Poliţia politică sărbătoreşte 9 ani de la renaştere

Noţiunea de "Poliţie politică" este vehiculată atăt de des, incăt a intrat in banalul cotidian ca o instituţie. Deşi nici un document oficial nu recunoaşte existenţa acesteia, acte de urmărire a adversarilor politici, de procurare sau de fabricare de probe in dosare ce urmăresc infundarea şi compromiterea lor sunt la ordinea zilei.

Majoritatea sunt justificate oficial de activităţile pentru combaterea corupţiei, devenită mai mult o sintagmă propagandistică. In aceste acţiuni, la care instituţia Parchetului este singura la vedere, participă şi structuri militarizate aflate in legătură directă cu preşedintele ţării. In morişca DNA - servicii secrete sunt tocaţi la comandă indezirabili care nu acceptă să ţină "ciocul mic" sau nu fac parte din grupurile de interese loiale preşedintelui. Inregistrări ilegale de convorbiri telefonice, percheziţii secrete, presiuni economice puse in operă de ofiţeri mai mult sau mai puţin sub acoperire, urmăriri, filaje, toate sunt metode prin care statul poliţienesc s-a instalat temeinic in Romănia.

DOCUMENT. Cănd şi cine a dat startul acţiunilor de poliţie politică in Romănia? La aceste intrebări aflăm răspunsuri edificatoare din căteva documente ce au intrat in posesia redacţiei. Ele arată că in 1998 serviciile de informaţii şi ministere-cheie ale statului au pus bazele unui mecanism secret prin care inalţi funcţionari, magistraţi şi oameni de afaceri puteau fi investigaţi sub motivaţia prevenirii corupţiei şi criminalităţii. In perioada 3-17 decembrie 1998, conducătorii de atunci ai Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Ministerului de Interne, SRI, SIE şi Ministerul Finanţelor au avizat un Protocol privind cooperarea in domeniul combaterii criminalităţii organizate şi corupţiei.

Se constituie, potrivit Protocolului, Unitatea Naţională Interforţe şi un Grup Operativ Central, condus de procurorul-şef al Secţiei anticorupţie de pe lăngă Parchetul de pe lăngă Curtea Supremă de Justiţie. Structura e piramidală, funcţionănd grupuri operative teritoriale care reunesc reprezentanţi ai SRI, SIE, SIPA, Finanţelor. Planul de măsuri focalizează activităţile informativoperative şi de urmărire penală asupra unor categorii largi de funcţionari publici şi oameni de afaceri, deveniţi ţinte ale filajului, interceptărilor audio. Se creează "legende", "jocuri şi combinaţii operative".

Interesant, pentru scopurile adevărate ale acţiunii, Protocolul a aşteptat mai bine de 12 luni pănă la campania electorală de la "localele" din anul 2000, pentru a fi pus in mişcare. Nu era sub semnul urgenţei lupta anticorupţie clamată de partidele coaliţiei de dreapta aflată la guvernare in 1998?

MEREU IN FRUNTE. Persoanele aflate in conducerea Grupului Operativ s-au menţinut peste schimbările de guverne şi unele sunt in top şi acum. Procurorul general adjunct Mircea Criste a fost ambasador şi candidează pentru PLD la europarlamentare, Virgil Ardeleanu, şeful de la "doi şi un sfert", şi-a plimbat geanta cu secrete pe la toate regimurile, Anghel Andreescu este şi el pe funcţie bună in MAI.

Pentru meritele in declanşarea operaţiunii, mulţi responsabili din Protocol au fost propuşi la avansarea in grad: Nicolae Berechet, Anghel Andreescu, Virgil Ardeleanu, Ionel Crăciun, Nicolae Oprea. Nici o autoritate nu a dat lămuriri despre ce a devenit Grupul Operativ in timp. După metodele folosite acum, credem că poliţia politică născută din "Protocolul" din 1998 a fost perfecţionată şi s-a pus in slujba fiecărui regim.

Cum şi cine gestionează acum arhiva Grupului Operativ Central? In condiţiile in care agenţi ai serviciilor secrete participă la acţiuni operative ale DNA inseamnă că Protocolul, această Frăţie ocultă a luptei anticorupţie, este incă valabil.

Mircea Criste factotum in Protocol	Ioan Talpeş şef SIE, furniza ofiţeri	Valeriu Stoica, ministru al Justiţiei in 1998	Mircea Zărie, adjunct la DNA	Virgil Ardelean, şeful dosarelor

Reţeaua Părvu - Păun - Vilău

LOIAL. Octavian Creţu l-a inregistrat şi pe Ion Iliescu?

Legăturile dintre foşti sau actuali ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete sunt "motorul" care trage inainte poliţia politică. Un caz tipic este cel al utilizării intr-o anchetă a DNA, după schema organizată de "Protocol", a unei filiere clasice de denunţători şantajaţi şi puşi la fabricat probe.

In Dosarul Zambaccian, procurorii DNA aflaţi in subordinea lui Daniel Morar au ca piesă de bază denunţul lui Ioan Păun impotriva lui Adrian Năstase. Cine este oare Păun? Fostul consul al Romăniei la Hong Kong, care, pe parcursul anchetei, din invinuit a devenit martor. Despre ofiţerul (r) Păun au circulat multe poveşti in China, iar aducerea lui la pachet acasă a creat un disconfort intr-un serviciu secret.

Prieten de afaceri al diplomatului de pe zona China este Octavian Creţu. Ziarul Ziua l-a prezentat pe Creţu drept ofiţer acoperit şi apropiat al generalului Ioan Talpeş, fost şef la SIE, actual politician. Adică personaj de decizie in echipa "Protocolul".

Ţintarul piesei este completat de Adrian Vilău, fost ofiţer sub scoperire şi inrudit in cadrul serviciului tot cu şeful lui, Ioan Talpeş. Vilău este avocatul lui Păun, dar şi prieten cu Mircea Zărie, adjunctul lui Morar la DNA. Creţu se prezintă la DNA adus de Vilău şi se declară voluntar pentru a scoate o probă care să-l incrimineze pe Năstase. Este echipat cu tehnica de inregistrare şi se prezintă la Adrian Năstase, preşedinte pe atunci al Camerei Deputaţilor. Discuţia avănd ca obiect cazul Zambaccian, cu aluzii la scandalul ce l-ar provoca descoperirea lui Păun ca ofiţer SIE, a devenit probă in rechizitoriul Parchetului.

De ce a făcut Octavian Creţu acest gest? Logica ne indică un ordin dat in cadrul funcţionării organului de poliţie politică a cărei naştere este instituţionalizată de "Protocolul" din decembrie 1998. Alta ar fi liniştea şi prosperitatea grupului "Romaqua", al cărui preşedinte este. De la patronatul APEMIN a fost expulzat, dar din Frăţia Protocolului, nu.

Democraţie semiconsolidată

Studiile făcute de organizaţii civice plasează Romănia in afara grupului de democraţii consolidate. Evaluarea realizată in 2007 de Freedom House apreciază că ţara noastră este ultima dintre ţările primite in UE in ceea ce priveşte starea democraţiei, considerănd că regimul de la Bucureşti este o democraţie - semiconsolidată. De altfel, Romănia este singura ţară din Uniunea Europeană in afara regimurilor democratice, fiind, potrivit Freedom House, intr-o grupă alături de Serbia, Croaţia, Albania, Macedonia şi Muntenegru. Această stare ingrijorătoare a democraţiei romăneşti este rezultatul evaluărilor la procesul electoral, la starea societăţii civile, a independenţei mass-media, a guvernanţei, a cadrului şi a independenţei justiţiei, corupţiei. Să fie o intămplare că independenţa justiţiei, corupţia şi independenţa mass-media sunt exact domeniile in care se interferează in Romănia cele mai evidente acţiuni de poliţie politică? Doar Polonia, sub regimul fraţilor Kaczynski, a mai avut o asemenea evoluţie, scăderea indicelui democraţiei apărănd ca urmare a acţiunilor de poliţie politică impotriva adversarilor politici, sub masca luptei anticorupţie.

Textul Protocolului, Planul de măsuri şi
anexele acestuia pot fi accesate aici
(format .doc)