Poliţistul şi suspectul trec pe lângă cadavru

Ionela Hurdela (11 ani) a dispărut din Gârlişte (Caraş-Severin) pe 22 septembrie 2002, iar 11 zile mai târziu a fost găsită moartă într-o peşteră de lângă sat. În apropierea cadavrului a fost găsit şi un prezervativ şi, deşi expertiza ADN a stabilit, fără nici un dubiu, că el nu are nici o legătură cu cauza de faţă, acesta a fost principalul argument care l-a scos pe Măran Iancu din închisoare. Condamnat de un tribunal la 18 ani, pus în libertate şi apoi condamnat de o Curte de Apel la 20 de ani de închisoare, Măran Iancu a fost achitat recent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie definitiv şi irevocabil.

Pe parcursul urmăririi judecătoreşti şi mai ales după eliberarea sa din închisoarea "Popa Şapcă", Măran a susţinut că declaraţiile de mărturisire a faptei i-au fost smulse de poliţişti prin presiuni fizice şi psihice. "Unde te loveau?", l-am întrebat pe Măran cu o lună-n urmă. "La ficat mi-au dat", zice el. "Păi, nu stăteai la masă să scrii?" Tăcere. "Cum te puteau lovi într-o zonă care, teoretic, se afla sub tăblia mesei?" "Nu eram la masă eram pe un scaun, în mijlocul camerei." "Păi, nu te băteau ca să scrii ce voiau ei?!" Nu-mi răspunde, e descumpănit că nu-l cred pe cuvânt.

În sentinţa de achitare se precizează că "apărătorul inculpatului, Barac Nicolae, învederează instanţei că inculpatul a fost bătut de şeful de post al Poliţiei comunei Goruia, pentru a declara că victima a fost violată şi omorâtă de el". Cei din Goruia s-au ocupat însă de dosar şi, implicit, de Măran Iancu până pe 3 octombrie 2002, când, o dată cu găsirea cadavrului, dispariţia s-a transformat într-un caz penal şi a fost preluat, automat, de judiciariştii de la IJP Caraş-Severin. În aceste 11 zile, timp în care, dând dovadă de spirit civic şi de compasiune faţă de părinţii fetiţei, a participat şi la căutări pe dealuri, Măran nu declarase Poliţiei, sub "presiune fizică şi psihică", decât poveşti nemuritoare...

"Subsemnatul Măran Iancu (...) declar următoarele:
În ziua de 22-09-2002 am plecat după nuiele în zona Valea Gârliştei. În jurul orei 15:00 au apărut de la cules de măceşe (...) şi s-au oprit lângă mine, intrând în vorbă şi, datorită faptului că eram şi eu gata şi terminasem de tăiat nuielele, ne-am hotărât să plecăm împreună acasă.
Declar faptul că pe drum nu am discutat absolut nimic. Înainte de a ajunge acasă, Ionela m-a rugat să-i împrumut un număr de două casete cu muzică uşoară, lucru pe care l-am şi acceptat. După ce a ajuns acasă, la un interval scurt de timp am mers împreună cu aceasta la mine acasă şi i-am dat cele două casete pe care i le promisesem, neavând alte discuţii cu aceasta.
După ce numita Hurdela Ionela a plecat de la mine cu acele două casete, am desfăşurat unele activităţi în gospodărie, iar după aproximativ 30-40 de minute m-am dus la tatăl fetei pentru a-i înapoia două chei de bicicletă pe care le împrumutasem de la acesta. Ajungând la acesta acasă, văzându-mă, numita Bendic Sorina (n.r. - Benedic Sorina, mama Ionelei) m-a întrebat dacă am ajuns aşa repede de pe vale şi unde este Ionela, spunându-mi faptul că aceasta a zis că merge împreună cu mine să îmi facă poze. Eu am rămas surprins când am auzit una ca asta, spunându-le faptul că eu nu am fost nicăieri cu Ionela şi că vin de acasă. Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, o susţin şi o semnez, cu menţiunea că cele declarate de mine corespund cu adevărul." (Gârlişte, 23 septembrie 2002)

"În continuarea declaraţiei arăt faptul că eu nu am mai văzut-o pe minora Hurdela Ionela din data de 22-09-2002, de la orele 15:00-15:30, nu m-am înţeles cu aceasta să merg să-mi facă fotografii pe Cheile Gârliştei, eu nefiind cu aceasta să-mi facă poze niciunde. Începând cu orele 15:30 eu n-am plecat de acasă nicăieri." (23 septembrie 2002)

Apare însă o martoră, rudă şi vecină cu el, care-i contrazice declaraţia: "În jurul orelor 19:00-19:30, Măran Iancu s-a întors în sat având în braţe nuiele de alun necesare în construcţii, iar la intrarea în sat s-a întâlnit cu N. Tinca, care era în grădină şi l-a întrebat unde a fost, iar acesta i-a răspuns că a fost să caute o vacă care nu mai venise acasă de 4 zile". Măran revine din nou asupra declaraţiei:
"Declar faptul că în data de 22-09-2002, în jurul orelor 17:00-17:30, am mers la locul numit «Poeni» să văd de vacă, am căutat vaca şi pe la ora 18:30-19:00 am plecat spre casă, trecând pe lângă casa lui N. Tinca, care m-a întrebat unde am fost, eu spunându-i că după vacă, după care ne-am continuat drumul până acasă. Atât declar şi semnez". (24 septembrie 2002)

Pe 1 octombrie 2002, la nouă zile de la dispariţia fetiţei, un alt martor, T. Ioan (35 de ani), declară că, fiind la moara de apă de la marginea satului, în ziua de 22.09.2002, în jurul orei 15:00, a văzut-o pe Hurdela Ionela deplasându-se pe Cheile Gârliştei şi, la circa 100 de metri pe malul celălalt al râului (n.r. - pârâul Gârlişte, care se poate traversa cu piciorul), pe Măran Iancu, iar "amândoi se îndreptau spre vale şi purtau discuţii, însă eu nu am auzit ce vorbeau". După dispariţia fetiţei, martorul l-a întrebat pe Măran ce căuta pe drum cu fata, însă "el s-a eschivat, spunând că i-a dat doar casete şi că nu a plecat niciunde cu minora, combătându-l când acesta i-a spus că l-a văzut personal".

Căutările poliţiştilor sunt concentrate, din acest moment, pe zona Valea Gârliştei, iar două zile mai târziu e găsit cadavrul fetiţei. Într-o zonă în care, pe 27 septembrie 2002, poliţiştii deja o căutaseră pe Ionela... Secondaţi de însuşi Măran Iancu. Pe 27 septembrie 2002, el, tatăl său, un alt sătean, C. Bebe, şi un agent de Poliţie de la Postul din Goruia, Dan Popescu, au mers pe Cheile Gârliştei şi, "ajunşi la peşteră, am cercetat cu atenţie interiorul acesteia, pătrunzând în interior (sic!) până când calea de acces ne-a fost blocată. Alte aspecte nu au fost constatate", notează poliţistul în procesul-verbal.

Pe 3 octombrie 2002, cadavrul fetiţei a fost găsit în interiorul peşterii numite "La Găuri". De "o patrulă formată din poliţişti din cadrul IJP Caraş-Severin şi ai Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Caraş-Severin", se precizează în buletinul de presă al Ministerului de Interne şi-n notele Poliţiei. "Profesorul a fost cel care a găsit-o", susţine şi astăzi tatăl fetiţei. "A găsit un şlap gri cu găurele de-al ei, care era deasupra peşterii, a văzut apoi intrarea astupată cu pietre şi a chemat Poliţia." "Profesorul", Petre N., e un localnic, de profesie suplinitor, care, fiind pasionat de speologie, venea adesea în zonă, singur sau cu copiii de la şcoală. Acum e plecat la muncă în Italia. Şi-n afară de asasin şi de poliţiştii prezenţi în acea zi la faţa locului, el e singurul care mai ştie cum arăta peştera atunci când a fost găsit cadavrul. Din povestirile "profesorului" a aflat şi Hurdela Serghie. "Peştera e mică, e o grotă de fapt, eu habar n-aveam de ea... Are un intrând îngust, vreo trei metri îi mergi doar pe burtă, apoi se lărgeşte şi se înalţă. Cel care mi-a dus fata acolo a pus piatră peste piatră şi-a astupat şi intrarea în peşteră, şi intrândul."

Orificiul de pătrundere în peşteră este practicat în stâncă, este de formă dreptunghiulară, având dimensiunile 1,10 m x 0,45 m (dimensiunea cea mai mare fiind pe orizontală). La 3 m spre interior, de la orificiul de pătrundere în peşteră, se află aşezate sub formă de stivă mai multe bucăţi de pietră, de diferite mărimi. De la orificiul de pătrundere în peşteră şi până în locul unde se află cadavrul este o distanţă de circa 50 m, iar primii 8-10 m pot fi parcurşi doar târâş de o singură persoană în acelaşi timp. În interiorul peşterii era cadavrul desfigurat al fetiţei. "(...) Aşezat pe spate, în poziţia întins, având capul orientat spre ieşirea din peşteră, cu piciorul stâng întins, piciorul drept uşor flexat din genunchi, braţul drept întins pe sol, în unghi de 45 de grade faţă de corp, şi braţul stâng îndoit peste torace şi mâna dreaptă. Cadavrul este îmbrăcat cu pantaloni din material tercot, de culoare crem, parţial carbonizaţi în partea de sus, până la nivelul şoldului; pulovăr negru cu mâneci, cu glugă; bluză de corp, cu mânecă lungă, de culoare vernil, pe gât, cu guler înalt; chilot de culoare albă carbonizat în proporţie de 80%; cu capul descoperit; fără încălţăminte."

Cu torţa care a fost găsită chiar lângă cadavru (un băţ de lemn de 0,70 m lungime şi 20 mm diametru, având la un capăt o cârpă arsă), cel care a ascuns acolo fetiţa i-a dat foc la nivelul coapselor, în zona pubiană şi la nivelul feţei (gura şi ambii obraji). În regiunea pubiană, între membrele inferioare, au fost găsite un fragment din material plastic, de culoare vernil (mama declarase că fata plecase de acasă cu o pungă în care, crede ea, îşi pusese haine de schimb pentru fotografiat), şi un alt fragment, din material textil, carbonizat. De ce a fost cadavrul ars exact în acele zone? Autopsia ulterioară, efectuată în condiţii improprii, după un scenariu demn de filmele de groază, n-a stabilit dacă fetiţa a fost sau nu agresată sexual...

Alţi suspecţi
Măran Iancu n-a fost singura pistă pe care a mers Poliţia. Mai ales după ce fetiţa dispărută a fost găsită moartă. S-au verificat inclusiv scenariile pe care Iancuţu le servea poliţiştilor, conform cărora fata ar fi fost îndrăgostită de un adolescent care locuia peste deal şi-i declarase lui, în ziua dispariţiei, că voia să ajungă la el. Au fost interogaţi adolescentul, prietenii şi toată familia lui. De pe listă a picat apoi un alt individ, P.M., din Vodnic, despre care se bănuia că a dus fetiţa în Croaţia pentru prostituţie. Existând informaţii că Ionela ar fi fost văzută într-o discotecă din zona Ciudanoviţei, au fost audiate mai multe persoane care frecventau acel local, însă toate au infirmat această pistă.
Singura ipoteză de lucru plauzibilă, susţinută prin declaraţii de martori, a rămas aceea că Măran Iancu a fost ultimul care a văzut fata în viaţă.