"Poliţia nu a căutat făptaşul mai bine"

CAZUL DALMA ● Părinţii s-au resemnat şi nu mai speră să afle cine le-a ucis fata
Mama Dalmei s-a resemnat. Nu mai ştie de multă vreme dacă poliţiştii mai fac ceva pentru prinderea criminalului fiicei ei. La fel şi vecinii şi prietenii din Chileni. Anchetatorii n-au mai dat pe acolo de vreo patru ani.

Am ajuns la Chileni într-o după-amiază. Nu ştiam care era casa în care locuise Dalma, dar stabilisem cu poliţiştii din comună, la telefon, să ne oprim la postul de Poliţie ca să primim îndrumări. În apropiere de Chileni i-am sunat. Ne-au rugat să nu mai trecem pe la ei, pentru că primiseră, între timp, ordine de la superiori să nu stea de vorbă cu ziariştii. Ne-au spus doar că părinţii Dalmei locuiesc în casa cu numărul 4.

NEM TUDOM. În locuinţa mică, cu două camere, le-am găsit pe Zito Szabo, mama Dalmei, şi pe Csilla, sora ei mai mică. Ne-am prezentat, i-am spus mamei pentru ce venisem, dar am rămas în pragul uşii, cu femeia uitîndu-se întrebător la noi. Nu ne înţelegea. Iar noi nu rupeam o boabă ungureşte. Csilla a reuşit în cele din urmă să priceapă că e vorba despre Dalma şi a ieşit pe uşă după ce am rugat-o să găsească pe cineva care să ne ajute să ne înţelegem. S-a întors în scurt timp cu vecinul de alături, Gyorgy. Bărbatul s-a aşezat pe un scaun şi ne-a spus în româneşte: "Întrebaţi!". Pe tot parcursul discuţiei, Zito Szabo a stat nemişcată într-un fotoliu, cu ochii pironiţi într-un perete, rar întorcîndu-şi privirea către noi. Nu crede că cineva va mai afla vreodată cine i-a omorît copilul şi pare resemnată. "Ce s-a întîmplat în ziua cînd a dispărut Dalma?", întrebăm. Nea Gyorgy ne răspunde repede: "Asta pot să vă spun şi eu, că eram aici. Am scris şi eu vreo 20 de declaraţii la Poliţie. Deci, cum a fost, Dalma s-a dus la o onomastică sau aşa ceva. S-a cerut să meargă de acasă. Şi a rugat şi pe fiică-mea să meargă cu ea.

Fiică-mea era mai mare cu un an. Aşa... Ea a chemat pe Ildiko şi am zis că nu-i dau drumul să meargă. Ea a zis că plînge dacă nu merge şi am zis că îi dau eu plîns, că la mine plînsul nu merge. Şi nu s-a dus cu ea. La Gheorgheni trebuia să se ducă, da’ acuma eu ştiu pe unde a umblat? Că este un băiat de pe la Suseni care s-a mai întîlnit ea acolo cu el. Era într-o vineri. S-a dus dimineaţă la şcoală şi n-a mai venit acasă. Ea, normal, aicea stătea. Făcea naveta la şcoală. Dar în ziua aia s-a dus acolo la bunică-sa, că stătea la marginea la Gheorgheni şi s-a dus acolo...". Vrem să auzim şi versiunea mamei, aşa că Gyorgy îi traduce întrebarea. "Eu n-am ştiut unde e. N-am avut de unde să ştiu. Nu mi-a cerut voie la nici o petrecere", spune Zito, iar vecinul o completează: "Numa’ seara s-au apucat ei să întrebe, mă, unde e? Sîmbătă s-au dus la bunica să o caute, că n-a venit nici a doua zi acasă. Şi s-a gîndit că ar fi la bunică-sa, că ea (n.r. – mama) are un frate acolo şi era acolo. Acum s-a mutat, nu mai stă acolo". Fratele mamei, Miklos Gergely, a fost cel cu care Dalma a plecat de la bunica ei. "S-au dus împreună. A fost o discotecă sau o onomastică, aşa ceva... Şi a fost însoţită de fratele meu, nu ştiu pînă unde a dus-o el. Şi apoi, dup-aia nu mai ştie nici unul unde s-a dus", spune Zito.

SECRETE ADOLESCENTINE. Dalma avea un prieten. Pe Karoly Lukacs, un băiat de 17 ani din Suseni. Mama ei n-a aflat despre această relaţie decît după ce poliţiştii au găsit trupul neînsufleţit al fetei în gura de canal. Copila ei era cuminte. Cînd am întrebat dacă Dalma mai lipsea de la şcoală, Zito a devenit brusc atentă şi ne-a răspuns greoi, fără ajutorul translatorului: "Nu, nimic. Nimic. Nu făcea rău". Gyorgy spune că Ildiko, fiica lui, ştie cele mai multe lucruri despre Dalma: "Ei i-o mai divulgat nişte secrete atunci, pe vremea aia...".

CĂUTĂRI ŞI ANCHETĂ. Sîmbătă, spune Gyorgy, au anunţat Poliţia. "Nem, nem, nem!", sare ca arsă mama Dalmei. "Duminică a fost anunţată dispariţia. Sîmbătă am căutat-o prin Gheorgheni", explică ea în ungureşte. "Da...", zice Gyorgy. "Şi dup-aia au început ăştia să caute că cam pe unde ar fi, pe unde a umblat, nu ştiu... Am fost chemaţi toţi acolo, că am văzut, că n-am văzut... că nu ştim cumva, că n-a fost pe-aicea, pe undeva, în altă parte sau... Cu cine s-a întîlnit, cu cine a fost prietenă sau nu ştiu ce." După TREI săptămîni de la dispariţie, poliţiştii au venit la uşa lui Zito şi au luat-o cu ei la Gheorgheni. O găsiseră pe Dalma în canalul de colectare a apelor pluviale. Femeia refuză parcă să-şi amintească şi tace. Gyorgy povesteşte însă că tatăl Dalmei a fost la un pas să ia bătaie de la poliţişti: "Era să ieie bătaie şi bărbat-su...". De ce? "Că normal poliţia nu o căutat făptaşul. A început să caute pe aici, pe la vecini, că nu ştiu ce... A făcut o băşcălie atunci din toată lumea... Aşa a fost. Că cine a fost acolo şi ceva eventual nu a spus cum a fost, că nu ştiu pe unde a fost, nu ştiu ce... Păi, pe ficioru-meu l-a bătut degeaba, că a fost pe cîmp şi a zis... că el umbla cu oile atunci... a fost cu oile... şi a zis că nu aici a fost, că acolo a fost... Şi a luat bătaie degeaba...", îşi aminteşte cu amărăciune bărbatul. Tot el povesteşte "tehnicile" de anchetă ale poliţiştilor din Miercurea Ciuc: "Fiecare băiat, erau băieţi din ăştia mai mari puţin ca ea, şi toţi au fost chemaţi acolo, vreo 50, aşa, pe rînd. Atunci a fost un fel de cacealma. Că ei n-au spus unde a fost găsită, doar au întrebat dacă n-a văzut-o cineva şi s-au interesat care pe unde era. A fost ca o cacealma, că dacă prinde pe cineva îl bate pînă spune. Şi pe băiatul ăla l-au bătut măr. Prietenul lui Dalma. L-au adus acasă din Ungaria, că plecase acolo la muncă şi, săracul, i-a fost ruşine să mai meargă pe undeva. L-au bătut. Era o gaşcă de... Eu nu spun numele acum, dar e un clan de poliţişti din ăştia care îi ia pe toţi, îi bate... Nu ăştia de aici, din sat. A venit din Miercurea Ciuc, doi bătăuşi din ăştia, a venit cu şeful lor. Şi dup-aia a fost lăsat toată şandramaua aşa". De atunci, îşi aminteşte mama Dalmei, poliţiştii au mai venit de două ori în sat, la Chileni: "După ce au fost aici de la televiziune a mai venit iară Poliţia să mai întrebe. Dup-aia a mai venit o femeie, nu ştiu, d-astea care ghiceşte, clarvăzătoare sau... nu ştiu cum se spune (n.r. – rîde). A umblat şi ea pe aici, şi cu Poliţia, şi cu ziariştii... şi nimic. Normal atunci trebuia căutat, după ce a dispărut, nu acum..."

LIPSĂ DE COMUNICARE. Despre ipoteza acreditată de anchetatori, conform căreia Dalma a fost sechestrată undeva înainte de a fi aruncată în canal, părinţii n-au fost informaţi. Ei cred şi acum că Dalma a fost omorîtă şi abandonată acolo în noaptea dispariţiei. Şi Zito, şi Gyorgy se uită întrebător la noi cînd află varianta poliţiştilor. "N-am auzit asta. Noi am crezut că atunci a fost aruncată, în noaptea aia... Asta înseamnă că atunci, dacă căutau, cînd am reclamat-o la Poliţie. Nu trebuia Poliţia să caute la Chileni, la pădure. Peste tot au căutat acolo. Au luat băieţii ăştia de la Chileni să caute cu ei. Vreo 20 au fost. Trebuia să caute acolo unde... în Gheorgheni, pe la restaurante... Aflau pe acolo, pe undeva, atunci, dacă a fost ţinută. Ea cînd a luat adio de la băiatul acela a dispărut. A zis că se duce la bunică-sa şi pe drumul acela, de la barieră mai avea 500 de metri, a dispărut. Că a fost cineva care a prins-o pe distanţa aia de la barieră pînă acasă. O fi luat-o cu ceva... Habar n-am...", spune Zito. Nu-şi poate imagina cine i-ar fi putut face rău Dalmei. Gyorgy povesteşte că prin sat s-ar fi zvonit la un moment dat că nişte băieţi de pe acolo îi ţineau ranchiună pentru că "ea nu vorbea cu nimeni, mai ales cu băieţii. Chiar spuneau băieţii că «asta se ţine cu nasul în sus, că nu vorbeşte nici cu unul, nici cu altul»". Ultima întrebare pe care i-am pus-o lui Zito Szabo a fost dacă anchetatorii au mai contactat-o să o informeze despre stadiul anchetei. "Nu. Numai dacă cineva se interesa, de la televiziune, de la ziare, atunci mai veneau pe aici şi ei", a fost răspunsul femeii. "Eu după ce au găsit-o am văzut de două ori pe Moraru (n.r. – comisarul-şef Morar, cel care se ocupă de anchetă) de la Ciuc. O dată a fost cu clarvăzătoarea şi apoi, la un an, cu ziariştii de la Discovery", o completează Gyorgy.

Ultima zi

Bunica Dalmei, Rozalia Gergely, povesteşte că vineri fata s-a învoit de la şcoală spunînd că o doare capul şi e răcită. A venit la ea. Spre seară i-a cerut voie să meargă la discotecă. "Eu n-am vrut să o las, dar ea a plecat de capul ei", povesteşte bătrîna. "Cînd trăia bunică-su, dacă voia să meargă, o ducea el şi o aştepta acolo. Pe el îl asculta..." Dalma nu a ţinut cont de protestele bunicii şi a plecat totuşi, însoţită de unchiul ei. Miklos Gergely n-a respectat însă ritualul bunicului, ci a lăsat-o pe fată să meargă singură la discotecă. Au stabilit să se reîntîlnească la ora 23:00 în faţa unui bloc de garsoniere. Dar Dalma n-a mai apărut. Rozalia nu îşi poate explica ce s-a întîmplat cu nepoata ei. A rămas cu un gol în suflet şi se întreabă mereu cine i-ar fi putut face asta unui copil bun cum era Dalma.

"Toţi o iubeau pe ea"

Ildiko a fost cea mai bună prietenă a Dalmei. "Eu aşa o consideram", spune ea. Îşi aminteşte că joi seară, cu o zi înaintea dispariţiei, Dalma i-a propus să meargă împreună "la distracţie" în Gheorgheni, dar tatăl ei nu a lăsat-o. "S-a supărat pe mine că nu m-am dus cu ea. De-aia nu am mai vorbit cu ea şi vineri. Dacă tata m-ar fi lăsat, ea ar fi venit vineri acasă şi am fi mers împreună. Dar aşa, ea n-a mai venit. A rămas în Gheorgheni", povesteşte Ildiko.

Jurnalul Naţional: Ştii dacă ea voia să se întîlnească cu cineva acolo?

Ildiko: Nu. Nu mi-a zis.

Ştiai de prietenul ei?

Korcy (n.r. – Karoly Lukacs). Da. Eu îl cunosc pe el.

Erau împreună de multă vreme?

Nu. De două luni...

Ţi-a povestit dacă între ei era şi o relaţie intimă?

Nu, nu. Nu era.

În afară de el, Dalma a mai avut vreun prieten?

Eu nu ştiu să mai fi avut. Nu mi-a zis nimic. Nu ştiu.

Pe Dalma o iubeau toţi

Cum era Dalma?

Era frumoasă, liniştită, era fată bună... cu mine...

Şi cu ceilalţi?

Da... Nu cunosc pe nimeni care nu o iubea pe ea.

Cu băieţii cum se purta? Ce făcea dacă o fluiera un băiat pe stradă?

Nu răspundea. Dacă nu-l cunoştea, trecea şi nu zicea nimic. Nici nu se întorcea. Nu era aşa.

Dar dacă cineva punea mîna pe ea?

Atunci se întorcea şi le zicea... Era bătăioasă. Nu se lăsa...

Ce-i plăcea să facă?

Să se plimbe... Să se distreze...

Cum vă distraţi?

Acasă la noi. Venea la mine, eram cu fraţii mei şi cu prietenii ceilalţi, dansam, ascultam muzică, ne uitam la un film... Doar acasă. Nu ieşeam. Nu am fost niciodată cu ea la discotecă.

Dar ea se ducea fără tine? Ştii dacă se ducea?

Da. A mai fost cîteodată.

Cu cine mergea?

Nu ştiu... Avea şi o prietenă la Gheorgheni... Dar eu n-o ştiu, nu-mi aduc aminte cum o chema.

Ştii pe cineva care ar fi putut să îi facă rău?

Nu. Nu ştiu... Nu-mi vine nimic în minte. Eu pe cine cunoşteam, toţi o iubeau pe ea.

Ce ştii despre colegele ei de clasă?

Nu ştiu prea multe...

Vorbeam adesea în germană

Dalma ţi-a spus vreodată că vorbeşte cu ele despre sex?

Nu. Nu mi-a spus decît că erau prietenoase. Ea a iubit clasa aia...

Cu tine a deschis vreodată o astfel de discuţie?

Mai vorbeam despre asta... Dar nu-mi mai amintesc... Vorbeam despre cum ar fi, dar nu mi-a zis niciodată că ar fi făcut asta sau că ar vrea... Mai mult vorbeam despre ce învăţa la şcoală. Îmi povestea ce a învăţat. Îi plăceau mult limba germană şi matematica. Şi mie îmi plăceau. Despre asta vorbeam.

Ce planuri de viitor avea Dalma?

A vrut să fie... Cum se spune... Să muncească la şcoală.

Învăţătoare?

Da, da. Îi plăceau copiii.

După ce a fost găsită te-au chemat la Poliţie?

Da. O singură dată.

Ce te-au întrebat poliţiştii?

La fel, ce mă întrebaţi şi voi. M-au întrebat despre ea...

Fraţii tăi au fost bătuţi de Poliţie?

Da.

De ce?

Nu ştiu...

Nu v-au spus acasă ce voiau poliţiştii de la ei?

Cred că nu le-au zis bine ce le-au zis şi de asta... Nu-mi amintesc bine.

Dalma a cerut voie de acasă să meargă la petrecere?

Nu ştiu. Nu-mi amintesc.

Cum se înţelegea cu părinţii ei?

Avea probleme cu familia. Nu putea să vorbească cu mama ei niciodată. O certa din orice. Nu se înţelegea cu tatăl ei. Mama o şi bătea cîteodată. O certa des.

A zis o dată că merge la bunica şi nu mai vine

Şi cu bunica din Gheorgheni?

O iubea pe ea. A zis odată că merge la bunica şi nu mai vine. Îl iubea şi pe unchiul ei de la Gheorgheni. Era bucuroasă dacă venea el la Chileni. Îi mai aducea cîte o ciocolată.

După ce i s-a întîmplat ei, ţi-a fost frică să mai ieşi?

Da. Seara n-am mai mers niciunde. Nici la magazin. Cîteva luni nu m-am mai dus la Gheorgheni. Am avut frică mai mult timp. Tata nu mă mai lăsa să plec decît cu fraţii mei.

Nu rataţi!
Citiţi într-un număr viitor despre progresele făcute de anchetatori în cazul Dalma.

Citiţi şi:

"Autostopul"

"Cazul Cristina"

Cazul farmacistelor