Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
EDITIE DE COLECTIE
Petrica Gheorghiu este primul comandant roman pe o nava straina dupa decembrie 1989. Are apa-n sange, tatal sau fiind ofiter intendent pe "Transilvania". Bunicul sau era grec, dintr-un neam despre care se spune ca a dat unii dintre cei mai buni navigatori. Asadar, marinari din tata-n fiu.
VLADIMIR IOAN
"Bai, ce-o mai fi furat si taica-su!", ne-am zis noi si am pasit in biroul fostului comandant (oameni rai, caci ploua si domnul Gheorghiu trimisese masina sa ne ia din port). Amabilitatea sa ne-a facut sa-i spunem ce gandisem si a ras: "Dar nu era nevoie! La vremea aceea se mancau icrele negre cu polonicul si erau 400 de pasageri. Un pic de vant sa fi fost si de la raul de mare nimeni nu mai voia sa vada vreo farfurie plina. Ia sa socotim cata mancare ramanea!"
PERICULOS. Comandorul Gheorghiu si-a facut o firma de shipping (transport) dupa ce a ajuns la concluzia ca marina comerciala este o epava. Dornic sa ne ajute si sa-si mai descarce o parte din ofuri a povestit despre cam tot ce ne-a dat noua prin cap sa-l intrebam. "Pirati? Domâne, inca mai exista, dar foarte putini, prin Malaca, Singapore... Au salupe foarte rapide, cu viteze de peste 40 de noduri. Ataca navele aflate in mars, urca la bord si jefuiesc seiful sau fura containere cu totul (intr-unul intra 1,5 miliarde de dolari in lingouri de aur), ba, cateodata dispare vasul cu totul". Ajung cu nava intr-un port de "complezenta", unde o reinregistreaza fara probleme si o vand. Comert cu arme, zici? Inainte de Revolutie, armele erau declarate produse agricole si asa se carau AG-uri, munitie, AKM-uri, aruncatoare, tanchete...". Destinatiile erau de obicei Algeria, Libia, Congo, Asia.
30 DE FEMEI. Ca lucrurile sa mearga unse, spagile erau carate la capitanie, flota, partid, Secuâ, politie si piloti. In urma cu 30 de ani erau la mare pretuire carpetele, acum cinci ani "parpalacele". Petrica Gheorghiu aducea "la comanda", care nu putea fi refuzata, tigari, bautura, medicamente... De fapt, cam de toate, caci la noi nu se gasea nimic. In â81 era comandantul "Grivitei", ca un semn de recunoastere pentru ca stia sa "vanda" marfa de la bord. Ajuns in port inainte de plecare a vazut "marca" navei sub nivelul apei. I se incarcasera 900 de tone in plus, care bineinteles ca nu apareau in acte. Foile de tabla pe care trebuia sa le transporte erau cu un milimetru mai groase decat pe hartie. Cineva cu functie facea o afacere.
Citește pe Antena3.ro
DESPRE FEMEI
"In Cuba, cu o pereche de ciorapi sau o pasta de dinti aveai o femeie. In Thailanda urcau la bord cate 30-40 deodata" - Petrica Gheorghiu, comandant de nava
Afacerile si traditiile ii unesc pe navigatori
IOANA MOLDOVEANU, VASILE SURCEL
Micul trafic a fost dintotdeauna o sursa de venit suplimentara pentru navigatori, dar in perioada comunista acesta era o adevarata stiinta. La mijlocul anilor â80 salariile oferite personalului imbarcat nu erau cu mult mai mari decat cele pe care le castigau "muritorii de rand". Acestora li se mai adauga si "diurna" in valuta care, in cazul comandantilor, atingea "imensa" valoare de doi dolari pe zi. Adevaratul castig rezulta insa din micul trafic care, chiar daca nu era organizat in "retele" specializate, lua adeseori forma contrabandei.
Cunoscandu-si portul de destinatie, dar si punctele obligatorii de escala, fiecare marinar isi calcula cu precizie atat cantitatea, cat si tipul de marfa cu care trebuia sa plece de acasa, precum si locurile in care putea sa o vanda, la un pret cat mai bun. Dar aceasta afacere nu aducea intotdeauna castigul scontat. Un marinar ne-a povestit un astfel de esec, care l-a costat, pe el si pe colegii lui, tot castigul agonisit in cateva saptamani de voiaj.
Cativa dintre membrii echipajului aflasera ca in Olanda are mare cautare o anumita specie de pasarele care se puteau cumpara, pentru doar cativa dolari, din pietele unui port de pe coasta vestica a Africii. Fiecare dintre ei si-a cumparat cateva zeci de pasarele. "Aveam aproape toata cabina plina cu colivii, impletite din sarma. Trasnea duhoarea din cele 25 de colivii in care inghesuisem aproape o suta de lighioane dintr-alea care faceau o galagie infernala. Ma costasera aproape cinci sute de dolari, dar, daca ajungeam cu ele in Olanda, le-asi fi putut vinde cu peste o mie". Nu a fost sa fie asa. Tot ce aflasera despre pasarile acelea era ca trebuia sa le puna in colivii in numar egal, masculi si femele. "Cum ne-am indepartat insa de Africa, pasarile au inceput sa moara, una cate una. Cand am ajuns aproape de Spania imi mai ramasese doar un mascul. La fel au patit si colegii mei. De unde dracuâ sa fi stiut noi ca alea sunt atat de sensibile la variatiile de temperatura? Eu si cu un mecanic am fost cei mai norocosi: si lui i-a scapat un pasaroi. Nu am mai asteptat sa moara si aia si intr-o seara i-am pus sa se bata. Lupta ar fi trebuit sa se desfasoare dupa toate regulile artei: am pariat pe ei ca la luptele de cocosi", isi aminteste peste ani marinarul. Chiar daca cele doua "fiare" nu erau mai mari decat pumnul, "potul" pariurilor se ridicase la aproape doua sute cincizeci de dolari. "Intelegerea noastra fusese ca se premiaza cel care ramane in viata pana la capat. Jigodiile alea s-au invrajbit atat de tare incat s-au batut pana au cazut late amandoua. Asta a fost. Dar de atunci m-am lecuit sa mai fac afaceri cu animale vii, oricat de mare ar fi putut sa fie castigul".
BOTEZUL ECUATORULUI. Adevaratul botez marinaresc are loc atunci cand navigatorul ajunge prima data la Ecuator. Navele care se respecta organizeaza nou-venitilor la bord o festivitate la care sunt invitati Neptun, regele marilor, Afrodita, un barbier, un doctor si cativa draci. "Iata acest brav marinar care a patimit si a indurat atatea! Sa mai primim niste pacatosi in familia noastra", spune Neptun autoritar si o sirena urla in departare. Doctorul te ia la control, iti da cu un ciocan de bucatarie in genunchi, sa-ti testeze reflexele, apoi mai scapa unul in talpi, in cap, in functie de imaginatie. Barbierul iti ia spuma de ras de pe fata cu un brici mare, din lemn, pe care scrie de o parte "Sa nu mananci cacat", iar de cealalta "Sa nu fii curva". Te pune sa citesti, sa fie sigur ca ai inteles. De esti femeie, te poti alege cu ciorapii rupti, poate e si acolo nevoie de bri-ciul pentru barbierit. Esti manjit cu motorina, precum indienii, dupa care se arunca pe tine o cana de faina, sa acopere negreala. Doctorul mai scoate un instrument, o pompa de desfundat chiuvete. Ti-o pune pe fata si se chinuieste sa scoata mizeria din tine. Dracii rad, invartindu-si pe deget cozile si-ti mai toarna din cand in cand niste whisky pe gat, cat intra, restul dau pe tine. Barbierul iti face unghiile cu bronz, iar de sus, de te miri unde, te trezesti in cap cu o caldare de apa, nu are importanta ca e iarna sau e vara.
"Declar procesiunea incheiata", spune Neptun la sfarsit si iti ofera sa dai peste cap un paharel de apa de mare. "Te admit in tagma lupilor de mare. Ai libera trecere prin toate stramtorile, sub ocrotirea zeilor. Aparat vei fi de caracatite si rechini. Iti vor fi deschise fara opreliste usile bazinelor, speluncilor si tavernelor din toate colturile lumii. Pe fundul Oceanului Atlantic imi pun parafa eu, Neptun, regele marilor si oceanelor".
COMERT PERICULOS
Comertul cu arme facut de Ceausescu a trecut prin mainile marinarilor. Pe hartii acestea erau trecute ca echipamente agricole, dar de cele mai multe ori echipajul era perfect constient de ce se intampla. Asta pentru ca nava era incarcata la o anume dana din port, cea cu numarul 21. Transportul la dana se facea in garnituri de tren pazite de militari si securisti si de aceea nici nu ar fi fost greu pentru navigatori sa inteleaga ce transporta. De cele mai multe ori, navele plecau din port fara o destinatie precisa si abia pe parcurs se decidea unde trebuie directionata exact marfa. Un exemplu despre cum se proceda in astfel de cazuri este cel dat de Petrica Gheorghiu. Chinezii comandasera santierelor navale romanesti 12 nave. Pe masura ce erau terminate plecau pline cu arme pentru libieni. Tamponul era Algeria, unde se descarcau, mai apoi isi continuau drumul, goale, catre China. Vasele romanesti riscau enorm in astfel de transporturi. Pe de o parte, sa fie descoperite de autoritatile altui stat si, de aceea, navele aveau trasee bine studiate. Pe de alta parte, capitanul primea instructiuni clare ce trebuie sa faca pentru a evita orice sursa de pericol.
INTAMPLARI MARINARESTI
Ce fac marinarii cand n-au treaba? Unii construiesc machete de vapoare pentru ca mai apoi sa le comercializeze prin porturile in care opresc. "Verde-n verde, ros in ros, drumu-i bun din mosi stramosi", versuri de nu prea mare inspiratie poe-tica, dar prin care se evita cate-odata moartea. Cele doua culori marcheaza bordurile navei, iar la intalnirea cu un alt vas i se "arata" aceleasi lumini pentru a se evita coliziunea. Ar mai fi o istorie cu o sepie decapitata si folosita ca obiect pentru placeri sexuale, dar nu intram in amanunte.
Prima doamna capitan de nava
"M-au trimis in port si m-au imbarcat pe remorcherul "Filimon Sarbu" ca sa scape de gura mea". Asa si-a inceput viata de marinar Angela Lefterescu, prima femeie capitan de cursa lunga din Romania, dupa ce a batut luni intregi la portile Capitaniei Constanta pentru un post pe mare. EUGENIA MIHALCEA
Moasa i-a fost soacra lui Irimiescu, cea care i-a si ursit Angelei o viata in larg. Nascuta la Falticeni, in Moldova, marinarul Lefterescu si-a urmat familia prin toata tara, pe unde au calatorit parintii si bunicii ei. "Eram asa de dornica sa vad totul, incat am zis ca ma fac marinar. Un moft, a zis atunci partea femeiasca a familiei", isi aminteste Angela cum i-a anuntat pe ai ei ca vrea sa mearga sa lucreze pe mare, intr-un domeniu tabu pentru femei la acea vreme.
CONSTITUTIA. Si pentru ca parintii n-au luat-o in seama, a urmat primul an pregatitor de medicina la Institutul Francez. "Ei selectau studenti pe care-i trimiteau la studii in Franta si apoi peste mari, in Indii, la Laos". Fetita care la sapte ani mergea pe bicicleta mai abitir decat orice baietoi incerca in acelasi timp sa obtina aprobare de la Bucuresti sa plece pe mare, sa intre in marina. "Saptamanal eram la usa la ministru. Am mers la ei cu Constitutia in mana, unde scria ca drepturile femeilor sunt egale cu ale barbatilor". De voie, de nevoie, cei din conducere s-au lasat induplecati. "Ca sa scape de gura mea m-au trimis in port, unde m-au imbarcat pe remorcherul "Filimon Sarbu", iar primul meu comandant a fost Iancu Gheorghe".
LA PESCUIT. Ea si inca trei barbati au fost imbarcati la 8 martie 1948 ca ofiteri asistenti, dar pentru scurta vreme, trei luni pana cand Romeo Dragusin - care i-a fost instructor Principesei Ileana la iachting - i-a trimis la munca de jos. "De maine, la salopeta, pe punte, la vopsit, la facut noduri, la spalat! Esti marinar, nu domnisoara!" La pescuit a ajuns intamplator, pentru ca era nevoie de personal calificat pentru navigatie, iar Angela isi luase in 1952 brevetul de ofiter II. "Pe postul meu am luat, atunci, intr-o luna, 8.000 de lei". Constantin Tudose, parintele flotei de Marea Neagra, a luat-o pe Angela in special pentru nava "Octombrie Rosu", care avea si fabrica de conserve si unde lucrau foarte multe femei. Se lucra din martie pana in noiembrie. PeStele oceanic. "Eu am stat fara sa vin la baza cel mai mult: un an si opt luni", povesteste fostul capitan de cursa lunga despre perioada in care mergea la pescuit de peste oceanic. Asta pentru ca, dupa ce a preluat postul de comandant pe nava "Ariesul" - cand comandantul a murit in larg - si dupa ce a fost capitan pe pilotina "Gh. Duca", a ajuns in anii â70, in ajun de Craciun, la Tulcea, unde se pregateau navele pentru pescuit oceanic. "La 16 ianuarie am plecat in Germania, eram ofiter II pe "Trotus". Pescuiam macrou, sardine, stavrid, peste sabie". Cele mai bune capturi erau de 10-15 tone, dar ajungeau si la 60 de tone. La pensie a iesit la 1 martie 1984, la 57 de ani, dar tot n-a stat acasa. A plecat si s-a mai plimbat un an prin locurile care ramasesera nedescoperite. S-a intors la Constanta, in garsoniera pe care si-a luat-o, singura cu marea, asa cum a fost intreaga viata.
Trei generatii de marinari
IOANA MOLDOVEANU
In familia Neacsa, traditia este ca barbatii sa se faca marinari. Primul a fost tataia Mitica, el navigand pe regina flotei romane, nava de pasageri "Transilvania". In 1972, tanarul Gheorghe Neacsa a devenit marinar stagiar si timp de doi ani a facut practica la timonieri. Are 34 de ani de meserie, dintre care 18 a fost comandant.
Dupa Revolutie si-a facut o firma de consultanta navala, dar nu a avut succes. In plus, dorul de mare nu-l lasa sa stea acasa. S-a imbarcat iar, dar de data asta ca angajat al celei mai mari companii maritime din lume, "Zodiac", cu sediul la Londra, condusa de un evreu roman, Samy Ofer. Are un salariu de peste 4.000 de dolari si pensia asigurata. "Daca as mai avea o viata, tot asta as face. Sunt un om implinit".
TRECUT. A reusit sa-si cumpere o masina de-abia cand a ajuns comandant. A trecut impreuna cu familia peste perioade foarte grele. Acum 12 ani, pentru ca nu a avut bani de cadouri de Craciun pentru cei doi copii si sotie, le-a cumparat un caine. "Oamenii vedeau inainte meseria de marinar ca fiind una deosebita. Eram considerati instabili, cu iubite in fiecare port", spune Neacsa si povesteste ca atunci cand romanii ajung in America si Australia trebuie sa prezinte doua acte de identitate pentru a fi lasati sa intre in port: pasaportul si carnetul de marinar.
FAMILIE. Baiatul comandantului, Daniel, i-a calcat pe urme. Povestile cu marinari auzite in casa l-au fascinat. L-au atras insa si banii. In primul voiaj, de sapte luni, a primit un salariu de 300 de dolari si a fost destul de greu, comandantul navei fiind chiar tatal sau. Acum este ofiter II si castiga peste 1.000 de dolari pe luna. "Ce-ti lipseste cel mai mult este familia. Cand sunt pe mare, pentru mine este in fiecare zi marti, ca nu-mi place lunea. Cand sunt acasa este zilnic sambata".
FOTO
SINCERITATE. Petric` Gheorghiu nu se ascunde dup` deget [i poveste[te din lumea oamenilor m`rii
UNITATE. Genera]ii ntregi de marinari [i-au primit botezul pe bricul âMircea"
CaPITAN. Angela Lefterescu a mbl~nzit m`rile [i un echipaj
LUPII MARILOR - Editie de colectie (30 august 2004)
Doua milenii in slujba lui Neptun
Varsta de aur a flotei
Prostituate si trafic, pacate de marinar
"S-ar fi putut salva 50 de vapoare"
Portul Constanta, poarta albastra
Ultimele zile de domnie
Lupii aristocrati
Oamenii-amfibie lupta pe pipaite
"Betivii" adancurilor
Submarinele uitate
Catastrofe care au indoliat marile
