Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
21 august 1968 ● Cea mai frumoasă zi a domniei lui Ceauşescu
Mai degrabă decît data naşterii din registrele stării civile, 21 august
1968 poate să rămînă în istoria comunismului autohton ca "ziua lui
Ceauşescu". Obosit după o noapte nedormită, nesigur pe ce avea să
urmeze, încrezător în steaua lui şi-a României, în faţa mulţimii
adunate în Piaţa Palatului a tunat şi-a fulgerat împotriva Marelui
Frate de la Răsărit.
21 august 1968 ● Cea mai frumoasă zi a domniei lui Ceauşescu
Mai degrabă decît data naşterii din registrele stării civile, 21 august 1968 poate să rămînă în istoria comunismului autohton ca "ziua lui Ceauşescu". Obosit după o noapte nedormită, nesigur pe ce avea să urmeze, încrezător în steaua lui şi-a României, în faţa mulţimii adunate în Piaţa Palatului a tunat şi-a fulgerat împotriva Marelui Frate de la Răsărit.
Bucureşti, România, noaptea de 20 spre 21 august 1968, după miezul nopţii. Un lucrător de la Ambasada Uniunii Sovietice bătea la poarta Comitetului Central al CC al PCR ca să lase un mesaj. Anunţul că trupele a cinci state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, din care şi România făcea parte, au invadat Cehoslovacia era făcut Bucureştiului printr-o notă adusă de un funcţionar oarecare, la cîteva ore după pornirea tăvălugului. Nu s-a spus atunci că România nu fusese nici măcar informată despre intenţiile sovieticilor. Despre invitaţia de-a participa nici nu s-a pus problema...
Imediat, telefoanele au început să sune în reşedinţele din Snagov, Primăverii şi pe unde-or mai fi domiciliat membrii CPEx. Ceauşescu abia se întorsese dintr-o vizită de lucru de la Piteşti. Vestea a luat şi n-a luat prin surprindere, ne-o spune Ianoş Fazekaş. "Cînd am primit telefon – descrie acesta momentul cînd a primit vestea – m-am gîndit la două lucruri: am întrebat dacă s-au întors tovarăşii de la Piteşti, să nu se fi întîmplat vreo nenorocire, şi a doua problemă a fost aceasta cu Cehoslovacia."
GÎNDITOR ŞI MELANCOLIC. "Întorcînd ochii minţii spre evenimentele de acum aproape patru decenii – ne introduce Dumitru Popescu în atmosfera orelor teribile, spre acea noapte fierbinte – revăd culoarele şi cabinetele sediului Comitetului Central intrate într-o sobrietate laborioasă, exprimînd o mută, spectrală febrilitate, ca interiorul unei mari cancelarii unde se pun la cale, decisiv şi silenţios, nu numai pagini de istorie naţională, ci şi destine mondiale. Nicolae Ceauşescu avea o mină de gînditor melancolic, surprins într-o blîndă meditaţie metafizică, rămas pe chip cu revelaţii neduse pînă la capăt. Se arăta neobişnuit de atent şi respectuos cu toată lumea, ca şi cînd se afla acolo în calitate de dispecer însărcinat să afle dorinţele abstracte ale fiecăruia. Mă întreb, nu aceasta era starea de spirit generală în acele zile în România?"
ZIUA CEA MAI LUNGĂ. 21 august 1968 avea să fie o dată înscrisă "cu litere de aur" în istoria regimului comunist de la Bucureşti, dar mai ales în viaţa lui Nicolae Ceauşescu. Nesiguranţă, teamă, mîndrie, surprindere, nevoia de a face ceva, toate trebuie să-i fi încercat pe secretarul general al PCR, pe cei din cercul puterii şi, probabil, pe mulţi dintre români. Văzînd că Brejnev nu glumeşte, liderii de la Bucureşti s-au întrebat dacă nu cumva România e următoarea destinaţie a deja celebrelor tancuri sovietice. Iar pe Ceauşescu luarea de poziţie împotriva intervenţiei putea să-l coste scaunul. Nu s-a întîmplat nimic. Posteritatea a reţinut gestul ca pe un act de curaj, România a cîştigat simpatia lumii occidentale, iar Ceauşescu, epitetul de lider mare al unei ţări mici, dar curajoase.
Imediat după primirea notei din partea Ambasadei URSS, membrii Prezidiului Permanent al CPEx – nucleul prim de decizie al partidului – s-au întîlnit într-o şedinţă-fulger. La 6:30, pe măsură ce titularii se trezeau din adormire şi reuşeau să ajungă în miezul faptelor, s-a reunit CPEx-ul. Ceauşescu a expus situaţia şi paşii de urmat în orele imediat următoare, iar ceilalţi ocupanţi ai fotoliilor de membru şi-au expus punctul de vedere. Solidaritate deplină, unanimitate de păreri. În cursul dimineţii de miercuri, 21 august, a fost convocată o şedinţă extraordinară a Comitetului Central, organul suprem de decizie în partid, conform statutului. Verdictul său avea să fie adus la cunoştinţa opiniei publice de Ceauşescu personal, la mitingul din faţa clădirii Comitetului Central.
După o noapte lungă şi grea, în faţa mulţimii poate nu atît de spontan creată pe cît scria "Scînteia", dar care, oricum, întrecuse aşteptările oficialilor, Alexandru Bîrlădeanu spune că Ceauşescu s-a "montat" şi s-a înflăcărat singur. "Plan oficial cu ce urma să facem nu era. Nu s-a discutat despre un astfel de plan. Ce pot să spun este că, la adunarea populară, l-a luat limba pe dinainte pe Ceauşescu. Nu era momentul ca, după ce ieşi în faţa tigrului, să-l tragi şi de coadă, spune Bîrlădeanu. Însă a prins foarte bine la lume, care a fost foarte impresionată de discursul lui. În acea perioadă îl lua gura pe dinainte. Printre altele, se visa şi orator ce înflăcărează masele." Îşi pregătise Ceauşescu discursul dinainte? Se pare că nu.
Joi, 22 august, Marea Adunare Naţională s-a reunit în sesiune extraodinară. MAN a adoptat o declaraţie prin care se enunţau principiile după care România îşi ghida politica externă. În mod excepţional, Televiziunea Română a transmis în direct "de la faţa locului", începînd cu ora 10 dimineaţa. După "direct" s-a revenit la programul normal. Bunăoară, în seara de 22 august 1968, românii s-au putut delecta cu filmul serial "Vikingii", un program de cîntece şi dansuri susţinut de Ansamblul Periniţa, cu emisiunea "Tinereţea petrolului" sau cu "Lira – album de poezie".
ÎNTÎLNIRE SECRETĂ CU TITO. În zilele următoare, membrii CPEx au fost trimişi în judeţe, pentru a lua pulsul populaţiei şi a nu lăsa ca spiritele să se încingă prea tare. Înainte de a suna răspîndirea în teritoriu, Ceauşescu a mers să-l întîlnească pe Tito la Vîrşeţ. Căuta posibili aliaţi şi soluţii pentru retragerea armatei în caz de invazie. Cunoscut pentru relaţiile proaste cu sovieticii, şi asta chiar în timpul atotputernicului Stalin, liderul iugoslav n-a fost sedus de perspectiva unei colaborări cu românii. Situaţia trebuie dezamorsată, le-a spus el vizitatorilor, ursul sovietic nu trebuie provocat foarte tare. Ştia mai bine din propria experienţă.
Atît teama, cît şi entuziasmul s-au domolit, iar viaţa şi-a intrat în ritmul firesc.
O mare greşeală şi o gravă primejdie
"Pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greşeală, a spus Ceauşescu de la balconul Comitetului Central la 21 august 1968 şi o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi, cînd popoarele se ridică la luptă pentru a-şi apăra independenţa naţională, pentru egalitatea în drepturi, ca un stat socialist să încalce libertatea şi independenţa altui stat. Nu există nici o justificare, nu poate fi acceptat nici un motiv pentru a admite, pentru o clipă numai, ideea intervenţiei militare în treburile altui stat socialist frăţesc. (...) S-a spus că în Cehoslovacia există pericolul contrarevoluţiei. Se vor găsi poate mîine unii care să spună că şi aici, în această adunare, se manifestă tendinţe contrarevoluţionare. Răspundem tuturor: întregul popor român nu va permite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre!"Cuvîntul deputatului Ion Iliescu
Rînd pe rînd, în şedinţa MAN din 22 august, deputaţii au venit la microfon pentru a-şi expune punctul de vedere. "Vreau să exprim totala adeziune la acţiunea promptă a conducerii noastre de partid şi de stat, a spus deputatul Ion Iliescu, la acea dată prim-secretar al CC al UTC şi ministru pentru Problemele Tineretului, la expunerea prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la textul proiectului de declaraţie a Marii Adunări Naţionale, care dau glas, cu hotărîre şi claritate, poziţiei ţării, a întregului nostru popor. Vreau să aduc la cunoştinţa Marii Adunări Naţionale că tineretul nostru, educat în spiritul internaţionalismului socialist, al solidarităţii internaţionaliste, şi care a urmărit cu adîncă preocupare desfăşurarea evenimentelor din Cehoslovacia, a primit cu deplină satisfacţie comunicatul Comitetului Central al partidului, manifestîndu-şi întreaga adeziune la poziţia şi hotărîrile adoptate de conducerea partidului nostru. Tinerii noştri de la oraşe şi sate, indiferent de naţionalitate, vor fi gata oricînd, la chemarea partidului, să facă dovada înaltului lor devotament faţă de patrie, să-şi îndeplinească în mod exemplar sarcinile ce le revin în înfăptuirea programului de desăvîrşire şi perfecţionare a construcţiei socialiste, să apere chiar cu preţul jertfei supreme cuceririle revoluţionare ale poporului, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării, să facă zid în jurul partidului, Comitetului său Central, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu."Nu rataţi!
Citiţi în numărul de mîine al Jurnalului Naţional informaţii în exclusivitate din arhive despre formarea gărzilor muncitoreşti ulterior invadării Cehoslovaciei.
