PSIHOLOGIA DE MALL ● Dialog cu Aurora Liiceanu
Doamna
psiholog Aurora Liiceanu a binevoit să stea de vorbă cu noi despre
resorturile care-i fac pe români să dea năvală la
mall. Am încercat să
descifrăm împreună ce tipuri de oameni sunt clienţii măgăoaielor cu de
toate şi ce vor ei de la viaţă.
PSIHOLOGIA DE MALL ● Dialog cu Aurora Liiceanu
Doamna psiholog Aurora Liiceanu a binevoit să stea de vorbă cu noi despre resorturile care-i fac pe români să dea năvală la mall. Am încercat să descifrăm împreună ce tipuri de oameni sunt clienţii măgăoaielor cu de toate şi ce vor ei de la viaţă.
- Jurnalul Naţional: Când eram copil, la Sibiu, duminica lumea se plimba pe Corso. Acum, de ce a fost înlocuit bulevardul cu mall-ul?
Aurora Liiceanu: Un sociolog, al cărui nume nu-l mai ţin minte, a afirmat că blocurile cu zece etaje de azi sunt de fapt străzile din trecut mutate pe verticală. Mall-ul a devenit un Corso mutat. Ai unde să te plimbi şi să caşti gura. Sunt magazine, mărfuri, te duci să vezi produse. Oamenii nu mai relaţionează ca altădată. Nu prea se mai fac vizite. Înainte spaţiul privat era şi locul de socializare. Acum, în majoritatea cazurilor se socializează în spaţiul public. Mulţi îşi dau întâlnire la mall, unde pot să şi vadă cine ştie ce marafeturi şi să bea o bere...
- Marfa de mall mi se pare scumpă şi proastă... Am văzut pensionari sau oameni mai simpli care se duc doar să se uite, ca la muzeu. Mi se pare o tâmpenie... când pot să facă altceva, mai plăcut.
Tocmai aste e. Eu cred că nu pot să facă altceva, nu ştiu ce să facă cu timpul lor. Noi nu prea avem o cultură a loisir-ului, a petrecerii timpului liber în mod plăcut. Din păcate, oamenii au o imaginaţie destul de sărăcăcioasă, iar piaţa nu oferă prea multe posibilităţi de distracţie. Nu avem o cultură a corpului, a sportului făcut de plăcere, suntem un popor sedentar. Şi aşa-numitele excursii sunt de fapt ieşiri la grătar, pe malul apei. Eu nu prea umblu la mall, dar tentaţia lui cred că este că poţi, după ce ai alergat şi ai cumpărat ceva, să stai să bei o bere, să mănânci.
Public-ţintă
- Care este publicul-ţintă al mall-ului, în opinia dvs.?
Cred că e vorba de oameni săraci sau medii, tentaţi de tot felul de produse, cu boala consumerismului, uşor snobi. Omul se duce acolo să vadă ce se mai poartă, poate speră în zadar să se întâlnească cu o vedetă, ceva. Fiindcă cinematografele de la mall sunt mai scumpe şi scaunele mai bune, în mintea unora o invitaţie la mall a devenit ca o invitaţie la teatru. Scoţi o fată în oraş, arăţi că ai bani de mall, o duci şi la film, o şi inviţi la o cafea după. Nu cred că mărfurile de la mall se adresează unor oameni rafinaţi. Aceştia se îndreaptă, în mod normal, spre magazinele mici, strict specializate, care nu au produse de serie mare. Au fost la începutul epocii mall mai multe magazine mici înghiţite de concurenţă, dar acum am observat că multă lume se reorientează spre magazine specializate, care nu au produse de masă. Da, la mall e varietate, dar eu cred că varietatea mare scade din calitate.
- Moare reţeaua de cinematografe clasice din cauza celor de la mall?
Oamenii sunt atraşi de cinematografele de la mall din cauza multifuncţionalităţii. Am văzut însă că şi unele cinematografe clasice, de cartier, încearcă să se adapteze, să vândă mai multe produse, nu doar floricele şi sucuri, încep să semene cu cinematografele din SUA. Acolo, sala de cinema a ajuns un fel de mimare a spaţiului privat. Te duci acolo să stai lejer, ca acasă, cu floricele şi cafea, într-o atmosferă care dă senzaţia de intimitate. Acolo te duci să stai relaxat, nu rigid, încorsetat, îmbrăcat de gală, ca la teatru. Am observat în ultima vreme că şi această convenţie socială legată de teatru a început să cadă. Lumea munceşte mai mult, scapă mai târziu de la lucru, aşa că de multe ori oamenii nu mai au timp să treacă pe acasă, să se schimbe şi să se aranjeze şi vin la teatru cu genţi mari, cizme.
- Între mall-uri va fi o concurenţă acută, în Bucureşti sunt deja prea multe, după părerea mea. Ce strategie credeţi că vor adopta să capteze publicul?
În străinătate am văzut că au strategii variate, care sunt axate în general pe ideea de socializare. Se organizează la mall seri speciale pentru oameni singuri, pentru familiile cu copii, sunt aduse special vedete. La noi nu am văzut încă aşa ceva. Nu ştiu dacă piaţa românească va mai înghiţi şi alte mall-uri, dar în cazul unei concurenţe mari, vor trebui să diversifice oferta de acţiuni de socializare şi să sporească varietatea de produse.
- Apropo de socializare... Au apărut "băieţii şi fetele de mall", care sparg timpul pe acolo, vor să fie văzuţi, au senzaţia că asta le dă un fel de statut social superior...
Am observat şi eu fenomenul ăsta. Fete şi băieţi, de la 14 ani în sus, care se strâng în gaşcă la mall, li se pare interesant să se ducă să ardă gazul pe acolo, să se afişeze cu hainele la modă pe care le au.
Văr cu strada
- Cu ce alt loc seamănă mall-ul?
Mall-ul, după mine, este verişor bun cu strada. După 1990 s-a simţit nevoia de adunări în spaţiul public. Vedeţi ce succes au revelioanele pe stradă, concertele în aer liber. Oamenii simt nevoia să petreacă din ce în ce mai mult timp în spaţiul public, să iasă. Nu mai există plăcerea statului acasă. Nici aniversările, zilele de naştere nu se prea mai serbează acasă. Acum, "dă mai bine" să-ţi inviţi prietenii undeva la un restaurant. Dacă sărbătoreşti ceva acasă, poţi lăsa senzaţia că eşti sărac, zgârcit sau un om expirat, care nu înţelege mersul lucrurilor. Majoritatea copiilor se pictează pe faţă şi merg la fast-food să-şi facă ziua. Este un curent general, socialul invadează din ce în ce mai mult spaţiul privat. Am văzut că până şi violenţa domestică se manifestă în public.
- Fenomenul ăsta nu o să devină reversibil?
S-ar putea, dar în timp. Acum toţi vor să fie moderni. Oamenilor li se pare mult mai în spiritul epocii să-şi ia maşina, nevasta şi să meargă o dată pe săptămână la hipermarket, neglijând băcănia din colţ. De multe ori nu iau în calcul că benzina şi timpul pierdut la cozi sunt mai valoroase decât reducerile pe care le găsesc acolo. Hipermarket-urile au campanii agresive de publicitate, cărora unii le cad victime.
- Credeţi că aiureala aia cu preţul de x,99 practicat în mall-uri încă mai ţine?
Da, fiindcă prima cifră are un impact psihologic mare. Mall-ul se adresează omului statistic, care nu trebuie să fie neapărat foarte deştept, care poate pica în tot felul de capcane. Cred că publicul care dă buluc în mall-uri ajunge acolo datorită contagiunii sociale, a spiritului de turmă. În străinătate există o cultură a timpului liber urban şi una a timpului liber rural. Noi suntem, datorită atracţiei către oraş a oamenilor de la ţară din timpul comunismului, aproape exclusiv rurali. Sunt mulţi oameni care trăiesc mental ca la ţară. Pentru ei fascinaţia mall-ului e imensă, au înlocuit matul cu mall-ul. Oamenii nu prea au relaţii, nu au o cultură a timpului liber şi au în general doar relaţii de neam. În week-end se duc la mall să bea o bere, să vadă preţuri, să bârfească sau să-şi etaleze hainele. E o cultură exibiţionistă. Când am fost de un revelion la Paris, am văzut un grup de rusoaice care făceau pe marile doamne, cu blănuri şi tone de aur pe ele. Erau de fapt doar nişte târgoveţe care jucau rolul unor mari doamne. Nu le băga nimeni în seamă. Cam aşa e şi cu ăia care merg la mall să fie văzuţi.
Citiţi şi:
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
