Pentru intreprinzatorii privati, afacerile cu banul public au fost dintotdeauna cele mai profitabile. Asta pentru ca statul face platile la termen si, mai mult decat atat, plateste al naibii de bine. Destui âprivati" au prosperat infigandu-se in coastele statului si lipindu-se de banul public.
TIBERIU KISS
A fost odata... ca niciodata, o prietenie stransa intre SN Radiocomunicatii SA si SC Iulius Group SRL Iasi. Si, cum sade bine la orice curte imparateasca, relatiile dintre cele doua entitati s-au consolidat printr-un soi de mariaj. Sau, intr-un limbaj mai modern, contract de inchiriere! Pecetluit la data de 21 noiembrie 2000, documentul scoate in evidenta de cata bunavointa poate sa dea dovada statul fata de un semen de-al sau, cu care n-are nici in clin si nici in maneca. Astfel, prin semnatura unor functionari, mai marii societatii de
radiocomunicatii au concesionat firmei private Iulius Group o suprafata de
teren de 120.000 mp, in Timisoara, aflata in expoloatarea directiei timisene de radio si televiziune. De fapt, a fost vorba despre o concesiune pe 49 de ani, cu o
chirie de 98.400 dolari la fiecare 12 luni, chipurile, pentru realizarea unui mall, investitie in care societatea ieseana se obligase sa bage peste 38 de milioane de dolari.
Contre
La cinci luni de la semnarea contractului de inchiriere, conducerea SN Radiocomunicatii SA s-a schimbat. Noul manageriat de stat a inceput sa bombardeze cu adrese Primaria Timisoara si Prefectura Timis, denuntand public faptul ca âactuala conducere nu agreeaza contractul de inchiriere si va proceda la rezilierea lui". Mai mult, directorii SN Radiocomunicatii SA strigau in gura mare ca documentul incheiat de vechea nomenclatura este pagubos pentru societate, intrucat aceasta era obligata, pe o cheltuiala proprie de 3 milioane USD, sa mute antenele radio si tv de pe cele 12 hectare de teren, âfapt care ar afecta un numar mare de ascultatori, platitori de abonamente si contribuabili la bugetul de stat". Totodata, cu lacrimi de crocodil in ochi, SC Radiocomunicatii SA a cerut atat Primariei Timisoara, cat si Prefecturii Timis sa nu aprobe PUZ-ul solicitat de firma Iulius Group si nici sa nu le acorde vreo autorizatie de constructie!
Minuni pascale
Evident, specialistii Primariei Timisoara nu au tinut cont de rugamintea celor de la SN Radiocomunicatii SA si, in data de 27 martie 2001, au aprobat PUZ-ul pentru âZona Antenelor", teren concesionat de SC Iulius Group SRL. Si bine au facut, pentru ca, cum numai in Romania se poate intampla, noua conducere a SC Radiocomunicatii SA a revenit la sentimente mai bune. Chiar foarte bune! In loc sa rezilieze contractul cu firma ieseana, societatea de stat incheie un contract de vanzare-cumparare a terenului in suprafata totala de 121.195 mp, la un pret total de 3.029.875 USD. Si, ca sa fim carcotasi pana la sfarsit, aceasta schimbare de macaz a celor de la Radiocomunicatii a facut ca primul contract, cel contestat cu vehementa, sa fie aur curat! Trebuie mentionat si faptul ca un metru patrat de teren in âZona Antenelor" din Timisoara este de 100-150 USD. Un simplu calcul arata ca terenul a fost vandut cu cel putin 5-6 ori sub valoarea reala. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca cei de la Radiocomunicatii vor ramane cu doar 30.000 de dolari de pe urma acestei tranzactii, intrucat mutarea antenelor costa 3 milioane de dolari si trebuie sustinuta din forte proprii.
Afacerea continua
Schimbarea la fata a SN Radiocomunicatii SA nu se incheie aici. Printr-un act aditional la de-acum celebrul contract de vanzare-cumparare, firma de stat vinde SC Iulius Group SRL o alta suprafata de teren de 1,1 ha, la un pret de 254.000 USD. Senzational, dar intamplarea face ca tocmai de aceasta limba de teren sa aiba nevoie si Primaria Timisoara, pentru realizarea unui inel de centura a municipiului, de-acum in 15 ani de zile. Astfel, prin Hotararea nr. 356, la data de 10 decembrie 2002, Consiliul local decide sa achizitioneze suprafata de un hectar de teren, aflat in proprietatea SC Iulius Group SRL si sa plateasca firmei private 70 USD/mp. Adica peste un milion de dolari! Trebuie spus ca suprafata de teren achizitionata de Primaria Timisoara nu are nici o valoare, intrucat, conform planurilor, nu comunica direct cu drumul. Totusi, ar mai exista o solutie - cumpararea unei alte suprafete de teren, de la consilierul judetean de Timis Liviu Borha, care, ca orice intreprinzator privat, cere si el acolo vreo 700.000 de euro!
Ciudatenii financiare: bani pentru un teren inutilizabil
Asa cum rezulta din arhiva Primariei, este pentru prima data in istoria Consiliului local Timisoara cand acesta achizitioneaza o suprafata de teren. Pana la episodul âIulius Group", in toate situatiile, Primaria, prin Consiliul local, s-a multumit sa emita hotarari de expropriere in interes public si sa despagubeasca financiar proprietarul terenului. In aceasta situatie, in premiera, politica de achizitii a Primariei nu a fost pusa in practica. Ba mai mult, municipalitatea s-a angajat sa si protejeze afacerile viitorului mall de la Timisoara, in sensul ca, la cererea Iulius Group a decis sa nu mai acorde nici un fel de autorizatii de constructii pentru centre comerciale, pe o raza de 3 km de investitia pe care o va face societatea ieseana, reprezentata in Timisoara de general (r) Gheorghe Atudoroaie, fost sef al Centrelor Operativ-Zonale Vest ale SRI. Asa se face ca Primaria Timisoara a aruncat un milion de dolari pe o bucata de teren inutilizabila la ora actuala si pe care, daca o va exploata, nu o va face decat peste cel putin 10 ani.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
