Postul Crăciunului

Intre 14 noiembrie şi 24 decembrie, creştinii ortodocşi sunt in Postul Naşterii Domnului sau al Crăciunului. Marile sărbători din post sunt: Ovidenia, Sfăntul Andrei şi Sfăntul Nicolae.
● Ritualuri şi semne din popor ● Odihnă in post ● Rostul şi inţelesul Sfintei Liturghii ● Zilele de post şi sărbătorile ● Maica şi Pruncul in iconografie ● Aşteptarea lui Mesia ● Să dovedim că merităm numele de bun creştin ● Puterea Maslului ● Marii sfinţi postitori ● Postirea omului modern

Bătrăn de 1.600 de ani

Postul este o rănduială disciplinară a Bisericii, fiind fundamentat pe texte scripturistice şi patristice. El constă in infrănarea totală sau parţială de la anumite alimente, pe un timp mai lung sau mai scurt, fiind practicat incă de la inceputul omenirii. O dovadă in acest sens il constituie şi faptul că postul se regăseşte in toate religiile lumii.


IN ANTICHITATE. Originea postului este incertă. Unii consideră că postul a apărut ca o completare a cultului morţilor. Cei vii aduceau jertfe animale pentru morţi, dar nu aveau voie să se atingă de ele. Pe de altă parte, durerea pricinuită de moartea celor dragi a avut drept urmare firească ignorarea măncării şi băuturii. Alţii consideră practicarea postului drept un act de austeritate şi cumpătare, recomandat şi practicat de intemeietorii religiilor sau curentelor filosofice. Caracterul religios al postului s-a impus treptat, in special in urma unor viziuni cu caracter divin. Postul a inceput să fie privit drept un act de pocăinţă, o pregătire inaintea săvărşirii actelor religioase sau ca un semn de doliu, depăşind caracterul simplist de mijloc igienic pentru sănătatea corporală.


POSTUL PROOROCILOR. In Vechiul Testament, primul indemn spre post este prefigurat in porunca adresată de Dumnezeu lui Adam şi Eva: "Din toţi pomii din Rai poţi să mănănci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănănci, căci in ziua in care vei mănca din el, vei muri negreşit!" (Facere 2, 16-17). După alungarea primilor oameni din Rai, postul a fost prescris poporului evreu prin poruncile date de Dumnezeu prin Moise şi ceilalţi prooroci. El se referea la anumite zile din an. Sfănta Scriptură consemnează şi postul particular, practicat in diferite imprejurări: postul lui Moise de 40 de zile pe Muntele Sinai, postul lui Daniel de 3 săptămăni, in Babilon, postul lui David in semn de pocăinţă, postul lui Ilie, postul proorociţei Ana.


ISTORIC. In cadrul anului bisericesc, care debutează la 1 septembrie, primul post de durată este cel rănduit inaintea Naşterii Domnului, numit şi postul Crăciunului. Primele menţiuni despre acest post datează din secolele IV-V, Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei numindu-l postul din luna a zecea (calendarul roman incepea cu luna martie). Numărul zilelor de post era variabil, intre 7 şi 40 de zile. La fel şi asprimea lui. Sinodul local din Constantinopol, prezidat in anul 1166 de patriarhul Luca Chrysoverghes, a uniformizat durata şi asprimea postului. El urma să inceapă la 15 noiembrie şi să se incheie in seara zilei de 24 decembrie. Dacă ziua lăsatului de sec cade miercuri sau vineri, postul incepe din această zi, 14 noiembrie, aşa cum este cazul şi in acest an.


In mod simbolic, Postul Naşterii Domnului aduce aminte de proorocii şi drepţii Vechiului Testament care au petrecut in post şi rugăciune, aşteptăndu-L pe Mesia. De altfel, numeroşi prooroci care au vestit Intruparea Domnului sunt prăznuiţi in acest post.

Măsura dragostei

Sfinţii Părinţi au pus un accent deosebit asupra laturii spirituale a postului. Astfel, postul creştin nu se rezumă doar la abţinerea voluntară de la măncare şi băutură, ci şi la lupta impotriva patimilor, instinctelor şi pornirilor păcătoase ale trupului sau sufletului. Se poate spune că postul este măsura dragostei noastre faţă de Dumnezeu. De aceea, postul nu trebuie centrat pe om, pe sănătatea sa (ţinem post pentru că s-a demonstrat ştiinţific că este benefic organismului), ci trebuie să se indrepte spre Dumnezeu. De aceea, postul trupesc trebuie unit cu postul sufletesc. Sfinţii au arătat foloasele postului atăt pentru suflet, căt şi pentru trup. Postul creştin a imbrăcat un important caracter religios, devenind un act de virtute şi de cult, o treaptă in urcuşul duhovnicesc, un semn de respect şi o jertfă personală adusă lui Dumnezeu.

Tipuri de postire

Primele reglementări privind postul creştin datează incă de la sfărşitul secolului I. "Didahia sau Invăţătura celor 12 Apostoli" fixează ca zile de post miercurea şi vinerea, in amintirea Patimilor Măntuitorului. Mai tărziu, "Canoanele Apostolice", "Didascalia" şi "Constituţiile Apostolice" prescriu postul inainte de hirotonie, botez şi impărtăşire, postul de miercuri şi vineri, precum şi inaintea marilor sărbători. Totodată, s-au stabilit şi diferite tipuri de post.
Astfel, el poate fi: integral (total), constănd in abţinerea completă
de la orice măncare şi băutură; postul negru (xirofagie), in care este ingăduită doar hrana uscată: păine, fructe uscate, seminţe, legume şi apă; postul comun (obişnuit), care admite consumarea măncărurilor gătite din alimente de origine vegetală, inclusiv untdelemnul; postul uşor, numit şi dezlegare, cănd este ingăduită consumarea peştelui, vinului şi untdelemnului.

Indemnuri de la Sfinţi

"Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează-ţi mintea limpede, inima curată, blăndă şi smerită. Iată postul." (Sfăntul Vasile cel Mare) "Chiar dacă ai sta flămănd şi ai dormi pe pămănt şi ai mănca cenuşă şi ai plănge totdeauna, dacă nu eşti de folos celuilalt, nimic măreţ nu ai realizat." (Sfăntul Ioan Gură de Aur) "Postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea la unii să reprime infierbăntările şi zburdălnicia trupului, la unii să domolească mănia, la alţii să alunge somnul sau să stimuleze dorinţa pentru fapta bună. El face pe fiecare să ia aminte la sine insuşi şi-l invaţă să-şi amintească păcatele şi lipsurile sale." (Sfăntul Simeon Noul Teolog) "Postul nu inseamnă numai să mănănci rar, ci să mănănci puţin. Adevăratul post nu constă, de altfel, numai in a domoli propriul nostru corp, ci in a renunţa la hrană in scopul de a da păinea ta celui ce nu are." (Sfăntul Serafim de Sarov)


40 de zile a durat postul Măntuitorului inainte de a-şi incepe activitatea publică. El a adăugat postului rugăciunea, curăţia inimii şi milostenia, pentru a fi o armă de nebiruit impotriva ispitelor. Sfinţii Apostoli au postit şi ei, asemeni Invăţătorului lor. Astfel, postul a intrat in Tradiţia Bisericii. Sfinţii Părinţi au practicat la răndul lor postul, inmulţindu-l.

● Ritualuri şi semne din popor ● Odihnă in post ● Rostul şi inţelesul Sfintei Liturghii ● Zilele de post şi sărbătorile ● Maica şi Pruncul in iconografie ● Aşteptarea lui Mesia ● Să dovedim că merităm numele de bun creştin ● Puterea Maslului ● Marii sfinţi postitori ● Postirea omului modernÂ