Prescolarilor li se cere acordul scris

Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptii sustine ca, „in procesul de documentare pentru elaborarea pachetului legislativ, a fost luat in consideratie modul in care anumite aspecte au fost reglementate in legislatia altor tari". Nu s-a verificat insa, vom vedea in articolul de astazi, si legislatia aflata deja in vigoare in Romania...

Specialistii romani implicati in redactarea proiectelor de legi au particpat, ne mai dezvaluie ANPCA, la diverse manifestari internationale - conferinte, seminarii, lucru care „a contribuit prin schimbul de idei si experienta in ceea ce priveste reglementarile in domeniu, la alegerea uneia sau alteia din solutiile adoptate". In ceea ce priveste sugestiile si propunerile formulate de partenerii externi, Autoritatea spune ca acestea au venit „atat din partea unor organisme internationale, cat si din partea Comitetului de Experti nominalizati de catre Comisia Europeana". Care sunt rezultatele concrete ale acestor colaborari fructuoase vom descoperi in cele ce urmeaza...

Prescolarilor li se cere acordul in scris

Art. 22 (1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale.

(2) Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala.

Comentariu: Exista emisiuni care au ca invitati copii si care sunt concepute tocmai pe aceasta reteta de succes: cei mici vorbesc despre viata intima a parintilor, fac dezvaluiri amuzante, sunt incurajati sa faca telespectatorii sa rada... Incalca aceste emisiuni noua lege? „Pentru astfel de situatii, spune Ralu Filip, presedintele Consiliului National al Audiovizualului, avem reglementari despre cum trebuie sa fie chestionat copilul pana la 16 ani si ce anume nu poate fi intrebat. In principal doua lucruri: aspecte legate de viata intima a familiei si nu i se pot pune intrebari la care e evident dinainte ca el nu stie sa raspunda. Noi am dat deja o somatie pentru o astfel de emisiune, in baza legislatiei noastre."

Art. 22, alin. (3) Participarea copilului in varsta de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimtamantul scris al acestora si al parintilor sau dupa caz al altui reprezentant legal.

Comentariu: O sa va intrebati, desigur, ca si noi, cum isi poate da acordul scris un copil de 3 ani pentru a participa la emisiunea „Copiii spun lucruri trasnite"? Vor deveni obligatorii cursurile de alfabetizare a micutilor inainte de a intra in studio? Ralu Filip sustine ca „nu de la copii trebuie luata semnatura, pentru ca ei nu au nici un discernamant, ci de la parinti sau de la reprezentantul legal. Pana la 14 ani, copiii nu au nici discernamant, potrivit legii, nici capacitate de exercitiu. Noi avem deja o reglementare pentru astfel de situatii, avem deja o protectie a imaginii copilului de pana la 14 ani in calitate de subiect al emisiunilor audiovizuale. In cazul in care copiii pana la 14 ani sunt victime sau sunt acuzati de infractiuni nu pot fi difuzate imagini sau fotografii cu ei, nu pot fi folositi la reconstituiri sau martori. Functioneaza de doi ani".

Libertate deplina, fara „acordul parintilor"

Art. 22, alin. (4) Copiii nu pot fi folositi sau expusi de catre parinti, reprezentanti legali sau alte persoane responsabile de cresterea si ingrijirea lor, in scopul de a obtine avantaje personale sau de a influenta deciziile autoritatilor publice.

Comentariu: „Cred ca este copiat de la noi, din decizia noastra de protectie a copilului, sustine presedintele CNA. Daca nu e vorba de emisiunile in care se organizeaza concursuri de cultura generala intre familii... Problema este ca parintii sa nu-i foloseasca pe copii pentru obtinerea unor foloase materiale, sa-i aduca la televizor sa-i arate ca sunt morti de foame sau nu stiu ce au patit... Vezi cazul Treptow, cand parintele acelei fetite era mai preocupat de daune decat de pedepsirea vinovatului, vezi Severin Tcaciuc cand aparea la OTV cu zece copii pe care ii punea la comanda sa planga pentru a obtine el o alta hotarare judecatoreasca..."

Dar daca e vorba de un anunt umanitar, in care copilul este expus tocmai in vederea obtinerii unor ajutoare financiare? „E in regula. Pentru ca in cazul acelui copil, daca asa stau lucrurile in realitate, nu obtin parintii acel ajutor material, ci copilul pentru a se vindeca."

Dar daca e vorba de o reclama la scutece de unica folosinta sau de spoturile publicitare in care copiii mai mari recomanda altora branza topita X sau margarina Y? „Da, are voie, spune Ralu Filip. Este un lucru consimtit de familie, el interpreteaza un rol si primeste bani. In acest caz, copilul nu e folosit in scopul obtinerii de foloase materiale" (n.r. - ?!).

Dar daca e vorba de folosirea copiilor intr-un clip electoral, in scopul ca acel care candideaza sa obtina „avantaje personale evidente"? „Principiul pe care trebuie sa-l urmam este din Conventia ONU privind protectia copilului: orice decizie se ia tinand cont de interesul copilului, sustine presedintele CNA. Daca apare intr-o poza alaturi de Theodor Stolojan sau Traian Basescu sau Adrian Nastase nu este un lucru rau pentru acel copil, daca apare intr-un spot de publicitate, iar nu este un lucru rau. Ceea ce vrea sa se protejeze sunt urmatoarele lucruri: sa nu transformam un copil care deja a fost victima unei infractiuni, unui abuz intr-o victima si mai mare aratandu-l la televizor si expunandu-l rusinii, ironiilor s.a.m.d., de a nu transforma suferintele unui copil intr-un mijloc de a obtine rating, de a nu ne folosi de copii in anumite emisiuni ca sa impresionam justitia sau administratia publica sau alte institutii." Legea nu face insa distinctie intre situatiile care pot aparea in realitate, lasand „portite". „Daca sunt probleme neclare, ele trebuie clarificate. Textul de lege trebuie sa fie foarte clar, sa nu lase loc la interpretari si nici la echivocuri", este de parere Ralu Filip. Nerespectarea prevederilor alin. (2) si (4) constituie contraventie si se pedepseste cu amenda cuprinsa intre 5.000.000 si 15.000.000 de lei.

Art. 23 - (1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

(2) Libertatea copilului de a cauta, a primi si a difuza informatii de orice natura, care vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale, sanatatea sa fizica si mintala, sub orice forma si prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabila.

Comentariu: Ce ne facem atunci cu programele restrictionate, de genul „cu acordul parintilor", „interzis minorilor sub 12 ani". Caci legea ofera libertate copilului, ingradind drepturile parintilor. De altfel, chiar Conventia ONU privind drepturile copilului prevede, la art. 13, alin. (2) ca: „exercitarea acestui drept poate fi supusa restrictiilor, dar numai acelora care sunt prevazute de lege si care sunt necesare: a) pentru respectarea drepturilor sau reputatiei altora sau b) pentru protectia securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii si moralei publice".

CNA nu este ingrijorat: „Acesta este doar un principiu; este transpunerea la nivelul copiilor a dreptului fundamental la informare al publicului major. Ceea ce trebuie sa i se recunoasca, bineinteles, si copilului. Acest text nu apara libertatea copilului de a se uita la programe pornografice, la filme extrem de violente. Este vorba de informatii. De programe educative, informative etc". Dar daca cel mic vrea sa afle cum se face sex sau cum se folosesc armele AK? „Aceste lucruri nu folosesc la prosperitatea si evolutia lui din punct de vedere educational", explica Ralu Filip. Formularea articolului din lege nu precizeaza insa cine anume stabileste ce gen de informatii promoveaza bunastarea copilului...

CNA acuza „lipsa de comunicare"

Art. 99, alin. (2), lit. g) Institutiile si autoritatile publice, potrivit atributiilor lor, adopta reglementari specifice si aplica masuri corespunzatoare pentru prevenirea, intre altele, a exploatarii copilului de catre mass-media;

Comentariu: In ceea ce priveste „exploatarea copilului in mass-media", presedintele CNA este de parere ca cel mai elocvent exemplu este „fata de la pagina 5. Dupa parerea mea, exploatarea trebuie cautata in publicatii care dau fotografii cu minore sumar imbracate, care difuzeaza fotografii cu victime ale unor infractiuni sau abuzuri sau chiar in cazul copiilor care vand ziare".

Art. 22, alin. (5) Consiliul National al Audiovizualului monitorizeaza modul de derulare a programelor audiovizuale astfel incat sa se asigure protectia si garantarea drepturilor copilului prevazute la alin. (1).

Comentariu: Presedintele CNA are mai multe nemultumiri la adresa celor care au conceput proiectul legislativ. „Eu vreau sa se retina ca in mod normal trebuia sa fim consultati. Mai ales daca suntem nominalizati in acea lege cu un anumit rol, ar fi trebuit sa fim pusi in tema. Si ar fi trebuit ca impreuna sa evitam unele lucruri si sa le clarificam pe altele. Noi avem deja o legislatie secundara unica in Europa, care functioneaza deja de doi ani, o legislatie foarte buna care asigura o dubla protectie minorului atat in calitate de subiect al emisiunilor, cat si ca public si ca nu vad nici o justitificare ca in acest proiect de lege sa fie introduse dispozitii legate de audiovizual. E o lipsa de comunicare."

Prevederi legale formulate absurd

Art. 90 - Este interzisa aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mintala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sana- tatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie, cat si in orice institutie care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor.

Comentariu: Formularea "privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata" nu are nevoie de nici un comentariu. Interesant e ca nici unul dintre senatorii care au votat proiectul nu a observat ridicolul frazei... Organizatia "Salvati Copiii" propune rescrierea articolului dupa cum urmeaza: "Este interzisa orice pedeapsa in care forta fizica este folosita pentru a provoca durere sau disconfort: lovirea copiilor cu mana sau cu nuiaua, cureaua sau alt obiect, bruscarea sau zdruncinarea copiilor, ciupirea sau trasul de par, legarea lor". Definitia a fost preluata din materialul "Lovirea oamenilor este o greseala - Si copiii sunt tot oameni", elaborat de Miscarea Globala de incetare a tuturor pedepselor corporale si "Salvati Copiii" Suedia. "Formele de sanctionare trebuie sa tina cont de caracterul pedepsei". Se poate face trimite la art. 306 din OU 143/2002 care prevede ca "punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de catre orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepses te cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi ".

Reactiile cititorilor Jurnalului National

„Cred ca la astfel de legi ar trebui sa fie mult mai atenti si mai informati in domeniu guvernantii nostri si sa nu «danseze» asa cum spun unii, numai de dragul de a le fi pe plac", comenteaza un cititor pe pagina de Internet a ziarului nostru. „Am citit legi din multe tari! Cu tot cu lucrurile aferente aplicarii lor, scrie altcineva. Legea acesta nu numai ca este confuza si contradictorie, dar este complet ridicola! Nu am o pozitie in problema adoptiunilor, inca, dar..."

„Nu este vorba despre un model, crede un alt cititor. Sub cuvintele legii si fiecare virgula a ei nu e nici un model pe care sa-l recunosc in legile mondiale! E o prefacatorie de cuvinte! O singura virgula poate schimba aparenta si interpretarea oricarei legi..." „Sunt niste asa-zise drepturi... Barem ala cu «dreptul copilului la confidentialitate» cand e vorba de o boala mi se pare criminal. Poate copilul este timorat, timid si nu vorbeste cu parintii despre asta... Poate copilul - ca e copil! - nu acorda importanta nu stiu carui diagnostic... E stupid. Dreptul copilului e acela de a nu fi batut, de a studia etc." „Cred ca toate aceste asa-zise drepturi nu fac decat sa «inrautateasca» situatia unui copil, mai bine zis sa «strice» si mai mult relatia copil-parinte care trebuie sa existe, ne scrie altcineva. Un copil, dupa parerea mea, trebuie sa poata sa ia singur acele decizii numai dupa varsta de 18 ani, adica sa isi schimbe religia, scoala, sa mearga la medic fara ca parintii sa afle ce s-a discutat acolo..."

„Pe mine nu ma socheaza aceste «drepturi», marturiseste o cititoare din Franta. Socata am fost cand, cu niste ani in urma, am fost intr-o farmacie de aici si, in timp ce-mi asteptam prietenul sa ceara nu stiu ce, am luat un pliant de popularizare a masurilor contraceptive... pentru parinti. Si... printre altele, acolo scria ca parintii trebuie sa sustina aceste mijloace si nu au voie sa interzica relatiile sexuale. Incepand cu 15 ani, copilul meu are drept de decizie asupra acestui lucru. Poate sa aiba relatii sexuale de orice tip, cu oricine vrea. Am crezut atunci ca e o gluma proasta, ca nu pricep bine... si, intreband, am aflat cam cate libertati de acest tip are... Si atunci ma intreb: eu la ce mai folosesc?..."

Profesorii vor merge la psihiatru

Noua lege privind protectia copilului include si o serie de indatoriri pentru cadrele didactice. Astfel, art. 91 prevede obligatia ca: „orice persoana care, prin natura profesiei sau a ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze Serviciului Public de Asistenta Sociala sau Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carui raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv." Nerespectarea acestor obligatii constituie, de asemenea, abatere disciplinara grava si se sanctioneaza potrivit legii. Daca, conform art. 96, „abuzul sau neglijarea au fost savarsite de catre persoane care, in baza unui raport juridic de munca sau de alta natura, asigurau protectia, cresterea, ingrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia sa sesizeze, de indata, organele de urmarire penala si sa dispuna indepartarea persoanei respective de copiii aflati in grija sa." Proiectul de lege in varianta modificata de Senat nu mai prevede sanctiuni pentru aceste cazuri. Ramane, in schimb, obligatia de la art. 145, care spune ca, „la angajarea personalului de educatie, protectie si ingrijire din cadrul institutiilor publice si private care, prin natura profesiei, intra in contact cu copilul se va prezenta in mod obligatoriu si o expertiza neuro-psihiatrica. Anual, personalul este evaluat din punct de vedere psihologic".

Copilul poate fi abuzat fizic, emotional si sexual

In Romania proverbului „bataia este rupta din rai", copiii care sunt victime ale violentelor nu ajung in atentia opiniei publice decat la reanimare. In rest, cei mai multi dintre romani dau macar o palma la fundul copiii lor, pe principiul ca „unde da parintele, creste". Nu pare sa-i intereseze ca violenta, care n-are nici o justificare, lasa urme adanci asupra unui copil lipsit de aparare si incapabil sa-si explice de ce parintii sai ii provoaca durere. Un copil batut va deveni, mai tarziu, un adult care bate. Ce inseamna „bataie" pentru un copil? Noua lege spune ca:

Art. 89 - (1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara, a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Comentariu: Organizatia „Salvati Copiii" considera ca se impune detalierea formelor de abuz, precum si introducerea de sanctiuni pentru abuzator in functie de gravitatea abuzului. Exista abuz fizic (actiunea sau lipsa de actiune - singulara sau repetata - din partea unui parinte sau a unei persoane aflata in pozitie de raspundere, putere sau in relatie de incredere care are drept consecinta vatamarea fizica actuala sau potentiala), abuz emotional (reprezinta esecul adultului de care copilul este foarte legat de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzator sau/si acte comportamentale care pot dauna dezvoltarii fizice, mentale spirituale, morale sau sociale) si abuz sexual (implicarea unui copil intr-o activitate sexuala pe care el nu o intelege, pentru care nu are capacitatea de a-si da incuvintarea informata, pentru care nu este pregatit din punct de vedere al dezvoltarii sau care incalca legile sau tabuurile sociale). Noua lege mai precizeaza, la art. 28, dreptul copilului la respectarea personalitatii si individualitatii sale. Copilul nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradande, iar masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.

Si neglijarea are mai multe forme...

Art. 89, alin. (2). Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului, de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Comentariu: Organizatia „Salvati Copiii" considera necesare urmatoarele completari la acest articol: „Neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului de a-i asigura copilului nevoile biologice, emotionale, de dezvoltare fizica si psihica, in contextul in care familia sau reprezentantul legal are acces la resursele necesare". Cele mai grave forme de neglijare sunt: a) neglijarea fizica, prin care intelegem dezinteres fata de starea de sanatate a copilului, a unei locuinte cu spatiu si igiena necorespunzatoare, lipsa unei imbracaminti adecvate; b) neglijarea emotionala, prin care intelegem omiterea incurajarilor asteptate de copil, ignorarea evenimentelor importante din viata copilului, modalitati neadecvate de raspuns la nevoile emotionale ale copilului; c)neglijarea educationala, prin care intelegem lipsa de preocupare pentru urmarea unui program de scolarizare, lipsa de preocupare pentru educatia copilului in vederea insusirii normelor sociale si a unor valori morale, insuficienta supraveghere. Propunem ca sanctiuni amenda de la 5.000.000 la 10.000.000 de lei si obligativitatea participarii la programe de consiliere si psihoterapie".

Avizate cu unanimitate de voturi

Proiectul de lege privind regimul adoptiilor si cel privind protectia si promovarea drepturilor copilului sunt acum la Camera Deputatilor unde vor fi supuse, in curand, dezbaterii parlamentarilor. Proiectul de Lege privind Protectia si Promovarea Drepturilor Copilului a fost avizat, cu unanimitate de voturi, in forma adoptata de Senat, de Comisia pentru Buget, Finante si Banci din Camera Deputatilor, de Comisia privind Drepturile Omului, Culte si Problemele minoritatilor nationale si de Comisia pentru Sanatate si Familie. Singura care a avut de adus un amendament este Comisia pentru invatamant, stiinta, tineret si sport, iar modificarea se solicita asupra art. 46, alin (2), (3), (4), (5) din OU 26/1997 care se refera la personalul didactic din centrele de plasament. Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic nu si-a dat inca avizul si se asteapta raportul Comisiei juridice, de disciplina si imunitati, al carui termen fusese stabilit la 22 aprilie. Apoi, proiectul L 216/24.03.2004 va intra in plenul Camerei Deputatilor. Proiectul de lege privind regimul adoptiilor (L213/24.03.2004) a fost si avizata, in unanimitate, de Comisia privind Drepturile Omului, Culte si Problemele minoritatilor nationale si asteapta avizul celorlalte Comisii. In loc de incheiere, ii rugam pe deputatii ce vor vota aceste proiecte de lege sa-si indrepte inainte privirea, macar cateva secunde, spre copiii pentru care sunt facute aceste legi. Si sa le voteze cu constiinta curata.