Prima zi din an are pentru crestinii ortodocsi o intreita semnificatie: mai intai este praznicul imparatesc al "taierii imprejur" a Pruncului nascut in ieslea Betleemului, apoi este ziua Sfantului Vasile cel Mare, arhiepiscopul orasului Cezareea Capadociei, precum si inceputul Noului An.

Taierea imprejur a Domnului, Sfantul Vasile cel Mare, inceputul anului. Prima zi din an are pentru crestinii ortodocsi o intreita semnificatie: mai intai este praznicul imparatesc al "taierii imprejur" a Pruncului nascut in ieslea Betleemului, apoi este ziua Sfantului Vasile cel Mare, arhiepiscopul orasului Cezareea Capadociei, precum si inceputul Noului An. Dintre toate, cea mai mare importanta o are, desigur, Taierea imprejur.

Cand pruncul Iisus s-a facut de opt zile, a fost taiat imprejur, pe de o parte pentru ca sa implineasca legea, pentru ca "n-am venit sa stric legea, ci s-o implinesc", iar pe de alta parte pentru a astupa gura ereticilor care ar fi putut spune mai tarziu ca Domnul nu a luat fire omeneasca.

La implinirea celor opt zile se punea si numele copilului. "Praznicul inchinat Mantuitorului Iisus Hristos aminteste de primul «act religios», prima «initiere religioasa» a noului nascut. Ritualul religios al taierii imprejur a fost legiferat de Moise in amintirea izbavirii evreilor din robia egipteana. In cadrul ritualului acesta se punea si numele noului nascut. Astfel, pruncul nascut din Fecioara Maria a primit numele Iisus, care se talcuieste din limba ebraica: Dumnezeu mantuieste sau Dumnezeu este mantuirea", explica preotul profesor Paul Negoita, de la Parohia Sfantul Apostol Andrei din Buzau.

SFANTUL VASILE. La 1 ianuarie se sarbatoreste si Sfantul Vasile cel Mare. S-a nascut in anul 330 (dupa altii 329) in Cezareea Capadociei. Apreciat atat in Rasarit, cat si in Apus, Sfantul Vasile a luptat alaturi de Sfantul Atanasie al Alexandriei impotriva ereziilor ce au tulburat Biserica in sec. al IV-lea. A fost frate cu Sfantul Grigorie de Nyssa si bun prieten cu Sfantul Grigorie de Nazianz. Impreuna sunt numiti "Parintii Capadocieni". Numele sau, ce vine din grecescul basilios, "imparatesc", este, alaturi de Ioan, intre cele mai populare nume purtate de crestini.

Parintii sai, Vasile si Emilia, proveneau din familii crestine distinse si, se pare, faceau parte din clasa aristocrata. Bunicii dinspre tata suferisera in timpul persecutiei lui Maximin Galeriu, fiind condamnati la munca silnica in minele muntilor din Pont. Emilia era si ea fiica unui martir. Vasile si Emilia au avut zece copii, dintre care cinci sunt pomeniti astazi in calendar: Macrina cea Tanara, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Petru al Sevastei si Naucratos, care a murit de tanar in manastire. Lor li se adauga bunica dinspre tata, Macrina cea Batrana, precum si parintii, Vasile si Emilia.

Sfantul Vasile a demonstrat de mic o mare inclinatie spre viata virtuoasa si spre invatatura. Distingandu-se intre ceilalti elevi din Cezareea, a fost trimis la studii in Constantinopol, apoi la Atena. Aici s-a imprietenit cu Sfantul Grigorie de Nazians, uimindu-si amandoi profesorii prin capacitatile lor intelectuale, dar si prin ascetismul vietii lor. Castingand o mare faima la Atena, i s-a propus sa ramana la universitate, dar a refuzat, intorcandu-se in Cezareea in anul 356.

MONAHISMUL. Intemeiarea de catre mama sa, Emilia, si de catre sora, Macrina, unei manastiri in Annesi, moartea fratelui sau, Naucratie, precum si dorinta sa de desavarsire - toate acestea l-au facut sa primeasca botezul si sa se dedice vietii crestine. A facut un pelerinaj prin locuri monastice din Egipt, Palestina, Siria si Mesopotamia, dupa care s-a retras la Ibora, aproape de manastirea surorii sale. Sfantul Vasile a intemeiat primele manastiri de obste din Capadocia, multi tineri strangandu-se in jurul lui. I-a pastorit prin cele 313 Reguli mici, pe care le-a concentrat ulterior in cele 55 de Reguli mari. A fost preotit, iar in 370, murind Eusebiu, a fost ales episcop in locul sau. Ca episcop a dus o mare lupta impotriva arianismului. Sunt remarcabile scrierile pe care le-a lasat: "Omiliile la Hexaimeron" (ce cuprind omilii la cele sase zile ale creatiei) si "Talcuirile la Psalmi". La 1 ianuarie 379, la doar 50 de ani, a trecut la cele vesnice, plans de credinciosi, dar mai ales de saraci, pe care ii iubea foarte mult. Ne-a ramas de la el una dintre cele trei variante ale Sfintei Liturghii, care se oficiaza de 10 ori pe an.

VASILIADA. Imediat dupa hirotonirea sa ca episcop, in 370, a folosit mostenirea sa din partea mamei si bogatele donatii de la prieteni si cunostinte bogate pentru a construi un complex de institutii filantropice, in care si-a facut resedinta. Complexul includea un spital, un orfelinat, un azil pentru batrani, o casa de oaspeti pentru calatorii si vizitatorii saraci, un spital pentru boli infectioase si un asezamant pentru cei sarmani, toate grupate in jurul unei biserici. La un loc, institutiile au devenit cunoscute sub numele de Vasiliada, constituindu-se intr-un nou oras, aflat la periferia Cezareei. Personalul era alcatuit atat din mireni, cat si din clerici. Istoricul Sozomen scria despre Vasiliada ca era "cel mai renumit camin pentru saraci". Sf. Grigorie de Nazianz vorbeste despre Vasiliada ca despre un "oras nou, un depozit de smerenie, vistieria obisnuita a celor bogati, ... unde boala este privita in lumina credintei, ... iar induiosarea este pusa la incercare", mult superioara celor sapte minuni ale lumii sau altor constructii impresionante. Fiindu-i foarte mila de leprosi, Vasile se ingrijea personal de ei, spalan- du-le ranile cu mainile sale.

ANUL NOU. Mai sarbatorim la 1 ianuarie si inceputul anului. Parintele Negoita lamureste motivul pentru care praznuim: "Desi anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie, biserica sarbatoreste printr-o slujba de multumire si Anul Nou civil. Sarbatoarea anului nou este o cinstire a timpului daruit fiecaruia de milostivul Dumnezeu". In toate bisericile, in ziua Sfantului Vasile cel Mare, la sfarsitul Sfintei Liturghii se citesc niste rugaciuni speciale, numite molitve. Molitvele se rostesc de catre ierarh sau preot si, in general, persoanelor care sunt stapanite de demoni.

Obiceiuri si traditii populare de Anul Nou

Craciunul Mic este sarbatoare populara sinonima cu Anul Nou. Dorind sa inlature obiceiurile precrestine de la Calendele lui Ianuarie, Biserica a mutat la inceputul Mileniului I Anul Nou de la 1 ianuarie la data de 25 decembrie, pe locul unde adusese anterior si Nasterea Domnului de la 6 ianuarie. Mai mult de un mileniu crestinii au sarbatorit Anul Nou odata cu Nasterea Domnului la 25 decembrie, la Roma pana in secolul al XIII-lea, in Franta pana in anul 1564, iar in Rusia pana in vremea lui Petru cel Mare. Cum 1 ianuarie ramasese fara sarbatoare oficiala, Biserica a asezat ziua Sfantului Vasile cel Mare. Dupa readucerea Anului Nou la 1 ianuarie, romanii l-au numit in popor Craciunul Mic sau Fratele Craciunului.

Intre obiceiurile petrecute la Anul Nou se numara: Sorcova, Capra, Turca sau Brezaia etc. "Sorcova ste un obicei al copiilor structurat dupa modelul colindelor, de invocare a divinitatii vegetatei pentru sanatatea si belsugul persoanelor sorcovite in dimineata zilei de Anul Nou. Copiii, in varsta de pana la 10 ani, cu sorcova in mana, simbol al vegetatiei de primavara recita un text agural: «Sorcova, vesela,/ Sa traiti, sa-mbatraniti,/ Peste vara, primavara,/ Ca un mar, ca un par,/ Ca un fir de trandafir,/ Tare ca fierul,/ Iute ca otelul,/ Tare ca piatra,/ Iute ca sageata,/La anul si la multi ani!». Colindatorii sorcovesc mai intai membrii familiei, apoi merg in grupe mici, de doi-trei, din casa in casa, in special la rude si vecini" (Ion Ghinoiu). La folcloristul Tudor Pamfile gasim descris obiceiul mersului cu turca - un fel de cerb sau caprioara facut din "doua falci de lemn incheiate in partea superioara printr-un cui, in jurul caruia se invarte falca inferioara cu mare inlesnire, formeaza capul; pe falca superioara se vad niste arsuri care formeaza ochii si narile". Corpul turcii este format dintr-un covor tesut, impodobit cu panglici si clopotei. Mascatii sunt poftiti la masa unde li se dau colaci si vin. "Cu capra se umbla pana spre Boboteaza, facandu-se capra un copil mic, ce imbraca un cojoc imbracat pe dos, iar capul caprei il tine intr-o maneca, pe care si behaieste", scrie autorul citat. In unele zone ale tarii, in vechime exista obiceiul de a umbla in seara de Sfantul Vasile la colindat cu "mascaricii", adica oameni mascati care jucau doferite roluri si faceau urari. Alaiul putea cuprinde "mosnegi", "baba", "doctor", "neamt", "fete" si "arnaut". (Daniela Sontica)

Sfantul Vasile cel Mare

Sa ne ferim de invidie "Sa fugim de acest pacat nesuferit. Invidia este invatatura sarpelui, nascocirea demonilor, samanta dusmanului, arvuna iadului, piedica evlaviei, cale spre gheena, lipsire de Imparatia cerurilor" Smerenie "Nu avea o parere prea buna despre tine si nici nu socoti pe ceilalti oameni mai prejos de tin" Condamnarea betiei "Neinfranarea spre placeri iese din vin ca dintr-un izvor, iar desfranarea merge mana in mana cu betia" RUGACIUNE "Camarile lor le umple de tot binele, casniciile lor in pace si in iubire le pazeste, pe prunci ii creste, tineretile le calauzeste, batranetile le intareste, pe cei slabi de suflet ii imbarbateaza, pe cei risipiti ii aduna, pe cei rataciti ii intoarce. Pe cei haituiti de duhuri necurate ii slobozeste, cu cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer calatoreste, vaduvelor le ajuta, pe cei bolnavi ii tamaduieste" Rugaciune din Liturghia Sf. Vasile cel Mare - INDEMN LA MILA "Daca vrem sa prefacem in castig povara bogatiei, sa o impartim la multi; aceia o vor purta cu bucurie si o vor inchide in sanurile Stapanului, camarile cele nejefuite, «pse care nici rugina nu le strica, nici furii nu le sapa, nici le fura» Sa lasam bogatia sa se reverse, asa cum voieste, spre cei care au nevoie de ea. Sa nu trecem cu vederea pe Lazarii care inca mai zac in fata ochilor nostri, nici sa le pizmuim faramiturile meselor noastre, indestulatoare, spre a-i satura; nici asemanandu-ne celui bogat nemilostiv, sa ajungem in aceeasi vapaie a gheenei" Sfantul Vasile cel Mare

Moaste la Iasi

La Iasi, in Biserica "Sfintii Trei Ierarhi", in nisa estica, se afla o mica racla din argint, continand maxilarul superior al Sfantului Vasile cel Mare, imbracat in argint. Moastele au fost daruite in 1650 de patriarhul Macarie al Antiohiei ctitoriei lui Vasile Lupu. Confiscate in 1975 de autoritatile comuniste, au fost readuse la Iasi la 29 decembrie 2000. Moastele Sfantului Vasile cel Mare nu sunt mentionate pana in sec. al XII-lea. Cat despre o marturie scrisa despre viata marelui ierarh, in Biblioteca Britanica a fost redescoperit un manuscris din sec. al XI-lea, copiat de calugarul Aelric. El cuprinde mai multe vieti de sfinti, prima dintre ele fiind "Viata Sfantului Vasile cel Mare". Sfantul a avut o bogata corespondenta cu ierarhii vremii sale. De asemenea, a avut legaturi si cu Sfantul Bretanion al Tomisului, dupa cum o demonstreaza Scrisorile 164 si 165. In acestea, el multumea episcopului scit pentru trimiterea moastelor Sfantului Mucenic Sava Gotul, martirizat la 12 aprilie 372.