x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Procurorul-şef Marius Iacob a preluat dosarul Simon Andreea

Procurorul-şef Marius Iacob a preluat dosarul Simon Andreea

de Adriana Oprea-Popescu    |    29 Iun 2009   •   00:00
Procurorul-şef Marius Iacob a preluat dosarul Simon Andreea
Sursa foto: Arhiva familiei/

Au trecut trei ani şi jumătate de când Andreea Simon (9 ani) a dispărut din Miercurea-Ciuc. Trei ani şi jumătate de când cercetările bat pasul pe loc, iar ancheta se învârte în jurul aceluiaşi suspect, rămas nedovedit.



Săptămâna trecută, dosarul a fost preluat de Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul General, iar de soluţionarea lui se ocupă acum procurorul Marius Foitoş, sub coordonarea procuro­rului-şef Marius Iacob.

După 42 de luni de la dispariţia Andreei Simon am aflat că datele pe care anchetatorii le dădeau publicităţii erau, cel mai adesea, neconforme cu realitatea. Că anchetatorii au preferat mai degrabă să mimeze lipsa de profesionalism decât să scrie ziarele că un poliţist era suspectat încă din primele zile de dispariţia fetiţei. Că au ales să ridice din umeri şi să-şi apere breasla decât să spună adevărul.


TÂRĂŞ, PE BURTĂ
15 decembrie 2005. La ora 18:55, Andreea Simon (9 ani) merge cu o bancnotă de un milion de lei la un supermarket din Miercurea-Ciuc, aflat la câţiva zeci de metri de blocul în care locuia. Cumpără exact ce-i ceruse mama: patru sticle cu apă minerală, o duzină de chi­brituri, o cutie cu smântână şi un caiet.

La ora 19:01, camerele de supraveghere ale magazinului o surprind pe fată înăuntru. Pe bonul de casă e trecută ora 19:05. Iese din magazin şi, preţ de câteva minute, afară, se joacă cu doi colegi de-ai ei. Apoi se desparte de ei şi o ia spre casă. Până la bloc făcea patru-cinci minute de mers pe jos. N-a mai ajuns acasă. În jurul orei 20:00 a fost sesizată dispariţia, telefonic, la Poliţie. În prima seară au venit cei de la Poliţia Municipiului Harghita.

Au făcut căutări în zonă, însă n-au găsit nimic. Nici măcar sacoşa cu cele patru sticle pline cu apă minerală. A doua zi, 16 decembrie 2005, cazul e preluat de IPJ Harghita, iar dispariţia - mediatizată. O elevă susţine că ar fi observat-o din autobuz pe Andreea pe Bdul Frăţiei din Miercurea-Ciuc, aproape de locul unde a fost văzută ultima oară. Oraşul este împânzit cu afişe. La 17 decembrie 2005, un bărbat susţine că, în jurul orei 12:30, ar fi zărit-o pe Andreea cerşind într-un fast-food din incinta gării din Braşov. La 19 decembrie, doi colegi de şcoală ai Andreei semnalează prezenţa acesteia tot pe Bdul Frăţiei din Miercurea-Ciuc.
Era ora 20:05.

În dimineaţa zilei de 30 decembrie 2005, poliţiştii încep căutările cu doi câini dresaţi în găsirea cadavrelor. Apare ipoteza că Andreea nu mai e în viaţă. Se caută în beciurile, subsolurile şi pivniţele din oraş, în reţeaua de canalizare şi la groapa de gunoi a oraşului. Peste 150 de jandarmi fac scotociri în pădurile din apropierea oraşului.

În ianuarie 2006 se continuă căutările, cu câini de urmă, în cimitir şi în spatele Muzeului de Istorie, în împrejurimile oraşului şi în clădirile dezafectate. La IPJ Harghita sosesc doi ofiţeri din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al IGPR. Încep testările cu poligraful, la care sunt supuşi suspecţi din afara familiei, dar şi părinţii fetiţei. În cercul de suspecţi intră şi tatăl natural al Andreei Simon, care locuia în aceeaşi zonă cu familia. Se merge şi pe varianta că fata trebuie să fi fost victima unui accident rutier. Aşa ştiam noi atunci... Aşa ni se spusese. În realitate, în ianuarie 2006 se începuse deja urmărirea penală. "In rem", pentru lipsire de libertate în mod ilegal.
SUB LUPĂ
La 23 decembrie 2005, la 112 a fost primit un apel anonim - "nu căutaţi fata, că va muri! Nu căutaţi, Simona va muri!". În baza lui, cei de la Investigaţii Criminale din IPJ Harghita au întocmit proces-verbal de începere a urmăririi penale. Dosarul a fost înregistrat la 3 ianuarie 2006. În zilele imediat următoare, subcomi­sarul de Poliţie Burcuţă Tiberiu intrase deja pe lista suspecţilor. Figura pe listingul telefoanelor pe care mama Andreei, Ioana Munteanu, le dăduse imediat după dispariţia fetiţei. (Femeia ne povestise că-n acea noapte l-a sunat pe Burcuţă să-i spună că nu o mai găseşte pe fată. "Stai liniştită, nu s-a întâmplat nimic", ar fi replicat el.)  

Prin cercetări, anchetatorii au stabilit că, la ora dispariţiei Andreei, Burcuţă Tiberiu se afla în zona locului din care aceasta dispăruse. La 19 ianuarie 2006 i se face percheziţie informatică, iar în calculatorul lui este găsită o fotografie cu "anunţul dispariţiei unei persoane de sex feminin şi fotografia acesteia".

Poza Andreei Simon. La 26 ianuarie 2006 se efectuează o perche­ziţie la domiciliul subcomisarului. Operaţiunea începe la ora 16:00 şi se termină la 16:55, prin încheierea unui proces-verbal în care e consemnată descrierea locuinţei şi, din loc în loc, enunţul "nu s-au găsit obiecte sau alte elemente care să aibă legătură cu cauza". Nu s-au căutat decât urme vizibile cu ochiul liber...

La 21 februarie 2006, subcomisarul Burcuţă Tiberiu este testat cu poligraful la IGPR (aşa cum prevede procedura). Are o atitudine nesinceră şi devine principalul suspect în dosarul dispariţiei Andreei Simon.

Cu toate acestea, în februarie 2006, comi­sarul-şef Moga Sorin de la IPJ Harghita ne declara că "există încă pista ca fetiţa să fi plecat de acasă în urma unor neînţelegeri cu familia". Pentru protejarea anchetei? Nicidecum. Joaca "de-a baba oarba" cu presa avea un singur scop: să protejeze imaginea Poliţiei Române.


TRAI, NENEACĂ, DE SUSPECT...
Abia în septembrie 2006, mama Andreei scapă informaţia spre jurnalişti. Spune că atunci Burcuţă i-a povestit că şi-a amintit cum a văzut-o pe Andreea în seara dispariţiei şi cum a mers cu ea o bucată din drumul spre casă. Dan Petru, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, susţinea ulterior că atunci a intervenit în caz, preluând dosarul. Fals, de vreme ce el dispunea, încă de la 21 februarie 2006, audierea subcomisarului de poliţie... Mai mult decât atât, în august 2006, anchetatorii făceau o nouă percheziţie informatică şi încă una domiciliară, fără să găsească vreo probă incriminatoare pentru Burcuţă.

De atunci şi până astăzi, ofiţerul de poliţie a picat de încă trei ori poligraful. Şi? Şi nimic. E ofiţer de poliţie şi de trei ani şi jumătate suspect principal în dosarul de dispariţe al unei fetiţe. Nederanjat de întrebările jurnaliştilor, menajat până acum de anchetatori. Neoficial, procurorul general Dan Petru ne mărturisea anul trecut strategia lui de "spargere" a suspectului - voia să se împrietenească cu el. Ca apoi, probabil, să-l îndemne la confesiune.

De când a dispărut Andreea, Burcuţă n-are însă, aparent, nici o apăsare pe conştiinţă. S-a însurat - chiar dacă numai pe hârtie, soţia locuind cu părinţii ei la zeci de kilometri depărtare de el -, a scăpat de chirie şi şi-a luat o casă. Îşi vede de viaţa şi de serviciul lui la Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice din IPJ Harghita. El nu e Cioacă, iar Andreea nu e Elodia. Şi, cu toate astea, ghinion de neşansă, a nimerit pe mâna procurorului Marius Iacob... De acum, ancheta continuă sub noi auspicii.


CĂUTĂRI ÎN LACUL FRUMOASA, FĂRĂ NICI UN REZULTAT
În noiembrie 2007, în timpul unei audieri cu caracter special, Burcuţă a indicat ca loc unde ar putea fi ascuns cadavrul fetei lacul Frumoasa, aflat la 16 km de Miercurea-Ciuc. În iulie şi octombrie 2008, procurorul Dan Petru încearcă să facă scotociri în lac cu scafandri amatori, însă îşi dă seama că e nevoie de mai mulţi oameni. Profesionişti. Apelează la ISU Cluj şi abia în aprilie anul acesta 17 scafandri caută în adânc. Nu găsesc nimic. "Trebuie căutată şi pe partea cealaltă a lacului", trage de timp Dan Petru. Săptămâna trecută, dosarul a fost însă preluat de Parchetul General, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. Pentru verificarea temeinică a unei posibile piste, în perioada 24-26 iunie, scafandrii din Bucureşti au periat tot fundul lacului Frumoasa. Fără nici un rezultat.
REPORTERII JURNALULUI NAŢIONAL, FAŢĂ-N FAŢĂ CU SUSPECTUL
În decembrie anul trecut, reporterii Jurnalului Naţional l-au vizitat acasă pe poliţistul suspect. Ne-a deschis uşa de la intrarea în bloc şi ne-a aşteptat în faţa uşii apartamentului. Un bărbat de statură medie, cu o faţă comună. O freză într-o parte, de băiat cuminte, ochi deschişi la culoare şi două gantere mari în holul casei.

A fost foarte surprins să afle cine suntem, dar nu ne-a întrebat nici un moment de unde îl cunoaştem. Sau de ce am venit la uşa lui. Abordând atitudinea unui om sigur pe el, ne-a privit tot timpul în ochi, cu o mână sprijinită de balustrada scării şi cu cealaltă proptită în şold.

"Sunteţi printre ultimele persoane care au văzut-o pe Andreea în seara dispariţiei..." A fost din nou surprins, însă a răspuns afirmativ. "Aţi mers cu ea o parte din drumul până acasă." "Nu, nu. N-am mers nici o parte din drum cu ea. Ne-am întâlnit la magazin, eu intram, ea ieşea, şi i-am ţinut uşa. Apoi m-am dus la cizmărie, să văd dacă mai e deschis. Era cineva înăuntru, dar uşa era încuiată, iar persoana mi-a făcut semn că a închis." "Şi, de acolo, aţi mai văzut-o pe Andreea?" "N-am ce să vă mai spun", a repetat el de câteva ori. Apoi a intrat în casă.

În timpul audierilor, Burcuţă şi-a tot schimbat declaraţiile. Variază exact povestea bucăţii de drum pe care a mers împreună cu fetiţa. Prima dată a spus că doar a trecut-o strada, apoi că au mers puţin, după, a revenit şi a spus că a dus-o până la garaje. Varianta pe care ne-a spus-o nouă e cea de-a patra în şirul versiunilor lui... Uneori, principalul suspect se întâlneşte întâmplător prin oraş cu Ioana Munteanu. Locuiesc şi acum în acelaşi cartier. Se salută, vorbesc, dar niciodată despre caz. Dacă ea încearcă să aducă vorba, el îi spune "o să fie bine, o să fie bine" şi pleacă grăbit.

×