Procesul fugii lui Hayssam, pus la butoi ca pastrama

Ce-o mai face Omar Haissam, mititelul? – revine periodic intrebarea in spatiul public. Acum vreo doua saptamani am auzit din nou de el, cand l-a pomenit Basescu, in sensul ca nu-l primim fiindca nu semnam tratatul cu Siria. Iar in halul in care e Siria acum, zic altii, mai bine sa mai asteptam un pic, sa vedem cine ramane in picioare, ca sa nu semnam degeaba, cu o mana moarta. Auzim ca i-a trecut cancerul ca o gripa, probabil de la supa de linte servita in puscaria din Damasc, unde, cica, s-ar odihni acum.

Plictisita de zgomotul de fundal, de-acum estompat, al scenariilor legate de rapirea celor trei ziaristi si de modul in care ei au fost salvati, opinia publica ignora derularea unui proces important. Procesul fugii lui Omar din tara, eveniment petrecut in iunie 2006, urmat de inlocuirea procurorului general si a sefilor principalelor servicii de informatii. Multi au uitat, cu siguranta, ca in urma complotului prin care Omar a fost urcat la bordul vasului Iman T, parasind Romania in pofida supravegherii stricte al carui obiect era, au fost pusi sub acuzare fratii sai Mahmoud si Mukhles, precum si armatorul Mustafa Tartoussi. DIICOT le-a facut dosar si a cerut arestarea lor, Curtea de Apel Bucuresti nu a fost de acord. Din martie 2007 pana in prezent au succedat, pe parcursul a cinci ani, 22 de infatisari in singurul proces din Romania ce are ca obiect infractiuni la legea pentru combaterea terorismului.

In 2009, dupa vreo 14 termene in care s-a batut apa-n piua, la solicitarea inculpatilor, Curtea Suprema a stramutat procesul cat mai departe de locul comiterii infractiunii. Au pri­vit inaltii juzi pe harta si, intelegand ca Hayssam a fugit prin Constanta, au trimis cauza in exil, in capatul celalalt al tarii, la Curtea de Apel Oradea. De doi ani, scoasa de sub reflectorul publicului, fuga sirianului este judecata… din amanare in amanare, de judecatorul Traian Munteanu, care spera parca sa iasa la pensie mai inainte sa apuce a pronunta o sentinta.

Completul de judecata – in asentimentul aparatorilor celor trei inculpati, care trag de timp intr-o mare veselie – a reusit sa stabileasca, in opt termene, cu mare precizie, ca dosarul de terorism contine niste date clasificate, pentru care trebuie certificate ORNISS.

La inceput nu avea certificate nici judecatorul, care n-avea sa se lege la cap cerand sa consulte acte la care nu avea acces. Apoi, judecatorul a primit certificat, insa avocatii, care, desigur, nu aveau, au inceput si ei sa ceara pe rand avizul ORNISS, sa aiba si ei acces la documente. In acest interval generos de timp, s-a mai decis, cu certitudine, ca degeaba il citeaza pe Hayssam pe cai diplomatice, ca el tot nu vine de bunavoie.

Ultimul termen, de acum o saptamana, a adus o raza de speranta, cand presedintele instantei a spus ca nu mai da nici un termen pentru localizarea lui Hayssam si pentru citarea lui. Insa, iata, aparatorul armatorului Tartoussi cere termen ca sa se stabileasca raza de actiune a companiilor de telefonie mobila care au antene in Portul Constanta. La urmatorul termen, pesemne ca vor fi luate in considerare cererile celorlalti avocati, care au solicitat deja judecarea fondului la anul. Desigur, daca inculpatii – fratii lui Hayssam si armatorul Tartoussi – ar fi fost arestati, toata lumea ar fi presat pentru judecarea lor cat mai grabnica.

Asa insa, cata vreme tustrei au pana si deplina libertate de a parasi teritoriul tarii, ca sa-si vada de afaceri sau de mai stiu eu ce, se poate spune ca timpul lucreaza in favoarea lor. Nu doar timpul le e binevoitor, ci si minutiozitatea magistratilor, dispusi sa-l citeze si sa-l rasciteze pe teroristul Hayssam, care a fugit tocmai ca sa nu fie judecat, iar nu sa se intoarca martor... la propriu-i proces. Reaudierea martorilor protejati sau expertizele tehnice sunt si ele piese in dominoul tergiversarilor.