Poetesa care vrea sa scoata Valea Jiului la lumina

O fata de miner, nascuta dintr-o dragoste trecuta, dintre un ortac ungur si o bucatareasa romanca, se ridica pe cerul poeziei romanesti. Ildiko Lengyel, din Petrosani, vrea sa scoata Valea Jiului la lumina.

Ildiko are poezia in sange. O demonstreaza cele doua volume de poezii publicate, primul la numai doisprezece ani. Pana in prezent, la 17 ani si jumatate, puiul de miner a adunat douazeci si cinci de premii, atat in domeniul scolar, cat si pentru activitatea sa culturala. Toate stau marturie asupra condeiului magic al Petrosaniului, Ildiko Lengyel.

Fata a invatat de mica ce inseamna viata in mina, ce sacrificii presupune ea. Cea mai mare "distractie" a lui Ildiko era sa mearga la intrarea in Mina Livezeni pentru a privi lumina din ochii minerilor ce ieseau la suprafata, dupa o zi de lupta continua cu muntele. Pe langa duelul cu muntele, de multe ori inegal, ei trebuie sa fie mereu cu ochii in patru dupa moarte. Cand neagra si inversunata cositoare a vietii are chef de distractie, cineva moare.

Incercarea

Dragostea, bucuria vietii, natura, viata din Valea Jiului si copilaria sunt temele abordate de Ildiko in poeziile sale. Avantul creator al fetei a fost aproape de a fi oprit de o grea boala a ochilor. Dupa o operatie la ochi, realizata la Cluj-Napoca, lui Ildiko i-a fost interzis sa citeasca, ca sa nu-si oboseasca ochii. "Nu mai aveam voie sa fiu un copil", isi aminteste Ildiko. Inceputul "vietii" pentru ea a venit in 1999, cand, in urma unui concurs, a primit o bursa de studii de sase saptamani la celebra Stonehill College Academy. Ceea ce a fost cu adevarat minunat pentru tanara fata a fost sponsorizarea primita de la Sindicatul Liber al Minei Livezeni, locul de munca al tatalui ei. "Fiecare miner de la Livezeni mi-a daruit atunci, mie, un simplu copil, cate o farama din painea copiilor lor", rememoreaza plina de recunostinta Ildiko. Fara ajutorul minerilor, poeziile din prima sa carte nu ar fi ajuns niciodata sa bucure ochiul cititorului si ar fi fost pacat.

Mesagerul Jiului

Cu ajutorul ortacilor, prima carte a lui Ildiko a vazut lumina tiparului. "Mesager", primul volum publicat, a fost si primul mesaj al fetei catre Romania. "Se spun multe lucruri rele despre Vale, dar ceea ce nu va putea distruge nimeni niciodata este unitatea, fratia ce-i leaga pe acesti oameni care-si castiga existenta lucrand intr-o noapte prea puternica. Ei au ca lampa doar lumina si caldura sufletelor lor", asta vrea Ildiko sa stie Romania. Al doilea volum de poezii al lui Ildiko publicat poarta acest nume. Fata a continuat prin intermediul acestui volum, lupta ei de schimbare a imaginii Vaii Jiului in Romania. "Viata din Vale", "Din nou la lumina", "Jiul Plangator", "Unitate", sunt doar cateva din titlurile poeziilor din al doilea volum. Toate exprima aceeasi idee, "ca Valea mea nu-i nici una! E unica, e un vis... Ce te incanta. Paradis!". Ca este sau nu un paradis, Valea Jiului reprezinta un loc al Romaniei, reprezinta viata. A treia carte, in curs de aparitie se numeste "Pulbere de stele". Cine ii citeste cartile observa rapid de ce ea este "copilul iubit de sufletul Vaii". Cu fiecare poezie scrisa, Ildiko cauta sa aduca armonia in greu incercata Vale a Jiului. Ramane de vazut daca eforturile creatoare ale fetei vor putea aduce pace si liniste sufleteasca in inima ortacilor.

Chiar ea

Ildiko a invatat sa scrie si sa citeasca de la patru ani. Dupa un timp a venit poezia in viata ei, si a ramas la ea, si-a gasit un loc prielnic. Poeziile, dupa cum ea insasi recunoaste, au crescut o data cu ea. "La inceput scriam de un motanel si un soricel, acum scriu altceva", explica Ildiko. Fata e exuberanta, dar si retrasa, ii place la scoala, dar ar mai sta si acasa, e inca un copil, unul maturizat mai devreme insa. Mai nou, in viata ei a aparut iubirea, parca-s altele subiectele din poezii! O tema anume stie Ildiko ca nu va disparea niciodata: Valea Jiului. Cele doua, fata si Valea, sunt si vor fi impreuna la bine si la rau. Despre poeziile sale i s-a spus ca prezinta viata intr-un mod aparte, are o viziune viitoare, rastoarna realitatea. Caci..."realitatea-i cruda frate!". Cand nu este la scoala, si nici nu scrie, Ildiko prefera sa citeasca, "nu conteaza genul, carte buna sa fie", spune fata. Nu suporta telenovelele; iar ceea ce nu refuza niciodata este jocul de Scrabble. "Cand omul inceteaza sa se mai joace moare, eu ma joc insa", afirma ganditoare Ildiko. Colegii de scoala, copii din cartierul in care sta, toti acestia stiu cine este si ce face Ildiko. De cele mai multe ori ei o apreciaza, se bucura pentru ea. Rautatea nu doarme insa, cateodata, atat copiii, cat si oamenii mari o pizmuiesc pe fata, dar ea nu vrea decat sa scrie, lasati-o in pace!

Ambasador

"Sunt mica si neinsemnata Multi poate nici nu m-au vazut. Eu vin din Valea minunata Si tare mult ea mi-a placut.

Am noroc si stiu eu bine, Am simtit inca de mica Ca Domnul este cu mine. Astfel mie nu mi-e frica.

De aceea eu am vrut, Cu dragoste si mult dor, Vaii in care-am crescut Sa ii fiu ambasador.

De nimic in lumea mare, Poate sunt mai norocoasa, Dar va spun, nu e sub soare O alta Vale mai frumoasa!

Plina de iubire multa, Am inceput sa povestesc La toti cei care m-asculta Despre valea ce-o iubesc.

Ambasador as vrea sa fiu, Sa va arat o alta cale, Si pana nu e prea tarziu, Sa va bucurati de Vale". Ildiko Lengyel

"In anii de gimnaziu, Ildiko a fost elevul meu preferat. Am sustinut-o in toate proiectele pe care le-a avut. Am incredere ca ea va reusi in ce si-a propus. Ildiko este un copil al Vaii cu care ne putem mandri". Ioana Petrescu, profesor de Istorie la Scoala Generala Spiru Haret din Petrosani.

CV - Ildiko Lengyel

S-a nascut pe data de 1.11.1986, la Petrosani. A terminat Scoala Generala Spiru Haret, eleva in clasa a X-a, la Liceul Teoretic Mihai Eminescu, Petrosani. A obtinut 25 de premii in domeniul literar si scolar. I s-au dedicat peste 40 de articole in presa scrisa. A avut numeroase aparitii televizate. Pe data de 4 martie 2000 a devenit membra a Fundatiei Nationale "Henri Coanda" pentru sprijinirea tinerilor superdotati. A publicat doua volume de poezii, al treilea fiind in curs de aparitie. Din 13 februarie 2004 este director al filialei din Petrosani a Fundatiei "Henri Coanda". In anul 2002 a fost inclusa in Dictionarul "Personalitati romane si faptele lor".

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Copii geniali ai Romaniei

Livada cu o mie de glasuri

Ca un luceafar "a stralucit si a cazut"

Desface probleme, dar si face

Ana: matematica pura

Tabla de sah este toata lumea lui

Poetesa care vrea sa scoata Valea Jiului la lumina

Copilaria ca antidot

Micul Yehudi Menuhin, un fenomen al viorii

Micul Pavarotti renunta la scena pentru altar

Urmasele lui Picasso

Olimpiada de informatica, viza de Statele Unite

Programatorii mileniului

Doi liceeni au reusit sa modifice manualele

"Talentul se mosteneste din generatie in generatie"