Postul sfintilor

Postul - zice Sfantul Ioan Gura de Aur - potoleste trupul, infraneaza poftele cele nesaturate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta.

Cea mai veche porunca data omului de Dumnezeu. Postul. Caci zice Sfantul Vasile, acest mare parinte al Bisericii lui Hristos: "Cucereste-te si sfieste-te, omule, de batranetea si vechimea postului, pentru ca de o vechime cu lumea este porunca postului".

Postul Nasterii Domnului, sau al Craciunului, ne da putinta curatirii trupesti si sufletesti. Inseamna ajunarea de 40 de zile a Prorocului Moise, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. Dupa cum acestia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugaciune, asa se cuvine sa astepte crestinii si sa intampine prin ajunare "Cuvantul lui Dumnezeu". 40 de zile: de la 15 noiembrie la 25 decembrie.

MULTI DINTRE SFINTI SE DEPARTAU DE CARNE. Dupa invataturile Sfintei Scripturi, ale Sfintilor Parinti si din hotararile dumnezeiestilor Canoane, nemancarea de carne la monahi este o traditie bisericeasca foarte veche, care stapaneste pana astazi manastirile din jurul Ierusalimului, de la Sfantul Munte Athos, din Muntele Sinai, Rusia, Grecia, Serbia, Bulgaria si din alte tari ortodoxe.

Sfantul Apostol Pavel, in toata vremea vietii sale, se infrana de la mancarea de carne. Si crestinii din Alexandria, pe vremea Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu, mancau numai o data pe zi, catre seara, iar de la carne totdeauna se infranau. Sfantul Epifanie al Ciprului arata ca, in vremea sa, multi crestini de bunavoia lor se infranau de la mancarea de carne. La fel si Fericitul Augustin, in cartea sa "Despre obiceiurile bisericesti". De asemenea, multi dintre sfinti se departau de mancarea cu carne.

Sfantul Vasile spune ca "evreii, atat cat s-au indestulat cu mana, biruiau pe egipteni si prin mare au trecut, iar dupa ce si-au adus aminte de carnuri si de caldarile cu carne de porc, au ratacit in pustie si nu au mai intrat in pamantul fagaduintei".

Iata ce scria invatatul domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir: "In mod deosebit, toti calugarii sunt asa de ascultatori canoanelor Sfantului Vasile cel Mare, incat mai degraba ar muri de o suta de ori decat sa manance o bucata de carne, chiar daca le-ar porunci vreun doctor (pentru sanatate)".

SFATURILE SFANTULUI IOAN GURA DE AUR. "Hrisostom" ("Gura de Aur") era considerat cel mai mare orator din vremea de inalta raspandire a crestinismului. A ajuns patriarh al Constantinopolului si unul dintre cei patru mari dascali ai Bisericii Ortodoxe. Biserica romano-catolica l-a numit Doctor al bisericii, iar Biserica Ortodoxa il onoreaza ca Sfant Parinte al Bisericii. Predicile lui Ioan impotriva proastelor naravuri, mai ales ca era un dur oponent al "legaturilor impotriva firii", i-au adus numai necazuri: persecutii, doua atentate nereusite la viata sa si deportarea. De pe pozitia de patriarh al Constantinopolului a initiat reforme si a luat masuri pentru curmarea abuzurilor, luxului si coruptiei in randul clerului, fiind el insusi exemplu de viata modesta in palatul patriarhal. De asemenea, a fixat reguli de viata pentru calugari, calugarite si vaduve si a incurajat activitatea caritabila a bisericii.

Parerile sale despre post sunt ferme si incarcate de sensuri profunde: "Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti pe sarac aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul sa posteasca, ci si ochii si urechile si picioarele si mainile voastre si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca, ramanand curate de hrapire si de lacomie; picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine... Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase".

"SA NE PUTEM STAPANI CU TOATA FIINTA NOASTRA". Arhimandritul Cleopa Ilie, duhovnic renumit pentru harul sau de a mantui sufletele enoriasilor, plecat catre Domnul in 1998, intreba in una din predicile sale: "Vedeti ce mare este puterea credintei ajutata de rugaciune si de post?" Si tot el sublinia ca: "Toate trei la un loc fac nenumarate minuni si vindecari, iar una fara alta nu aduc niciodata roade, nici nu ni se implinesc cererile".

S-a implinit de curand un an de cand parintele Constantin Galeriu a trecut in lumea dreptilor, iar cuvintele lui au ramas, inca, daruri de lumina. El spunea ca "Postul a fost statornicit de Dumnezeu protoparintilor nostri Adam si Eva in Rai, cand i-a asezat si binecuvantat sa stapaneasca, sa lucreze si sa pazeasca gradina Raiului. Tot parintele Galeriu este cel care intareste faptul ca "Dumnezeu - zice Scriptura - a sadit in Eden gradina, facand sa creasca intr-insa tot felul de pomi frumosi la vedere si cu roade placute la mancare. In mijlocul gradinii se afla Pomul vietii, pomul cunostintei binelui si raului. Atunci, acolo, i-a randuit omului si post, zicand: "Din toti pomii gradinii poti sa mananci, dar din pomul cunostintei binelui si a raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca, cu moarte vei muri!" (Fac. 2.3-14)".

INFRANARE, CUMPATARE, MILOSTENIE. "Postul e vechi si incepe o data cu omul. E prima porunca de stapanire de sine. Postul si rugaciunea sunt doua mijloace prin care curatam firea de patimi (...). Postul curateste ochiul, rugaciunea curateste mintea", sunt cuvintele parintelui Arsenie Boca, decedat in 1989. Tot el explica temeiurile profunde ale postului: "Adancul fiintei noastre se imbraca in Hristos. In acest adanc al mintii sau in altarul inimii, dupa expresia Parintilor, se salasluieste Hristos, izgonind afara pe satana, care se retrage in simtiri. De aici puterile potrivnicului, patimile se silesc sa invaluie si sa prinda vointa din nou in mrejele sale. Cu trupul insa nu putem trata decat prin post".

Arhimandritul Sofian Boghiu, dus la Domnul de Ziua Crucii, in 2002, spunea ca "atunci cand se infraneaza cineva are dupa aceea o liniste mare in suflet; iar cand se umfla de mancare, mananca fara masura, se misca foarte greu, ii vine somnul si alte patimi, asa incat postul in sine inseamna infranare, cumpatare, mai bine zis, si trebuie unit totdeauna cu milostenie si cu paza simturilor noastre, ca nu cumva in timpul postului sa intre sau sa iasa din noi vreun semn al pacatului. Sa ne putem stapani cu toata fiinta noastra". (Sursa documentara:

"Mari duhovnici romani despre post", Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004.)

"Faptele mari si minunate ale rugaciunii si postului sunt nemasurate. (...) Prin rugaciune si post, marele proroc Ilie a incuiat cerul sa nu ploua trei ani si sase luni..." Arhimandrit Cleopa Ilie "Ca sa zadarnicim puterea potrivnica care lucreaza prin simturi patimile placerii, slabim prin post aceste simturi si inchinarea lor catre placere" Parintele Arsenie Boca "Toti oamenii alesi ai Lui Dumnezeu au postit. Astfel a postit Moise post aspru de doua ori cate 40 de zile cand s-a suit si a stat sus pe Muntele Sinai" Parintele Constantin Galeriu

"IN POST, PARINTELE E DOAR CIN INGERESC" Parintele Arsenie Papacioc, duhovnicul Schitului Sfanta Maria-Tomis, intemeiat de Patriarhul Justinian la Techirghiol, este considerat de multi credinciosi drept un sfant in viata. Unii descriu mersul lui ca fiind imponderabil, altii sustin ca simt miros de moaste in preajma lui. Nu de putine ori, maicutele de la manastire marturisesc ca "in post, parintele e doar cin ingeresc, e de asa subtiime, ca-l poti ridica intr-o mana, nu mai e trup in el, doar duh". IN RAI NU A FOST MANCARE DE CARNE Marele staret Paisie de la Neamt zice in privinta nemancarii de carne la monahi: "Randuiala vietii monahicesti se aseamana cu petrecerea din Rai si se supune voii celei desavarsite a lui Dumnezeu". Apoi zice: "In Rai nu a fost mancare de carne. Dar, daca cineva se rusineaza si mananca (...), unul ca acesta sa se rusineze si de cinstitul chip al calugariei". RANDUIALA LA MASA DOMNULUI MOLDOVEI Dimitrie Cantemir reda in "Descrierea Modovei" randuiala care era la masa Domnului Moldovei si a mitropolitilor: "(...) Mitropolitului si episcopilor, carora - dupa regulile monahicesti ale Sfantului Vasile cel Mare - nu li se da voie sa manance carne, li se serveste peste si branzeturi. Cand Domnul se ridica de la masa, medelnicerul ii toarna apa si ii intinde un stergar de sters pe maini, iar Mitropolitul aduce multumiri lui Dumnezeu".