Paştele în Bucovina

Situată în inima Carpaţilor, Bucovina ni se dezvăluie ca un adevărat paradis. Bătrînii codri îngînă încă poveştile vitejilor eroi de odinioară, iar pîrîurile le ascultă şi le duc la vale dăruindu-le oamenilor, să le doinească.

Obiceiuri - Din moşi-strămoşi – pînă în al şaptelea neam

Situată în inima Carpaţilor, Bucovina ni se dezvăluie ca un adevărat paradis. Bătrînii codri îngînă încă poveştile vitejilor eroi de odinioară, iar pîrîurile le ascultă şi le duc la vale dăruindu-le oamenilor, să le doinească.
Sofia Vicoveanca ştie să as­cul­te glasul tainic al frumu­se­ţilor de pe meleagurile bu­co­vinene. Le desluşeşte graiul miserios şi le dă contur în doinele, baladele şi cîntecele de joc dăruite românilor prin vocea sa, inconfundabilă... Acolo, în inima Bucovinei, Sărbătorile Pascale sînt întîmpinate, cum de altfel oamenii locului spun, aşa cum “părinţii din părinţii noştri, moşii din strămoşi pînă în al şaptelea neam, aşa vom ţinea şi noi, cîtă vreme vom trăi”.

“Aici este zona cu cele mai multe mănăstiri, e zona în care Şte­fan cel Mare şi Sfînt a lăsat, la fie­care pas, un loc de închinăciune şi de po­me­ni­re. La noi se păstrează postul, se cu­ră­ţesc grădinile, se spo­iesc casele, se curăţă sufletul. Prin post reu­şim să ne mai împăcăm cu noi şi cu cei de lîn­gă noi. Cînd se pre­­gătesc de Săp­­tă­mîna Mare, multe femei nu mă­nîn­că cu ulei. Cunosc femei care nu fo­­losesc cuţitul în această pe­rioa­dă, frîng pîinea. În Joia Mare se mer­ge la biserică şi se ascultă Denia, se în­ro­şesc ouăle, se pregătesc co­zo­na­cii şi cele cuvenite întîmpinării Paş­ti­lor, cea mai mare sărbătoare a creş­­­ti­nă­tăţii, o mare bucurie: În­vie­rea Dom­nului”.

Blidul. În Bucovina, înainte de Înviere, gospodinele pregătesc bli­dul, o pască specială. “Este o pască din aluat, cu cruce la mijloc. În păr­ţile goale se umple cu brînză. După ce se coace, se pune într-un coş, ornat cu prosopul cel mai frumos, şi acolo se pun şi ouă roşii, un pic de slănină, brînză, hrean, usturoi, puţin zahăr, puţin fîn pentru animale, busuioc. În noaptea de Înviere, după slujbă, cînd se deschide uşa bisericii şi se spune: «Hristos a înviat!», oamenii se aşază la rînd şi se sfinţesc aceste bucate”, povesteşte Sofia Vicoveanca.

Merinde pentru suflet

Coşul cu bucate este aşteptat cu nerăbdare de întreaga familie. “Gospodinele duc acasă aceste bucate. Pe la 5-6 dimineaţa, cînd se întorc cu coşul cu cele sfinţite, se trezesc cei din familie, se pune un ou roşu în apă şi un bănuţ şi un fir de busuioc; fiecare membru al familiei se va da, sub formă de cruce, cu oul roşu, spunînd: «Să fiu roşu şi sănătos ca oul», apoi, cu bănuţul, tot în formă de cruce, spunînd: «Să fiu bogat şi tare ca banul» şi, tot în formă de cruce, cu busuiocul: «Să fiu frumos şi căutat ca busuiocul». Se spală cu apa aceea. Apoi, toată lumea se aşază la masă şi se ia din cele sfinte cîte o îmbucătură, pentru suflet, cum ai lua anafură, cum ai lua aghiazmă. Se împart bucate şi se mănîncă. Cînd eram copilă, înainte de Paşte, noi, fetele, ne coseam cămăşi, foarte frumoase, pe care le purtam cu drag”, ne destăinuie Sofia Vicoveanca din obiceiurile meleagurilor bucovinene, care se păstrează din moşi-strămoşi, chiar dacă vremea îşi toarce anii.