Plutonieru' Mancu si "smecheritii"

In iulie 1996, presa prezenta ceea ce specialistii au numit o intalnire de gradul III. Plutonierul si paznicul din satul galatean Certesti s-au intalnit cu trei fiinte extraterestre, care au coborat dintr-o farfurie zburatoare in fata postului de politie.

Certesti - Galati, iulie 1996. Un sat care musteste de ziaristii veniti sa vada locul in care a aterizat OZN-ul si sa le cunoasca personal pe cele doua personaje care au luat contact cu civilizatiile extraterestre - plutonierul Marian Mancu si paznicul Maricel Rusu.

Potrivit relatarilor din presa de atunci, in noaptea de 7 spre 8 iulie, in zona localitatii Certesti, judetul Galati, un obiect zburator neidentificat a aterizat in fata postului de politie.

Plutonierul si paznicul care patrulau pe raza localitatii au vazut cum in fata postului de politie aterizeaza un obiect zburator cu diametru de aproximativ sase metri si o inaltime de doi metri. Obiectul prezenta lumini rosii si verzi.

Din el au iesit trei fiinte cu o inaltime de aproximativ 80 de centimetri, de culoare gri metalizat, cu capetele tuguiate. Dupa cateva secunde, ciudatul obiect s-a ridicat cu tot cu cele trei fiinte si a plecat.

Specialistii in fenomene paranormale spun ca la Certesti a fost o intalnire de gradul III.

Noi ne-am intors, dupa opt ani, pe urmele OZN-ului. Ii vom lasa pe cititorii nostri sa aprecieze, dupa aceste randuri, ce fel de intalnire paranormala a avut loc in 1996 si gradul ei.

 

Legende vii. Certesti - Galati, iunie 2004. Dimineata de vara. Liniste. Lumea e la prasit. Carciumile din sat sunt inchise. La primaria cu termopane nu e nimeni. Doar cativa copii zumzaie printr-o fosta statie de autobuz.

La postul de politie - un agent tanar, cu accent de moldovean sugubat si cu multe treburi pe cap. Domnul Mancu nu mai lucreaza in politie, nici macar in Certesti nu mai sta. L-am putea gasi undeva pe langa Tecuci, in Tiganesti. Maricel Rusu, paznicul care a vazut OZN-ul, e dus la camp sa dea cu prasitoarea si se intoarce abia pe seara. Am tras masina la umbra si am pornit prin sat.

Legenda plutonierului Mancu e vie la Certesti. Mai bine zis, legendele… Pe care le-am aflat pe marginea drumului, sub visini, la magazinul din sat, intre doua pungi de pufuleti, sau in statia in care trag microbuzele care vin de la Galati.

Magarul dintre franzele. Pe cand era domnul Mancu plutonier la Certesti, o mandrete de magar a dat iama intr-o gradina cu varza. Suparat, taranul pagubit l-a rugat pe plutonierul Mancu sa dea de stapanul magarului, ca sa poata sa-si recupereze verzele disparute in burta animalului pofticios. Pentru ca nu dadea de stapan, plutonierul a retinut patrupedul. L-a luat frumusel de funie si a plecat spre post. Magarul, incapatanat de felul lui, nu prea se lasa dus. Asa ca domnul plutonier a oprit masina care transporta paine in sat, l-a obligat pe sofer sa ingramadeasca lazile si a bagat magarul printre franzele. Ajuns in sat, a legat animalul de usa postului de politie, ca sa faca cercetari. Mare chin pe bietul urecheat, pana a venit seful de post si i-a dat ordin plutonierului sa-l elibereze. Pentru ca nu era multumit de stadiul anchetei, plutonierul Mancu a legat, pana la noi dovezi, magarul de usa blocului in care locuia. Spre exasperarea vecinilor, care si-au clatit urechile o bucata buna de vreme cu ragete magaresti.

 

A "detonat" grenada. Mai spun satenii ca plutonierul Mancu avea "darul suptului". Purta in haina o sticluta mai subtirica, cu votca, din care-si potolea mereu setea.

In magazinul din sat, care functioneaza si ca bar, si ca sala de ping-pong, e liniste si racoare. Pe unde intrebam de domnul Mancu suntem intampinati cu zambete. Valeriu Stoica stie si el una tare cu plutonierul Mancu. Pe aia cu grenada.

Un satean a gasit o grenada de pe timpul razboiului. Nu mai avea focos, dar omul s-a gandit sa-l anunte pe politist, ca sa n-aiba belele. A venit plutonierul Mancu. A asezat frumusel grenada intr-o cutie si a plimbat-o prin sat, pana la stadion. Cu mare grija a oprit masinile care mai treceau prin zona. Dupa care i-a dat foc grenadei, ca s-o detoneze…

 

Beciul, tiganii si comoara. Dar si mai tare e aia cu beciul, tiganii si comoara… Tot Certestiul stie ca domnul Mancu a vrut sa-si faca beci, la o casa pe care o avea in satul Tiganesti. Gurile rele spun ca plutonierul nu prea avea bani, asa ca s-a gandit la o metoda cat se poate de ieftina. A facut o harta pe care era schitat si locul in care voia sa-si construiasca beciul. A mototolit hartia si a mai murdarit-o, incat sa para foarte veche. Cu ea, si cu cateva monede vechi in buzunar - caci am uitat sa va spun ca plutonierul avea o pasiune pentru numismatica - a plecat la tiganii dintr-un sat vecin sa le propuna un targ. Domnul Mancu cica descoperise harta unei comori. Ba chiar, sapand, a dat si de cateva monede - si le-a prezentat tiganilor banii vechi din buzunar. Sa dea ei, tiganii, cinci milioane de lei la domnu’ plutonier, si a lor sa fie comoara pe care o gasesc in locul in care trebuia sa apara beciul.

S-au ingramadit brunetii… Si au tot sapat pana au facut o gaura taman potrivita pentru beci. Si atunci le-a zis plutonierul ca ar cam fi timpul sa renunte la sapaturi, daca nu a aparut comoara. Tiganii l-au dat in judecata, ca sa-si ia banii inapoi. Si inca se mai judeca…

 

OZN-urile rapeau Dacii. Mai povestesc satenii ca domnul Mancu a incendiat doua masini ale unor vecini pe care nu-i avea la inima. Si dupa aia a spus in sat ca un OZN a venit, a ridicat una dintre masini, dar apoi a scapat-o. Asa a luat masina foc, iar de la ea s-a aprins si cealalta. Si se mai aude ca plutonierul Mancu spargea geamurile de la casele nesuferitilor si mai trimitea copii sa-i fure tigari si bautura de prin magazine, cand isi facea tura de noapte.

 

"N-a fost…". La un colt de strada ne-am intalnit cu inginerul din sat, venit sa cumpere paine. Pare cam satul de ziaristi; nici nu vrea sa ne spuna cum il cheama. "Eu le-am spus si celor care au venit atunci sa faca emisiunea cu OZN-uri: domnule, daca trebuie sa va faceti emisiunea, faceti-va emisiunea, dar nu ma puneti pe mine sa spun ca aici a fost un OZN, ca n-a fost". Inginerul sta la bloc, taman in fata postului de politie. Iar in noaptea cu presupusul OZN nu a auzit nimic suspect, n-a vazut nimic. Si era acasa. "Daca ar fi fost ceva, nu vedeam si noi? De ce nu ne-a strigat domnul Mancu?! Si apoi, nu vedeti firele astea de inalta tensiune? Cum sa aterizeze OZN-ul printre ele?!"

Inginerul ne-a mai spus ca a doua zi dupa "aterizare", plutonierul a povestit ingrozit cum i s-au spart, de frica, ouale pe care le avea in buzunar, la vederea farfuriei zburatoare. Mai apoi insa, si-ar fi revenit si nu s-a lasat impresionat de omuletii gri: "Pai il luam pe maimutoi si-l invarteam de fumul il lua", s-ar fi laudat Mancu.

Presa a mai scris in ’96 ca ciresul de langa postul de politie a fost uscat instantaneu de OZN. Localnicii spun insa ca nici vorba de asa ceva. Ei isi mai amintesc ca unul din consatenii lor a marturisit la vremea respectiva ca s-a urcat in copac sa manance niste fructe, ceea ce ar explica cele cateva frunze si crengute care cazusera la poalele ciresului.

 

"Beti eram amandoi". Ne-am asezat pe iarba, la umbra unui gard. S-a lasat caldura cea mare… Si nea Maricel nu a terminat de dat cu prasitoarea.

Paznicul e om muncitor, spun satenii. Inainte cam bea, dar acum e bolnav si s-a lasat. A facut sase clase, la scoala din sat.

Dupa-amiaza a aparut si nea Maricel, cu palaria cam pe o ureche. "Apai de asta m-ati chemat? Ca eu sunt obosit si nemancat, de la camp… de asta am eu treaba acum?"

Intr-un tarziu, se lasa convins sa ne povesteasca ceva despre OZN.

"Adevaru’, domnisoara, ca beti eram amandoi… Eu faceam tuica zilele alea. Nu stiu ce a fost: poate un Mercedes cu lumini sau un elicopter, eu habar n-am.

Dormeam in sant. Domnul Mancu mi-a spus: hai sa zicem ca-i OZN. El m-a invatat trasnaia. Niste femei din sat, mai proaste ca mine, au zis si ele ca au vazut, ca le-a speriat domnul Mancu ca le face proces verbal". Intreb de ciresul uscat. "Apai domnisoara, o fi fost o frunza-doua uscata de la soare…, da sa usuce ciresul - nu."

Cert este ca paznicul nu-si mai sustine nici una din declaratiile pe care le-a facut acum opt ani. Pleaca necajit, suparat ca l-am chemat pentru o "asa trasnaie".

 

Ipoteza: un Mercedes. Cativa dintre sateni au o explicatie mai umana pentru ce s-a intamplat in noaptea de 7 spre 8 iulie, in 1996. Pe 7, dupa-amiaza, plutonierul Mancu ar fi oprit pentru control un Mercedes ultimul racnet. Soferul se grabea si, pentru ca Mancu nu voia sa-l lase sa-si vada de drum, i-a lasat actele masinii si i-a spus ca o sa se intoarca dupa ele.

S-a intors noaptea. Din masina au coborat si cei trei copii care erau cu el. Luminile rosii si albastre ar fi fost de la bordul masinii, iar zgomotul pe care l-au auzit politistul si paznicul ar fi fost avertizarea de la portierele care nu erau inchise. Iar cei trei extraterestri erau, de fapt, copiii soferului.

 

"Omu'™ cu ozeneu". Am plecat spre Tiganesti, sa dam de fostul politist. "Intrebati de Mancu, ala cu OZN-urile, ca imediat va spun oamenii unde sta…", ne-au sfatuit cei din Certesti.

 

Intr-o fuga am ajuns la Tecuci si de acolo la Tiganesti. Lumea multa pe la porti. Ne indreapta spre "casa de langa biserica". La poarta, niste copii cu tricourile pline de prune coapte. Cica domnul Mancu ar fi la sora-sa. Sau poate e acasa. Da’ sa strigam mai tare. Unul imi intinde prune, altul incaleca bicicleta, sa mearga "la sora lu’ domnu Mancu", ca sa-i dea de veste omului ca are oaspeti. Cativa mai indrazneti au ridicat zavorul cu care e inchisa pe dinautru poarta si au intrat in curte sa strige la "nea Marian". Prin gard se vede o casa din chirpici neterminata, in care n-ai zice ca sta cineva. Apare din curte o fata care sta in gazda la fostul politist si ne spune ca acesta e acasa, dar ca doarme. Se ofera sa-l trezeasca. Asteptam cuminti la poarta sa vina omul care i-a vazut pe extraterestrii. Copiii, incantati ca vad lume noua, imi mai intind niste prune.

 

DOMNU' PLUTONIER

Domnu' Mancu apare somnoros si cu ochii tulburi. Se scuza ca a fost la prasit si e obosit. Ne pofteste. Trecem pe langa o potaie mica, neagra. "El e maresalul Burdanica", ne prezinta plutonierul catelul. Si atunci m-a lovit ceea ce-mi spuneau satenii din Certesti: fostul plutonier le cam trage la masea. Dar atat de puternic, incat am senzatia, cand ne invita in camera in care locuieste, ca aburii alcoolului o sa ma puna la pamant. Asa ca iesim in curte. Ma asez, usor ametita, pe ceea ce candva a fost roata unui tractor. Domnul Mancu, in fata noastra, la o distanta care-mi asigura o anumita protectie olfactiva. In jur se invarte Ichim, un pisoi tarcat.

Plutonierul isi incepe povestea. Cu ezitari. Cu fraze in care musteste alcoolul. Imi vine sa rad. Rad de-a binelea. Domnului Mancu nu-i pasa. Imi spune numai, din cand in cand, pe un ton de politist, "scrieti acolo".

Imi spune ca era prin iunie. Eu stiu ca era prin iulie, dar nu-i stric omului cheful. Isi facea patrularea. "M-am dus acasa sa beau o bere, ca omu’. N-am apucat sa intru in bloc ca a inceput un zumzait, ca un frigider. Era luna iulie…". Deci pana la urma era iulie. "Si am auzit strigate din sant… Cand ma uit, paznicul se cacase pe el de frica: "Vino, dom’ Marian!". Si deodata vad un smecherit din ala mic…". Pauza. Si??? "Paznicul a vazut trei, eu am vazut numai unul." Pauza de Ichim. Si??? - ma interesez eu de felul cum arata "smecheritul". Pauza. "Era…", incerc eu. "Erau vai de capul lor, izbucneste domnu’ Mancu. Aveau asa niste solzi argintii si erau scheletici, cu burta mare. Si capul argintiu…, dar bombat la spate. Si niste urechi maaaaaaari, asa, ca niste palnii"… Pauza. "Si ce faceau?" Domnu’ Mancu ma priveste bland. "Ce sa faca? Isi vedeau de treaba!…" Pauza eu. Rad de se scutura roata. "Adica…", reusesc sa ingan, intr-un final… "ala se uita la mine si eu ma uitam la el. Si dupa aia a intra in OZN. Da’ zbenga sa-l ia pe unde, ca eu n-am vazut nici o usa".

Il intreb daca nu se putea sa fi fost o masina si sa se fi inselat… "Pai asa am crezut si eu la inceput, ca e masina politiei de la Galati, cu luminile alea rosii si albastre. Ca venisera sa ma controleze"…

Domnu' Mancu ne conduce pana la poarta. Se mai asigura o data ca suntem de la Bucuresti, imi cere legitimatia, ne masoara din cap pana in picioare. Il lasam fericit, cu maresalul Burdanica in brate…

 

ET

Dovezile sumerienilor Primele indicii despre aparitiile de tip OZN ne-au fost lasate de catre civilizatia Sumer, dezvoltata langa Mesopotamia, in urma cu 6000 de ani. Descoperirile arheologice au scos la iveala pe placutele de lut inscriptionate cu franturi din mitul Anunnaki ("Acei care au venit din Rai pe Pamant"). Este vorba despre personaje miraculoase care au venit pe Pamant de pe planeta lor Nibiru, a douasprezecea planeta a sistemului nostru solar. Multe dintre textele antice, descifrate de istorici, descriu cunostintele acestor Anunnaki, in astrologie si fizica. Mai mult, aceste texte sunt dublate de reprezentari scrijelite pe tablite de lut sau pe cilindri. In texte sunt descrise calatoriile interplanetare, Pamantul fiind numerotat drept a saptea planeta, Pluto fiind prima, Neptun a doua, Uranus si Saturn a treia si a patra, Jupiter a cincea, Marte a sasea si Pamantul a saptea. Marte e descrisa ca Statie Intermediara. Si, incredibil, o tabla circulara care poate fi gasita la Muzeul Britanic din Londra descrie in opt segmente aspecte diverse ale calatoriilor spatiale ale Anunnaki, locuitorii planetei Nibiru si a "Saptea Planeta" (PAMANT).

---

Citiţi şi:

Lumini stranii pe cerul Clujului
In ultimele decenii, observatori intamplatori, dar si oameni pasionati de fenomenul OZN au descris mai multe aparitii ale unor lumini stranii, care au survolat cerul Ardealului. Mai mult decat atat, cativa martori au reusit sa filmeze aceste aparitii. Marturiile lor, directe sau indirecte, seamana izbitor cu cele similare, inregistrate pe alte meridiane.

"Un spectacol feeric" la Flamanzi
In urma cu 13 ani, o mana de oameni au vazut pe cerul Flamanzilor un fascicul de lumina. Li s-a spus ca a fost arc electric, dar ei sunt convinsi ca au fost vizitati de fiinte inteligente.

Aparitia de la Nanesti
Specialistii spun ca la Nanesti - Vrancea, in iunie 2001, a avut loc o intalnire de gradul II. Mai multi sateni au vazut atunci un obiect luminos, de forma unui inel segmentat, care se rotea foarte repede.


OZN de 1.500 de metri
Nu crede ca a fost un obiect zburator neidentificat (OZN), dar nici nu neaga. Nu exclude nici varianta ca a vazut pe cer un dispozitiv militar, probabil de ultima generatie.

"Ne-a furat curentul!"
Noaptea de luni, 7 iulie 2003, a fost, la Suhaia, pana la un moment dat, una normala pentru acea vara arsa de seceta. Evenimentul s-a produs imediat dupa miezul noptii.

Muntele vrajit Coza: taramul misterelor
Localitatea vranceana Coza e un loc unde se intampla lucruri ciudate. Peste tot unde am fost in Vrancea intreband despre OZN-uri, oamenii ne-au indrumat spre Coza.