Poliţiştii au fost, din nou, pe lângă

Medicii legişti susţin, cu argumente, că băieţelul dispărut la Rânca nu a fost ucis de animalele sălbatice. Dovada: hainele intacte ale copilului, pe care Gheorghe Roibu, un procuror lipsit de inspiraţie, a decis să le înapoieze familiei, fără a le examina. Ilogicul gest încheie un şir lung de gafe şi bâlbâieli făcute de cei care au coordonat căutările băieţelului.

Duminică, 16 august, la peste trei săptămâni de când Constantin Velcev, un băiat de 7 ani din Techirghiol, a dispărut din localitatea Rânca, judeţul Gorj, un văcar care căuta zmeură de-a lungul albiei unui pârâu a văzut, lângă o piatră pe care se chinuia să-şi urce piciorul beteag, un picioruş de copil.

"M-au trecut fiori, vă spun cinstit. Eram cu cineva care se uita după afine pe costişă, iar eu căutam zmeură şi călcam pe pietrele mari de la pârâu. Când mi-am aruncat ochii în dreapta, am văzut piciorul copilului, fără labă. Lângă, era osul de la celălalt picior şi torsul. Am urcat repede până la o zonă cu semnal şi am sunat la 112", spune Gheorghe Ciuroiu. Fost şofer, şi-a fracturat bazinul într-un accident rutier, iar acum se deplasează cu greutate. Ce i-a rămas înfipt în minte omului din duminica trecută a fost că, atunci când au venit poliţiştii la faţa locului, iar unul dintre ei a tras de hanoracul intact, din mânecă a căzut o mână.



HAINELE, PROBE CARE NU CONTEAZĂ
A doua zi, părinţii şi bunicii lui Costi au fost chemaţi la Bucureşti pentru a identifica hainele găsite în Valea Dâlbanului, nu la 8 km depărtare de Rânca, cum a informat poliţia, ci la cel mult 5 km. Un comunicat al IGPR din aceeaşi zi precizează că părinţii au recunoscut hainele ca fiind ale lui Costi. "Pentru o concluzie de certitudine, se aşteaptă rezultatele expertizelor efectuate de INML şi Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR", se arată în comunicat.

În realitate, scena recunoaşterii hainelor s-a desfăşurat puţin altfel decât în varianta poliţiei. Pentru că hainele miroseau urât de la sângele închegat şi aveau viermi pe ele, nici nu au mai fost trimise la Institutul de Criminalistică.

Părinţii au făcut identificarea în curtea instituţiei. După care, conform dispoziţiilor procurorului de caz, poliţiştii gorjeni le-au returnat familiei, pe bază de proces verbal predare-primire. Familia le-a spălat, iar a doua zi, imaginile cu hăinuţele copilului au apărut în mass-media.

Doar pe chiloţei se văd urmele caninilor unui animal. De ce era importantă analiza acestor haine? Putea lămuri câteva din întrebările rămase: analiza salivei de pe ele putea stabili ce animale au devorat trupul copilului, eventualele urme de celule epiteliale - dacă băieţelul a intrat în contact cu vreo persoană străină ulterior dispariţei, eventualele urme de urină - gradul de deshidratare a copilului ş.a.m.d.

Gafa procurorului Gheorghe Roibu, cel care va închide dosarul dispariţiei fără să aibă mari curiozităţii asupra cauzei şi datei morţii, încheie apoteotic un lung şir de bâlbe făcute de predecesorii săi în acest caz.

O DISPARIŢIE MAI MULT DECĂT ALARMANTĂ
Acum doi ani, specialişti din cadrul IGPR au elaborat un "Manual de bune practici privind modul de acţiune al poliţiei în cazurile copiilor dispăruţi". Acest manual specifică modalităţile concrete de acţiune, organizarea, componenţa şi atribuţiile punctului de coordonare a operaţiunilor (Centrului de monitorizare) şi ale celui de comandă de la locul dispariţiei. Pentru poliţiştii care au atribuţii şi competenţe pe dispariţii de minori, Manualul este o Biblie din care ar trebui să recite versete, în timpul operaţiunilor de căutare.

Velcev Constantin (7 ani) a dispărut de lângă cabana din Rânca joi, 23 iulie a.c., în jurul orei 17:00. La scurt timp după ce a vorbit cu mama lui de pe mobilul bunicilor. În jurul orei 18:30, băieţelul este văzut de câţiva martori pe un drum de munte, îndreptându-se dinspre zona cabanelor spre locul numit "La stână". În jurul orei 21:30 este anunţat Salvamontul. La 21:55 este sesizată poliţia, printr-un apel la 112. Conform procedurilor în vigoare, la faţa locului s-a deplasat imediat un poliţist de la cea mai apropiată unitate (postul de Poliţie Novaci).

Conform art. 9, alin (2) şi (3) din Manual, "momentul declarării dispariţiei şi orele care urmează sunt de o importanţă capitală. Este indispensabilă o evaluare permanentă a modului în care evoluează situaţia. În orice clipă, eforturile de căutare trebuie să poată fi adaptate la elementele noi. Trebuie reacţionat în modul cel mai potrivit cu putinţă; fără a subestima sau minimaliza cazul şi fără a exagera sau reacţiona excesiv".


În cazul copilului de la Rânca, împrejurările dispariţiei diagnosticau un caz extrem de grav (vârsta mică a dispărutului, timpul scurs de la dispariţie şi până la sesizarea poliţiei, terenul accidentat, prezenţa animalelor sălbatice în zonă). O dispariţie mai mult decât alarmantă.




După primirea şi verificarea sesizării dispariţiei, se trece, conform procedurilor, la etapa a II-a: evaluarea situaţiei de fapt, efectuarea cercetării la faţa locului, consilierea membrilor familiei dispărutului, constituirea Centrului de monitorizare (punctul de coordonare a operaţiunilor). Centrul este condus de inspectorul şef al IJP-ului respectiv (în cazul de la Rânca - comisar şef Viorel Caragea, şef IJP Gorj).

Conform art. 26 din Manual, Centrul de monitorizare "evaluează dacă resursele umane şi materiale asigură desfăşurarea unei investigaţii complete şi tehnice şi se ocupă de mobilizarea acestora". În noaptea de 23/24 iulie, când şansele ca Velcev Constantin să fie găsit în viaţă erau reale, în căutarea lui plecaseră doar 15 oameni. Salvamontiştii din Rânca şi câţiva poliţişti din Novaci. O operaţiune de căutare noaptea, în munţi, presupune asumarea unui risc crescut de către cei care participă la ea. Sunt pante abrupte, vizibilitate zero, animale sălbatice care atacă oamenii.

Aceleaşi riscuri diminuează însă şi şansele de supravieţuire ale copilului rătăcit. În plus, el e singur pe munte, fără echipament de protecţie, fără lanterne şi fără experienţa cu care s-ar putea înarma căutătorii. A doua zi, în căutarea copilului au mers 100 de oameni, iar sâmbătă şi duminică - peste 200. Mobilizarea creştea invers proporţional cu şansele ca băieţelul să mai fie în viaţă...

PE POTECĂ, MAI ÎN JOS...
Tot Manualul precizează că Centrul de monitorizare, prin coordonatorul lui, adică prin comisarul-şef Caragea, ar fi trebuit "să solicite sprijin, dacă se impune, şi altor unităţi din cadrul MIRA (Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul de aviaţie etc.)".

Atunci când cauţi un copil în viaţă pe o zonă extinsă şi imposibil de acoperit cu piciorul, singura şansă a dispărutului e elicopterul cu termoviziune. Cu o condiţie: să fie chemat în primele 24 de ore de la dispariţie. În nici un caz de copil dispărut însă elicopterul nu a fost solicitat din prima zi. La Rânca el a venit abia pe 26 iulie. Vineri, a doua zi după dispariţia băiatului, comisarul-şef Caragea a fost întrebat de ce nu solicită elicopterul de la MIRA. "Nu e cazul", a răspuns el.

Tot comisarul-şef a considerat că e cazul să ceară ajutorul şi celor de la Poliţia de Frontieră abia la o săptămână de la dispariţie. Aceştia au venit dotaţi cu binocluri de termoviziune, care nu erau eficiente, după cum chiar ei ne-au declarat, decât în spaţii deschise. Pe câmp, nu pe munte. Cu o zi înainte de asta, comisarul-şef Caragea adusese pe teren câinii dresaţi pentru găsirea cadavrelor. Căutările lui Velcev Constantin au fost o joacă de-a apă/foc sau viaţă/moarte.

Tot planul după care s-a căutat copilul a fost haotic şi disperat. Conform aceluiaşi Manual (art. 26, lit. d), Centrul de monitorizare "obţine harta localităţii pe raza căreia s-a produs evenimentul, marchează zona de căutare şi procedează la sectorizarea acesteia, asigură instruirea întregului personal cu privire la procedurile şi tehnicile de acţiune". Centrul devine responsabil pentru modul în care se efectuează căutările copilului dispărut. Şeful Centrului nominalizează şeful Punctului de comandă. La Rânca, comisarul-şef Caragea s-a autonominalizat (deşi experienţa practică a domniei sale provine exclusiv din activitatea poliţiei rutiere) şi se achita de dubla atribuţie făcând prin rotaţie cu adjunctul său, comisarul-şef Ion Voinescu.

Ca şef al Punctului de comandă, Caragea avea obligaţia, conform procedurilor: să coordoneze activităţile de căutare, investigare, să evalueze situaţia de fapt şi să stabilească strategia de lucru, să formeze echipele de căutare/investigare, măsură ce presupune acoperirea zonei cu patrule pedestre, în principal fiind vizată zona în care copilul a fost văzut ultima dată. De la punctul unde Velcev Constantin a fost văzut de martori ultima oară şi până la locul unde au fost găsite, trei săptămâni mai târziu, rămăşiţele umane sunt maximum 5 km. Care pot fi parcurşi la pas, pe un drum de munte pe care merg oameni şi maşini de teren. Nemarcat, însă vizibil cu ochiul liber.

Din locul unde a fost văzut copilul de martori, drumul continuă spre un luminiş unde pasc oi şi vaci. Apoi drumul coboară, pe o pantă, în pădure. Se poate coborî pe el la pas. Din el se bifurcă o altă "cărare", albia secată a unui pârâiaş şi un alt drum forestier. Toate duc înspre albia pârâului unde a fost găsit copilul. Dacă s-ar fi căutat temeinic şi organizat, măcar pe o rază de 5 km de la locul unde a fost văzut ultima oară, copilul ar fi fost găsit în primele zile...




"CĂUTĂRI, NU SCOTOCIRI"
Tot şeful punctului de comandă, conform art. 31, lit. j) din Manual, "asigură coordonarea tuturor forţelor implicate în căutare (personal auxiliar, voluntari etc.), aflaţi sub comanda sa". În realitate, la Rânca forţele implicate în căutare au mers pe teren fără vreo coordonare, încercând fiecare să acopere cât mai mult spaţiu şi scotocind, de multe ori, în zone deja periate de alţii. N-au fost echipe mixte şi adesea călăuzele care îndrumau echipele pe teren (pădurari, de obicei) se rătăceau, nemaicunoscând zona.

Comisarul-şef Caragea a refuzat să ne arate harta după care s-au făcut scotocirile, spunând că e "probă la dosar". Surse din rândul anchetatorilor ne-au dezvăluit însă că toată zona este haşurată, semn că s-a căutat (deci, şi în locul unde văcarul a găsit copilul). E interesant de aflat dacă toate aceste haşurări sunt acoperite şi de procesele verbale (rapoartele) pe care şefii echipelor de căutare le încheie la sfârşitul zilei. Numai poliţiştii pot face pe teren aceste procese verbale.

În cazul de la Hoghiz, unde Roxana Iakab a fost găsită după 6 luni de la dispariţie într-un grajd, un poliţist încheiase un proces verbal că a percheziţionat acel loc, fără să fi intrat măcar acolo... Caragea ne-a asigurat doar că în zona Valea Dâlbanului s-au făcut căutări încă din prima noapte. "Căutări, nu scotociri. Adică s-a mers pe principalele drumuri, pe potecile accesibile şi s-a strigat. Scotociri înseamnă să iei la milimetru zona, să faci cordoane de oameni cu distanţe de 3-5 metri între ei", explică comisarul-şef...

Cel care a găsit întâmplător copilul, beteag de-un picior, a dat de el fără să se străduiască foarte tare. Comisarul-şef Caragea explică eşecul dând vina pe zonă şi pe terenul accidentat. Cum spune manualul că se face o căutare? Art. 33 lit. b) spune că una dintre regulile fundamentale constă în "stabilirea zonei de căutare, ţinând cont de locul dispariţiei copilului (prin încercurirea cvartalului de blocuri în care este poziţionat locul dispariţiei, a zonei împădurite etc.) şi dispunerea radială a echipelor de căutare, cercetare în raport cu punctul de comandă".

Activităţile de căutare se materializează printr-o "scotocire amănunţită a zonei" şi vor fi avute în vedere "particularităţile fizico-geografice ale terenului (zone împădurite, vegetaţie abundentă, cursuri de apă, bălţi, râpe, puţuri petroliere, fântâni etc.). Ulterior, în funcţie de rezultatul primelor căutări din imediata apropiere a locului dispariţiei, raza de acţiune va fi extinsă în cercuri concentrice, până la acoperirea integrală a zonei în care ar putea ajunge copilul de la momentul dispariţiei până la declanşarea acţiunilor de căutare".

Întrebat despre modul în care s-au făcut căutările la Rânca, comisarul-şef Caragea dă răspunsuri ce amintesc de o celebră schiţă a lui Caragiale. "Nu-i aşa că s-a căutat concentric?", întreabă reporterul. "Da, s-a căutat concentric...", spune el. "S-a căutat pe zone, pe direcţiile de mers?" "Da, da, aşa s-a căutat." Se agaţă de faptul că bunicii au anunţat târziu dispariţia. "Orele acelea de lumină au fost ultima lui şansă", mărturiseşte acum, adăugând, ca părere personală, că băiatul a fost mâncat de animale sălbatice chiar din prima noapte...

Conform declaraţiilor lui, în prima noapte a fost adus şi un câine de urmă, care s-a oprit pe drumul unde băiatul a fost văzut ultima oară. "A căzut roua şi câinele n-a mai putut face mare lucru", spune comisarul-şef. "Dar, pentru că aveam acei martori care l-au văzut practic intrând în pădure şi ştiam că băiatului îi plac măgăruşii care au drum în fiecare seară pe acolo, am insistat şi în zilele următoare în pădurile din josul cabanei unde locuiau bunicii", precizează Caragea.

Adică, erau pe direcţia bună, dar nu avansau cât trebuie. "E posibil să fi ajuns chiar pe picioarele lui până acolo (n.r. - în albia Pârâului Dâlban). Dar nu cred că a fost mâncat de animale în acel loc", spune Caragea.

LECŢIA UNEI TRAGEDII
Din păcate, medicii legişti nu vor putea decât să aproximeze data morţii. Vor spune ceva de genul "23 sau 24 iulie". Nu vom şti niciodată dacă a doua zi după-amiază, când 100 de oameni îl căutau pe munte, băieţelul mai era sau nu în viaţă. Nu vom afla probabil nici dacă moartea i-a fost cauzată de frig, de foame, de o lovitură suferită în cădere sau de atacul animalelor sălbatice. Sunt incertitudini care măresc suferinţa părinţilor.

Orice s-ar face acum, oricâte rapoarte s-ar scrie şi oricâte ipoteze s-ar lansa, nimic nu-l mai poate readuce la viaţă pe băiat. Important e ca din această tragedie fiecare să înveţe câte ceva. Părinţii şi bunicii: că un copil trebuie mereu supravegheat. Poliţiştii: că se pot rătăci copii şi pe munte şi că, înainte de a da vina pe soartă, trebuie să faci, inteligent şi organizat, posibilul şi imposibilul pentru a-i găsi. În viaţă.




Căutătorii: că dincolo de factorul emoţional care-i mobilizează în încercarea de a salva un copil dispărut, trebuie să acţioneze pragmatic şi etapizat. Jurnaliştii: că atunci când, Doamne fereşte, va mai fi un copil rătăcit pe vreun câmp sau pe vreun munte, trebuie să sune imediat la minister, după elicopter cu termoviziune, nu să aştepte să prindă curaj inspectorul-şef!
E tot ce ar mai putea rămâne după moartea unui băieţel care, luna viitoare, ar fi trebuit să înceapă şcoala...

 

"Rozătoarele nu rup îmbrăcămintea"
"Momentan, pachetul cu rămăşiţele băieţelului nu a fost desfăcut. Se află încă la frigider. Astăzi (n.r. - ieri) a mai fost adusă o coastă găsită la faţa locului. Analizele vor începe abia săptămâna viitoare, pentru că profesorul specialist osteolog este momentan în concediu", ne-a declarat ieri prof. dr Gheorghe Alexadrescu, specialist anatomo-patolog în cadrul INML "Mina Minovici".

Domnia sa nu crede, dată fiind starea cadavrului, că legiştii vor putea stabili dacă băieţelul a murit sau nu din cauza deshidratării. "Mi-e greu să cred că vom mai găsi sânge care să ne permită să facem astfel de analize. Dar nu mă pot pronunţa cu certitudine... De asemenea, stabilirea datei decesului va fi o problemă, pentru că nu prea avem cu ce lucra... Noi vom încerca. Vom face tot posibilul să apreciem cât mai exact", spune prof. dr Alexandrescu.

Cât despre faptul că hainele lui Constantin Velcev au fost găsite intacte, fără rupturi, specialistul anatomo-patolog spune că singura situaţie în care hainele unei victime devorate de animale rămân întregi este "când animalele de care vorbim sunt rozătoare mici. A fost cazul Roxanei Iakab, de la Hoghiz, ale cărei haine au fost găsite intacte, la fel ca în cazul de la Rânca. Rozătoarele nu rup îmbrăcămintea, ci se strecoară pe interior, pe sub pantaloni, bluze etc. şi mănâncă. Dacă vorbim despre mamifere mari, cum sunt lupul, ursul sau mistreţul, e imposibil ca hainele să fi rămas intacte. Dacă cadavrul copilului a stat în acel loc unde a fost găsit şi a fost mâncat de animale mici, se explică de ce hainele sunt întregi".

Explicaţia exactă, crede prof. dr Alexandrescu, ar trebui dată de anchetatori. "Un criminalist ar fi trebuit să studieze asta. Când au venit la INML le-am dat hainele şi le-am spus să le ducă la Institutul Criminalistic. Ar fi trebuit să preleveze probe de pe ele, să studieze urmele de rupere, dacă existau, să analizeze elementele biologice... Sigur că familia le revendica, dar ele întâi trebuiau analizate. Şi, eventual, păstrate bucăţi din haine cu urme criminalistice."
     • Andreea Sminchişe

 

Ce nu a fost real cum s-a spus din prima
Când căutările începuseră să bată pasul pe loc, Poliţia a venit cu un artificiu. Mai întâi s-a încercat acreditarea ideii că băiatul are probleme de comunicare. S-a dovedit că, de fapt, era vorba despre o problemă de exprimare a băiatului care acasă vorbise mai mult în ruseşte. După alte două săptămâni, Poliţia a lansat, ca din neant, o altă ştire-bombă: Costi avea probleme locomotorii.

"Presa a înţeles greşit, ca multe alte lucruri. Noi am făcut un experiment judiciar şi am pus familia să ne arate cam cât ar putea merge Costi până să obosească. Au mers foarte puţin, adică avea probleme de deplasare, se deplasa mai încet", explică acum Caragea, uitând că nu demult tot el a fost acela care insinua că familia a fost inconştientă de n-a spus anchetatorilor că băiatul era olog. Iată ce declara după o săptămână şi ceva de căutări acelaşi inspector-şef: "Aflând, e problema noastră de unde, că copilul se deplasează mai greu, nu are nici un defect, doar oboseşte mai repede decât alţi copii de vârsta lui, am întrebat familia şi ne-a zis că are o deplasare mai înceată. Mergea încet şi se oprea la 10-15 minute".

Educatoarele de la grădiniţa unde mergea băieţelul afirmă însă contrariul şi susţin că cel mic era în stare să alerge toată ziua, fără să obosească, dacă ar fi fost lăsat. Acum, după ce băiatul a fost găsit la o distanţă considerabilă, comisarul-şef Caragea admite posibilitatea ca băiatul să fi ajuns acolo pe picioarele lui. Asta când nu susţine că ar fi putut fi "răpit" de o ursoaică ce-şi are bârlogul prin zonă şi care a târât apoi resturile până în Valea Dâlbanului.