Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A visat sa devina fotbalist, insa nu si-ar fi imaginat ca varful carierei sale va fi atins la varsta de doar 15 ani. Si nu printr-un debut de senzatie in Liga I, cu o victorie rasunatoare sau cu vreun gol de generic, ci in urma unui concurs inedit. Este povestea lui Decebal Cimpeanu, cel care la varsta de 15 ani a uimit Romania cu talentul sau de a jongla cu mingea de fotbal. Au trecut aproape 42 de ani de ani de atunci, insa Campeanu isi aduce aminte ca si cum s-ar fi intamplat ieri.
"Aveam 15 ani si eram junior la Steagul Rosu Brasov. Eram mai 'mingicar', dar nici nu stiam ca posed calitati pentru jonglerii cu mingea. Intr-o zi antrenorul de la juniori ne-a anuntat ca a venit o circulara de la Federatia Romana de Fotbal si fiecare club trebuie sa desemneze un reprezentant pentru campionatul national de jonglerii cu mingea de fotbal. Erau doua faze ale competitiei, una pe judet si apoi faza pe tara', spune cel poreclit "Deca'.
4.000 la Brasov
Fara un efort deosebit, Cimpeanu s-a impus in randul colegilor si urma sa reprezinte Steagul Rosu Brasov in faza judeteana care urma sa aiba loc pe stadionul Tineretului. "Competitia locala s-a tinut inaintea unui meci de campionat. Erau aproape 10.000 de oameni in tribuna. Au participat multi juniori, unii chiar aproape de varsta senioratului. Am reusit sa castig lovind mingea de aproape 4.000 de ori fara sa atinga pamantul. Ziarele au scris la acea vreme despre aceasta performanta, insa multi se indoiau ca era reala cifra. Dupa ce am fost desemnat castigator, mi s-a transmis ca am la dispozitie 20 de zile sa ma pregatesc pentru finala de la Bucuresti. L-am rugat pe colegul meu de banca si de echipa, Gicu Clipa, sa fie alaturi de mine in perioada asta, sa imi numere jongleriile, urmand sa il rasplatesc eu cumva daca voi castiga.
Nu speram sa castig, era o onoare sa particip. Eram convins ca in tara sunt altii mult mai buni decat mine. Ma pregateam zi de zi, eram scutit de antrenamentele de la echipa si incercam diferite tehnici de concentrare, niciodata nu am numarat, nici macar in gand. La ultimul antrenament inainte de plecare am ajuns la aproape 8.000. Imi spuneam ca e o cifra buna cat sa nu fac clubul de ras', isi aminteste "Deca'.
14.313, record mondial la Bucuresti?
Concursul de jonglerii a fost programat in pauza unui cuplaj de pe Stadionul "Republicii' din Capitala. " Competitia s-a tinut la mijlocul lunii noiembrie 1970, pe atunci erau la moda aceste cuplaje de meciuri ale echipelor bucurestene. Stiu ca am intrat pe gazon dupa terminarea primului meci si in 45 de minute urma sa inceapa partida Steaua-Steagul Rosu. Ne-au acordat 45 de minute, convinsi ca nimeni nu poate sa reziste mai mult. Eu reusisem peste o ora la Brasov, deci eram destul de increzator. Au venit copii din toata tara, mai cunoscuti acum sunt Marcel Lica, fost arbitru, sau Costel Spirea, fost jucator al Iasiului. Venisem de la Brasov cu mingea mea Artex, ungureasca, si m-au lasat sa imi fac exercitiul cu ea. Am inceput toti in acelasi timp.
Fiecare copil avea repartizat un antrenor, in speta antrenorul de la juniori, si un student de la Facultatea de Educatie Fizica si Sport care numara. Concursul urma sa fie castigat de cel care ramanea ultimul cu mingea la picior. Eram emotionat, dar si concentrat. Vreo 25.000 de oameni se uitau la noi. Au trecut cele 45 de minute, urma sa inceapa meciul si ni s-a transmis sa incercam sa iesim cu mingea la picior de pe teren si sa continuam pe pista de atletism. Multi s-au dezechilibrat in timpul acestei tentative, au scapat mingea si au parasit competitia. Un moment in care am simtit ca am parte si de ajutorul Divinitatii a fost aproape de finalul primei reprize, cand un jucator al Stelei a sutat mingea in directia mea, iar unul dintre jucatori brasoveni a respins in tribuna, alegand sa fie aut pentru Steaua decat sa fiu dezechilibrat.
Singurul moment de relaxare a fost cand la statia stadionului s-a anuntat ca am ramas singur in competitie. Antrenorul mi-a zis ca am castigat si am scapat mingea. Studentul de la ANEFS a socat lumea cu cifrele mele: 14.313 atingeri si aproape 125 de minute cu mingea in aer. Mi s-a spus ca e record mondial, insa pentru ca nu era omologata competitia de vreun institut de statistica national sau international, am ramas doar in statisticele federatiei', spune incantat Decebal Campeanu, singurul castigator din istoria acestei competitii, fiindca dupa doar un an, FRF a renuntat la concursul de jonglerii.
Premii
Premiile castigate ii sunt inca dragi "pustiului' ajuns la 57 de ani: "o bicicleta cu care s-au plimbat aproape toti colegii de la juniori, un pulover, manusi, caciula, o vaza de cristal pe care o am inca la loc de cinste acasa, dar si o minge noua pe care, de comun acord cu prietenul Gicu Clipa, am donat-o grupei noastre de juniori ca sa jucam partidele cu ea. Nu in ultimul rand, un alt cadou, dar nu din partea FRF, a fost o mica cronica despre performanta mea in revista Fotbal. Am decupat articolul si il recitesc cu drag de fiecare data cand am ocazia'.
Antrenor in Arabia Saudita
Cariera de fotbalist a lui Decebal Campeanu s-a blocat la nivelul echipelor din esaloanele inferiore, la fel si cea de antrenor unde a activat mai mult la echipe din judetul Brasov. In august 2011, "Deca' a dat lovitura vietii sale. "Mi-am pus CV-ul de antrenor pe internet si am primit un e-mail din Arabia Saudita. O echipa din liga a II-a, Al Hamadah, s-a interesat de serviciile mele. Negocierile nu au durat mai mult de 5 minute si deja imi cautam bilet de avion. Am semnat un contract pe trei ani. Anul acesta am reusit sa imi indeplinesc obiectivul si sa salvez echipa de la retrogradare.
La anul vrem sa promovam. Intr-un an in Arabia Saudita am castigat aproape cat in toata cariera mea de antrenor. Este o viata dificila acolo, religia ii cam impiedica sa faca performanta. Apoi sunt aceste reguli ca nu putem aduce jucatori straini. In echipa am multi jucatori pentru care fotbalul e doar un hobby. Ei au locuri de munca si vin la antrenamente cand pot. Acesta este un dezavantaj, dar din punct de vedere disciplinar, al atitudinii si corectitudinii sunt ireprosabili. Apoi, campionatul tine doar sapte luni, urmat de cinci luni de pauza. E o ruptura prea mare. Nu mai vorbesc de caldura infernala si insuportabila. Una peste alta, sunt bucuros ca sunt acolo si sper sa imi onorez contractul', a marturisit Decebal Campeanu pentru Jurnalul National.
