Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O poveste care obligatoriu fascineaza. Nu numai specialistii indragostiti de istorie, de arheologie, ci si pe cei care viseaza cu ochii deschisi la cum o fi aratat lumea cu multe mii de ani in urma. Primul oras din Transilvania - asezarea neolitica de la Turdas, care dateaza "de dinainte de piramide", dupa cum declara la sfarsitul lunii august, domnul Sabin Luca, directorul Muzeului National Brukenthal din Sibiu. Un sit foarte bogat, mai ales in material ceramic.
Potrivit acestuia, asezarea de la Turdas a fost un centru regional de productie si distributie a ceramicii, fapt dovedit de descoperirea unui numar foarte mare de cuptoare si obiecte din ceramica, de la vase, in stilul Turdasului, "unic in Europa", pana la statuete antropomorfe, zoomorfe, si "statuete pe tron", care exemplifica regalitatea si care au mai fost gasite doar in "doua - trei situri din Europa". (Mediafax).
"Trebuie sa ne gandim la un mare centru regional al acelui moment. (...) Am gasit explicatia asupra numarului mare de vase si statuete de lut descoperite aici. Am gasit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni si singura concluzie care se poate trage este ca aici se facea plastica de statuete, idolii, pentru o tara. si aceasta mare asezare sacra cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunitati. (...) Putem argumenta ideea ca suntem in fata unei asezari protourbane aidoma marilor asezari din Orient, o asezare care avea sigur regi, datorita statuilor pe tron", a explicat Sabin Luca.
Pentru a se putea scrie o istorie rotunda a acestui loc, cercetatorii studiaza acum fiecare piesa descoperita. Dar o "mica istorie' ca sitului de la Turdas, poate primul oras din sud-estul Europei, ne-a facut onoarea sa ne scrie prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca. (Carmen Anghel)
__________________________________________
Observatii cu privire la protourbanismul neolitic
Orasul neolitic de la Turdas, punctul La Lunca (Lunca), judetul Hunedoara
Prof. univ. dr Sabin Adrian LUCA
Asezarea neolitica de la Turdas este cunoscuta din secolul al XIX-lea si s-a remarcat – de la bun inceput – printr-o mare varietate a descoperirilor, dar si printr-o bogatie nemaiintalnita a arhitecturii (case de mari dimensiuni, resturi de arhitectura neobisnuite, intinderea mare a campului cu resturi arheologice), plasticii in lut, os sau piatra (idoli-statuete de mici dimensiuni sau monumentale – parti de sanctuare neolitice, vase antropomorfe sau zoomorfe, menhiri) si resturilor activitatilor umane (unelte din piatra slefuita sau cioplita, resturi ale metalurgiei cuprului, osteologice umane sau animale). Toate acestea au atras generatii de cercetatori si au adus si unele momente de prima intamplare pentru Europa – ma gandesc aici la faptul ca prin cercetarea acestei asezari s-a format prima femeie-arheolog din aceasta parte a Europei, baroneasa Zsófia von Torma. De altfel, la inceputurile cercetarii asezarea era deja socotita "perla descoperirilor arheologice transilvanene'.
Situl a fost cercetat sistematic – o data cu anul 1875 – de mai multe generatii de arheologi, ultimele cercetari ne-au apartinut si s-au intamplat intre anii 1992-1998, santierul fiind organizat drept unul scoala, in cadrul activitatilor didactice, de practica, a Universitatii "Lucian Blaga' din Sibiu. Desigur ca disponibilitatile financiare nu au permis o extindere prea ampla a cercetarii. Cercetarea de amploare a devenit posibila o data cu proiectul de finalizare a tronsonului de autostrada Orastie-Deva cand – prin gratia colaborarii cu firmele constructoare si a Ministerelor Transporturilor si Culturii – am putut realizat o cercetare de teren, intre lunile mai si noiembrie ale anului 2011, precum si una teoretica si practica pe materialele arheologice prelevate care dureaza si astazi, prezumand ca o terminam peste aproximativ 5 ani.
Nu insist prea mult asupra cronologiei descoperirilor, acestea apartinand neoliticului timpuriu (cultura Starcevo-Cris), eneoliticului timpuriu (cultura Turdas), eneoliticului tarziu (cultura Cotofeni), perioadei dacice clasice (sec. I i.Chr. – I d.Chr.), romane si medievale. Ceea ne intereseaza si ne-a atras aici sunt – fara indoiala – vestigiile apartinand culturii Turdas. Enigmatica prin arhitectura, simbolistica incizata sau pictata care impodobea vasele sau idolii sau prin tablitele cu semne incizate (una dintre ele, descoperita de noi, se poate vedea mai jos), cultura Turdas prezinta peste 70 de descoperiri in Transilvania (conform hartii de raspandire de mai jos). Asezarea de la Turdas este, in urma observatiile de teren, cea mai mare din arealul culturii si una dintre cele mai mari din Transilvania. Cu toate distrugerile naturale sau antropice din ultimele milenii, situl se mai pastreaza pe aproximativ 40 ha din totalul prezumat de 100 ha. Noi am reusit sa cercetam aprox. 11 ha.
Ce am observat? Lucrul cel mai spectaculos este un sistem de fortificare care a functionat de la inceputul culturii Turdas si al carui apogeu se afla in fazele cele mai evoluate ale acesteia. Acesta este format dintr-un numar de cel putin 11 randuri de santuri, garduri, palisade si "ziduri' din lemn – cu o profunzime de aproximativ 200 m – prin care s-au practicat diferite tipuri de treceri (de la porti simple, turnuri pe sub care se intra in fortificatie si porti strajuite de turnuri; bineinteles, constructiile erau din lemn). Noi am surprins acest sistem pe mai bine de 1 km lungime, partea cea mai importanta a constructiei autostrazii trecand prin miezul acestui sistem. S-au mai surprins ?i sisteme de departajare prin in interiorul sitului (cartiere) prin randuri paralele de palisade sau garduri.
Chiar daca pare putin probabil pentru unii, intre descoperirile mai vechi de aici se afla o tablita din lut care poate exemplifica una dintre fazele fortificarii sitului, una dintre ultimele dupa opinia noastra. O avem mai jos.
Ce ne arata aceste observatii ? O riguroasa ierarhizare si organizare sociala a acestei comunitati. Alte observatii care ne duc spre aceasta concluzie sunt: modul de organizare a arhitecturii interne (modul de dispunere al caselor pe orizonturile succesive de locuire, reconstructia caselor si cartierelor dupa marile inundatii care au afectat – de-a lungul timpului – situl), faptul ca – de exemplu – cuptoarele erau dispuse intre randurile succesive de fortificatii pentru a evita incendierea intamplatoare a locuintelor. Mai remarc apoi faptul ca acestea sunt – in mare parte – de forma oval-alungita (forma oarecum inedita pentru neoliticul carpato-dunarean), fiind folosite pentru arderea unor obiecte mici (noi ne gandim – dat fiind caracterul special al asezarii – la arderea obiectelor de cult, in special, acestea fiind – mai apoi – raspandite in celelalte localitati ale culturii de pe valea Mure?ului, care este arealul principal de locuire pentru turdaseni).
Ce s-a mai sesizat? O adaptare – total inedita pentru perioada – la inundatii. Se pare ca, despaduririle masive datorate necesitatii prelevarii unor cantitati imense de material lemnos pentru construirea palisadelor, zidurilor din lemn, turnurilor, dar si locuintelor – mai ales a celor din ultimele faze de evolutie, cu piloni imensi, podele suspendate si anexe corespunzatoare – au facut ca micro-depresiunea in care era dispusa asezarea sa se transforme intr-o "vana' imensa in cazul unor ploi diluviale. Locuitorii culturii nu aveau cum sa banuiasca faptul ca au intrat, incetul cu incetul, intr-o perioada foarte ploioasa. Aceasta, alaturi despadurirea amintita anterior, a facut ca fenomenul inundatiilor masive sa-i afecteze des. Dupa doua-trei orizonturi de locuire in locuinte adancite – distruse, fara indoiala, si aceasta distrugere surprinsa cu observatii arheologice ferme – s-a ales modelul locuintelor pe piloni, cu podele suspendate mult mai greu de distrus in cazul inundatiilor. Aceasta – alaturi de faptul ca palisadele in sine reprezinta un dig, vrand nevrand – a facut ca ultima faza a locuirii sa fie mai lini?tita. Istoria a fost – insa – neiertatoare cu relicvele neoliticului de aici. Pe intinsul sitului s-au format patru scurgeri de apa, izvoarele din depresiune fiind foarte puternice, care au erodat – incetul cu incetul – mari portiuni din sit. Solul purtat din partea superioara a cuvetei s-a transformat intr-unul premergator turbei, iar marele sit a fost atacat si de Mures, care a format un cot activ ce a dus mai la vale in mari bancuri de resturi peste 50% din campul cu resturi arheologice.
In sfarsit trebuie sa raspundem la o intrebare legitima. Cand s-au intamplat toate acestea? In jurul anilor 4.500 inainte de Christos ! Cultura Turdas a durat cateva sute de ani, iar situl eponim s-a dezvoltat de la inceputul pana la sfarsitul culturii, stratigrafia acestuia reflectand modul general de evolutie al acesteia.
Citește pe Antena3.ro
