se împart bucate şi se mănîncă. Cînd eram copilă, înainte de Paşte, noi, fetele, ne coseam cămăşi, foarte frumoase, pe care le purtam cu drag”, ne destăinuie Sofia Vicoveanca din obiceiurile meleagurilor bucovinene, care se păstrează din moşi-strămoşi, chiar dacă vremea îşi toarce anii.
Citește pe Antena3.ro
