Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Emil Hossu este un actor care a contat pe inteligenţa unui prieten anonim, tandru şi sever pe numele său Publicul. Cea mai importantă grijă pentru Emil Hossu este să-şi păstreze acest prieten evitănd minciuna şi falsele ipostaze.
Emil Hossu este un actor care a contat pe inteligenţa unui prieten anonim, tandru şi sever pe numele său Publicul. Cea mai importantă grijă pentru Emil Hossu este să-şi păstreze acest prieten evitănd minciuna şi falsele ipostaze.
Este cunoscut, rolurile din filme şi piese de teatru au determinat publicul să-l iubească, pentru că este natural, firesc, obişnuit... Numele lui, Emil Hossu.
A inceput actoria in anii â60, cănd "altul este tradiţionalul de acum din teatru şi altul era cănd am inceput eu profesia. Am terminat facultatea in 1965, atunci mai erau spectacole de trei-patru ore. Astăzi este foarte greu să mai faci un astfel de spectacol. Actorii sunt alţii, viteza de informare este mai mare, trebuie să fii atent la ce se intămplă in jurul tău ca să nu devii demodat. In ceea ce mă priveşte, 2007 a fost un an bun. In general, eu iubesc anii impari. Sunt născut in 1941, de asemenea impar. A fost un an in care am jucat in regia Catrinelului Dumitrescu, in premiera Teatrului Nottara, «Bătrănul», o piesă după Gorki. Alături de mulţi colegi, de foşti studenţi de-ai noştri, de Bebe Cotimanis, de Anca Bejenaru şi de un foarte bun actor căruia ii prevăd un viitor strălucit, Gabriel Răuţă", ne-a spus Emil Hossu.
Citește pe Antena3.ro
Comunicare. "Ce m-a atras la Catrinel poate contează mai puţin, ce ne menţine, cred eu, contează mai mult", afirmă Emil Hossu. "Am descoperit că avem in comun relaţiile sociale şi profesia, avem aceleaşi lucruri care ne plac şi suntem foarte deschişi. Nu trebuie să o mint, de exemplu, eu să merg să joc o partidă de poker, cum se mai intămplă uneori, că mai am relaxări din acestea mai zburdalnice, şi să spun că mă duc la bibliotecă. Nu. Dar şi reciproca este valabilă. Comunicăm şi mai este ceva foarte important: ne place tot mai mult să stăm acasă. Nu pentru că am fi devenit comozi. Dovadă că nu suntem comozi este acest căine, Alun, un Golden Retriver de care se ocupă mai mult ea, dar cănd a fost răcită, că a avut o gripă urătă, am fost nevoit să mă trezesc la 5:00, plecarea la 6:00, apoi să fac un drum de 8-9 km cu nişte prieteni. Găndim la fel, iubim la fel şi animalul, şi prietenii. Nu am avut sentimentul de teamă cănd ne-am cunoscut, aşa a fost să fie. Orice pasaj, care presupune şi privire in urmă, creează un mic disconfort de nostalgie, dar perspectiva şi dialogul direct au primat. Chiar glumeam odată, ea fiind Balanţă, eu Săgetător, mi-a spus că e ghinionistă. Eu i-am spus că sunt norocos, iar norocul meu e mult mai mare decăt ghinionul ei, aşa că impreună o să fim norocoşi.
Catrinel lucrează acum la doctorat, care se va numi "De la actorie, prin pedagogie la regie". După 1990, am luat o clasă de actorie datorită invitaţiei pe care ne-a făcut-o bunul meu prieten Geo Saizescu. De atunci am avut patru promoţii in care Catrinel este vioara principală, ei ii place să construiască. A făcut spectacole de absolvire, de licenţă cu rezultate foarte bune, cu cronici foarte bune, cu premii bune. Motiv pentru care am spus: ia să vedem şi pasul următor. Aşa am ajuns să facem «Bătrănul». Sigur, este mai greu să lucrezi cu actorii decăt cu studenţii, de aceea in distribuţie sunt foşti sau actuali studenţi. Ii place foarte mult, am şi găsit răspuns aici, la Teatrul Nottara, pentru că Mircea Diaconu putea să spună nu. Din contră. Ne-a spus că orice iniţiativă este binevenită, important este ca ea să existe. Sigur că vom avea pro şi contra, este normal, dar facem o meserie in care calitatea se măsoară cu modalitatea prin care ajungem la ţintă, in sufletul publicului."
Popularitate. Unul din rolurile care l-au lansat spre piaţa autografelor a fost Octav, din Ciuta", in regia lui Geo Saizescu" cu Mariana Mihuţ parteneră directă, cu Mihăilescu Brăila, Fory Etterle, Nineta Gusti, Ion Besoiu. "Era absolut entuziasmant mediul de lucru, am ajuns să facem actul III şi, pentru că a fost unul dintre primele spectacole inregistrate, deoarece se făceau pe viu, mi s-a părut că era o experienţă extraordinară. După ce l-am văzut nu am fost mulţumiţi de cum a ieşit, comparativ cu actele I şi II, atunci am spus: Geo, hai să mai facem o dată. Geo a spus hai să vedem cănd avem timp, şi nu avem decăt de la 11:00 noaptea, iar actori de vărsta celor pe care i-am amintit şi noi, cei mai tineri, am stat de la 11:00 pănă la 6:00 dimineaţa. A fost greu, dar am avut prilej de mare bucurie cănd ne-am intălnit cu telespectatorii, iar spectacolul de patru ori a fost cerut. Am lucrat Ibsen, cu Băleanu, cu Letiţia Popa, era un anume climat, aceasta era familia artistică ce se apăra puţin de mediul inconjurător şi era o mare prietenie, care sper să se păstreze, căci fără această prietenie, intr-o profesie cum este actoria, nu se poate", a incheiat Emil Hossu.
loreta.popa@jurnalul.ro
