Popicăria lui Nikita Hruşciov

BUFTEA  ● Locul unde Ghiţă Dej a obţinut retragerea trupelor sovietice
În anul de graţie 1959, tovarăşul  Gheorghe Gheorghiu-Dej se gîndise să facă un mic viraj şi să se desprindă oarecum de controlul strict al sovieticilor. Habar nu avem cît era un acces de naţionalism sau faptul că nu îi conveneau reformele timide făcute de Nikita Hruşciov. Pentru a se menţine la putere şi pentru a cîştiga popularitate, şeful comuniştilor români se decisese să-l facă pe atipicul ucrainean ajuns conducător al URSS să retragă trupele şi pe consilierii sovietici din România.

BUFTEA  ● Locul unde Ghiţă Dej a obţinut retragerea trupelor sovietice
În anul de graţie 1959, tovarăşul  Gheorghe Gheorghiu-Dej se gîndise să facă un mic viraj şi să se desprindă oarecum de controlul strict al sovieticilor. Habar nu avem cît era un acces de naţionalism sau faptul că nu îi conveneau reformele timide făcute de Nikita Hruşciov. Pentru a se menţine la putere şi pentru a cîştiga popularitate, şeful comuniştilor români se decisese să-l facă pe atipicul ucrainean ajuns conducător al URSS să retragă trupele şi pe consilierii sovietici din România.

Nikita Sergheevici Hruşciov a aterizat la Bucureşti pentru o "vacanţă" de şase zile la invitaţia omologului său român. A venit la 26 octombrie 1959, teoretic doar să se relaxeze. Lucurile stăteau altfel, era vorba despre o "odihnă activă".


"JOCURILE". Frumosul Palat Ştirbei din Buftea încăpuse de la sfîrşitul anilor ’40 în mîinile noilor potentaţi roşii. Dej şi apropiaţii săi nu erau nişte rafinaţi în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber. Nu jucau golf sau bridge, nu îşi ocupau timpul cu "distracţii decadente şi cosmopolite". Preferau distracţiile aşa-zis populare. De aceea, una dintre primele iniţiative ale noii "puteri muncitoreşti", după ce a fost naţionalizat domeniul Ştirbei, a fost construcţia unei popicării. Tovarăşii şi invitaţii lor din străinătate, în mod normal membri de vîrf ai "partidelor frăţeşti", se puteau destinde aruncînd cu bila în popice. Aşa a apărut o structură cimentată, cu o pardoseală vopsită verde, mărgintă de un fel de umbrar din lemn. Ea mai există şi în ziua de azi, ba chiar are drept marcă a timpurilor socialismului biruitor şi un număr de inventar, scris cu vopsea: "29.34/1". Dej l-a adus pe Hruşciov să viziteze domeniul Buftea. Cei doi aveau ca mentalitate mai multe puncte comune. Ambii erau destul de inculţi şi se manifestau ca nişte ţărani urbanizaţi. Le plăcea să bea, să asculte romanţe, să se dea la femei. Ucraineanul era însă cînd vesel, cînd irascibil, pe scurt avea reacţii greu de prevăzut. Era cabotin, făcea exces de teatralitate. E celeberă scena cînd şi-a scos un pantof şi a bătut cu el în masă în timpul unei întruniri internaţionale desfăşurate la ONU. Scopul românului era să-l facă pe invitatul său să retragă de tot cadrele sovietice care încă mai dictau şi băteau cu pumnul în masă la Bucureşti. Trebuia să-l păcălească, convingîndu-l că e fidel URSS împreună cu toată conducerea românească, că nu există nici un risc pentru unitatea politicii externe şi de apărare a ţărilor membre ale "Pactului de la Varşovia". Hruşciov voia şi el ceva. Venise însoţit de unul dintre şefii spionajului sovietic, generalul KGB Alexandr Saharovski, curios să vadă cum s-a impus comunismul în singura ţară latină condusă la acea dată de bolşevici. De puţin timp, în Cuba luase puterea Fidel Castro, iar Nikita Sergheevici voia să-l înscrie în orbita URSS, pentru a putea să-şi amplaseze rachetele nucleare fix pe insula aflată în coasta americanilor. În suita sa mai era şi Ivan Bodiul, un comunist moldovean de origine română, ajuns un personaj important în anturajul urmaşului lui Stalin.


SINGURI. Domnul Ştefan Pană lucra la administraţia domeniului Buftea în 1959. Îşi aminteşte cum, înainte de apariţia liderului sovietic, toată zona se umpluse atît de kaghebişti, cît şi de securişti români, înarmaţi pînă-n dinţi. Pe o rază de cîţiva kilometri patrulau atît miliţieni în uniformă, cît şi "băieţi" în civil. În orăşelul Buftea au fost impuse restricţii de circulaţie mai ceva decât în Bucureşti la Summit-ul NATO. După aceea au sosit containerele sigilate cu mîncarea şi băutura celor doi, păzite straşnic. Personalul administrativ de la domeniu nu a fost lăsat de securişti să se apropie de şeful URSS. Domnul Pană i-a văzut pe Dej şi Hruşciov mergînd spre popicărie: "Au plecat singuri, cu gărzile ţinînd distanţă. S-au dus la popicărie, unde au stat mai multe ore. Cred că au şi dat o bilă. La sfîrşit, Hruşciov a venit la palat. Nişte ruşi i-au adus reviste occidentale, cum nu se vedeau pe atunci în România. După ce au plecat, astea ne-au rămas nouă. Am avut surpriza să văd că erau numai ziare şi reviste în care era înjurat, avea probabil el curiozitatea asta, să vadă cum îl iau peste picior capitaliştii. Ne-am mirat cînd am văzut asta".


PESTE ANI. În continuarea vizitei, Hruşciov a vizitat fabrici şi cooperative agricole. A dat sfaturi tuturor, fiindcă avea pretenţia că se pricepe la orice. A plecat bine dispus din România şi, în scurt timp, oamenii care impuneau direct influenţa URSS au fost retraşi. Probabil a ajuns la concluzia că regimul comunist poate fi impus cu succes în ţări latine, fiindcă l-a luat în braţe pe Castro şi a început să pompeze ajutoare economice şi militare în ţara bărbosului. Peste doi ani şi ceva avea să izbucnească în Cuba "criza rachetelor" sfîrşită cu un semieşec al sovieticilor, care au fost obligaţi să retragă de pe insulă rachetele cu care puteau lovi îm inima SUA.

Probabil nimeni nu o să ştie vreodată ce au discutat exact cei doi la popicărie, în ce mod i-a făcut Dej curte lui Hruşciov, cum l-au "turtit" pe Hruşciov vinurile româneşti, dacă nu cumva securitatea română nu microfonizase incinta. Ar trebui cercetat dacă nu există o înregistrare a conversaţiei desfăşurate de cei doi la Buftea.
Pe vremea lui Ceauşescu, la palatul Ştirbei veneau să se relaxeze diverşi demnitari, care mai dădeau şi ei cu bila în popice după ce prăjeau mici şi beau bere pe peluză. După 1990, popicăria a fost lăsată oarecum în părăsire, nu a mai fost folosită. Totuşi, s-a păstrat destul de bine, se mai vede pista vopsită verde. Dacă ar fi restaurată şi promovată, ar putea să atragă oameni. Eu cel puţin m-aş duce să trag acolo nişte bile în popice, gîndindu-mă că la un joc asemănător s-a luat poate o decizie extrem de importantă pentru România secolului trecut. În Occident sînt foarte vizitate locurile unde au chefuit sau au făcut amor diverşi dictatori şi şefi precum  Napoleon, Mussolini sau Hitler. La München, în Germania, unul dintre cele mai vizitate locuri este berăria de unde şeful  naziştilor a declanşat în 1923 o tentativă de puci. Dacă acolo ţine aşa ceva, de ce nu s-ar face şi în România "Popicăria lui Hruşciov"?


SINGURI
"Au plecat singuri, cu gărzile ţinînd distanţă. S-au dus la popicărie, unde au stat mai multe ore. Cred că au şi dat o bilă. La sfîrşit, Hruşciov a venit la palat. Nişte ruşi i-au adus reviste occidentale, cum nu se vedeau pe atunci în România. După ce au plecat, astea ne-au rămas nouă. Am avut surpriza să văd că erau numai ziare şi reviste în care era înjurat, avea probabil el curiozitatea asta, să vadă cum îl iau peste picior capitaliştii. Ne-am mirat cînd am văzut asta"
Alexandru Pană- administrator