Petre Roman: Cadou neaşteptat

"Când aveam 4 ani şi tatăl meu lucra la Ministerul Agriculturii, ţin minte că se folosea de o maşină de serviciu, Skoda break, în care ţin minte că în acel decembrie nouă, copiilor, ne era tare frig deşi eram nespus de bucuroşi când ne plimbam cu ea. În curtea noastră se aciuise un căţel, mic, alb cu pete negre şi cu un botic lung foarte simpatic."

"A crescut în câteva luni foarte zdravăn şi răsfăţat. De câte ori avea ocazia o zbughea din curte pe scara de serviciu în casă, unde imediat se încingea o joacă. Pe căţel l-am botezat Azorel. Deşi tata şi mama aveau destule probleme în acea perioadă, Crăciunul era o mare bucurie. Cu câteva zile înainte de Crăciun, tata hotărâse să-l ducă de acasă pe Azorel. Cu Skoda amintită l-a dus la nişte prieteni militari la Ploieşti. În după-amiaza zilei de Ajun era mare forfotă în casă cu pregătirile de Crăciun, când, la un moment dat, am auzit strigătul doamnei care dădea o mână de ajutor mamei şi bunicii: «Doamne feri! De unde ai apărut lighioană?». Până să ne întrebăm ce-o fi, a apărut Azorel, fără să i se vadă petele de murdar ce era, s-a repezit la mine şi a început să mă lingă cu limbuţa lui pe faţă şi pe mâini. Cum a venit el de la Ploieşti şi a găsit drumul spre casă rămâne un mister. Chiar şi tata a fost impresionat şi a hotărât că îl pot păstra pe Azorel. A fost cadoul meu de Crăciun atât de drag şi de neaşteptat".