Punia 2006: Goana dupa informatie - Ce se ascunde in spatele unei plimbari in desert

Ne-am abatut de la drumul ce leaga Remada de Tataouine si am instalat tabara in preajma resturilor de apa ale uedului. Pe langa cei de aici, tantarii de acasa au mult bun simt.

Pentru a avea parte de o vaga urma de semnal telefonic ne-am vazut obligati sa parcurgem, de mai multe ori in decursul serii, cateva sute de metri. Ceea ce s-ar putea face si in acest moment de liniste nocturna, in plin pustiu, la Borj Bourguiba. Doar ca pana acolo, la sosea, la civilizatie, sunt, de data asta, treizeci de kilometri pe care, la venire, i-am parcurs in aproape trei ceasuri, incluzand escalele.

SINDICATUL. Din loc in loc, inainte de lasarea intunericului, ne-am oprit sa facem poze. Natura a stiut sa compenseze prin estetica vitregia cu care a napastuit acest capat de lume in care, vorba cantecului, poti sa ajungi sa uiti chiar si cum te cheama si unde, intr-un final, am ajuns dupa ce, la Tataouine, un functionar de la biroul guvernatorului (aflat la sase kilometri de oras) ne-a trimis inapoi in centru, la Ali Beshin, presedintele Sindicatului pentru Initiativa Turistica. Hotelul in care isi are sediul domnul Beshin este una dintre acele locatii pe care, mai ales cand te grabesti, le gasesti dupa ce le-ai ocolit de mai multe ori. Cu atat mai mult cu cat am mizat pe cunostintele trogloditilor despre orasul lor si am avut surpriza sa fim trimisi mereu putin in alta parte. Radwan si-a amintit, in acel moment de ameteala, ca musulmanii te asculta cu atentie, gandesc in fuga si nu se sfiesc sa-ti indice prima directie ce le iese in calea privirilor. Principiul e simplu: "du-te, tu, unde te trimit eu; acolo, Allah iti va scoate in cale un om care sa te indrume asa cum trebuie". In cele din urma am gasit singuri hotelul si cu putine emotii si pe domnul Beshin.

CONTEXTUL. Expeditia Punia 2006 nu e doar o placuta pierdere de vreme menita a ostoi setea de cunoastere a biologului. Ca peste tot, fiecare vietate, planta sau animal ce traieste aici este caracterizata de un set de parametri specifici. Radwan ma trateaza ca pe un copil (si bine face) si imi explica rostul expeditiei pornind de la un exemplu: disparitia unor specii din Marea Neagra. Cele mai multe voci dau vina pe poluarea industriala. Corect. Dar insuficient. O vietate marina venita de prin partile Japoniei in burtile marilor transportatori de marfuri a mancat intregul stoc de stridii si s-a specializat, intre timp, pe midii. Pare simplu: te duci in Marea Japoniei si culegi de acolo antidotul. Aduci in Marea Neagra acea specie care ucide daunatorul. Dar ea, la randul ei, isi va modifica regimul alimentar, pe masura ce isi va epuiza hrana, reprofilandu-se. Si, an de an, turistii Marii Negre se vor intoarce din vacante cu aceeasi concluzie: scump, dar mizerabil, cu pesti morti la mal.

AFACEREA. Extinderea desertului african pare a preocupa intreaga omenire. Exista fonduri destul de mari alocate campaniei de combatere a sahelizarii, atat catre Mediterana, cat si spre Ecuator. Exista resurse financiare substantiale destinate stoparii foametei in aceste regiuni. Ca de obicei, cand sunt in joc bani multi, apar si jocurile de interese. Sunt, de exemplu, aduse vaci si lasate sa pasca, acolo unde inca mai exista vegetatie. Minunat, problema laptelui poate fi rezolvata!

Din nefericire, acele vaci au organismul adaptat la un anumit set de daunatori. La, spre exemplu, intepatura unui tantar obisnuit. Dar speciile de insecte din Africa nu sunt decat rude apropiate cu cele din Europa sau America de Nord. Parazitii au alte carateristici, iar bolile pe care le poarta si imprastie sunt cu totul si cu totul altele. Bietele vacute nu apuca sa genereze anticorpi suficienti. Efectivele dispar rapid. Castiga furnizorul, chemat sa trimita o noua rezerva de animale. Cercetarea e buna, aduce prestigiu, dar de la teorie la practica e un drum lung ce trece prin visterie. Care, in cazul in care vacile (ca tot am dat acest exemplu) supravietuiesc, se goleste.

CERCETAREA. Nu va asteptati sa spun, acum, ca rolul misiunii Punia 2006 este de a lupta impotriva marilor oculte, a congregatiilor financiare globale. In sinea lor, cercetatorii alaturi de care calatoresc injura aceste practici. Nu se sfiesc sa o faca cu glas tare. Dar sunt constienti ca razboiul nu poate fi castigat cu microscoape, pensete, plase de prins fluturi si sticle de formol. Nici nu e scopul expeditiei Punia, decat daca vorbim despre visele frumoase ale fiecarui idealist. Dar tot la bani ma voi opri. Pentru ca cercetarile pe materialele culese vor duce la anumite concluzii. Vor fi identificate anumite legaturi intre formele de viata gasite aici. Cine pe cine mananca, cine pe cine polenizeaza, cine pe cine invita la ospete...

Rezultatele acestor cercetari se vand in cadrul unor licitatii internationale, nu doar in cadrul programelor de combatere a desertizarii, ci si in alte proiecte africane, cum ar fi cele dedicate conservarii biodiversitatii.

Din banii obtinuti aici sunt achizitionate echipamente. Astfel ca, de exemplu, intr-un viitor, speram, nu foarte indepartat, nu va mai fi nevoie de ajutorul unor laboratoare de la Budapesta pentru identificarea unor anumite caracteristici ale speciilor supuse analizelor. Infomatiile vor fi prelucrate si pastrate la Bucuresti, iar baza de date a scolii romanesti de biologie va deveni, prin urmare, mai bogata in exclusivitati vandabile pe bani frumosi. Ceea ce inseamna bani. Ceea ce inseamna echipamente. Ceea ce, dincolo de cercetare, poate insemna un muzeu Antipa mult mai atractiv amenajat.

CHOTTURILE

EL JERID. Ultimul canal dinaintea campului de sare. Zaher a incercat sa pescuiasca micile vietati din salina lichida Orice privire panoramica asupra peisajelor prin care trecem releva, chiar si pentru un necunoscator, preistoria locurilor. Aici, conformatia muntoasa o demonstreaza, a fost, candva, un fund de mare. Crestele sunt abrupte, versantii par niste sectiuni printr-un tort cu mai multe randuri de blat carora orice geolog fara multa experienta le poate determina varsta. Apele fostului golf, pe care Oceanul Paleothetys il forma in ceea ce astazi cunoastem ca fiind nordul Africii, s-au retras. O buna parte din lacurile ce au supavituit, o vreme, au secat, lasand in urma sarea care, la Chott el Jerid, de exemplu, se intinde cat vezi cu ochii, de jur imprejur, la suprafata. Exista, aici, rezerve de sare cat sa asigure, singure, necesarul omenirii pentru decenii bune. Exploatarea lor este o jucarie: trebuie, pur si simplu, culeasa, mai usor decat sunt culese curmalele sau maslinele. Cu lopata. Sunt intinderi atat de mari incat unui sofer patimas (iar Radwan se dovedeste unul) ii vine sa spuna "e cea mai mare autostrada din lume; mii de benzi pe toate sensurile; poti face cate scheme vrei, la volan". Drept e ca unele portiuni ascund grote imense sub pojghite subtiri. In mileniul III exista deja metode avansate de studiu a solului, putandu-se determina, prin statelit, zonele de risc. Dar in secolul XIX au fost consemnate masive disparitii de caravane, cu mii de dromaderi si beduini. Pietrele locului ascund fosile de plante si animale care, puse sub lupa si analizate, pot spune o gramada despre evolutia continentelor. Vietati marine cum sunt scoicile si melcii au avut, si ele, o soarta crunta. Sub soarele fierbinte al tropicului au rezistat mult prea putin pentru a suferi mutatiile genetice necesare supravietuirii in noile conditii. O vizita scurta la Muzeul de Oceanografie din Cartagina poate fi o succinta dar lamuritoare (pentru cultura generala, nu mai mult) expeditie in trecut.

CAMPANIE

Organizatia Natiunilor Unite a dedicat anul 2006 combaterii desertificarii. O serie de proiecte internationale la care cercetatorii romani pot participa vizeaza, conform declaratiei de la Bonn (rezultata in urma Conventiei din 2-11 mai 2005), monitorizarea si administrarea informatiilor existente in domeniul resurselor naturale, elaborarii de standarde, principii si instrumente de combatere a extinderii desertului. Unul dintre obstacolele greu de depasit in dezvoltarea unor programe solide este insa situatia politica din jumatatea nordica a Africii, afectata de numeroase conflicte interne si transfrontaliere.

NU RATATI Intr-un numar viitor, despre munca migaloasa a biologilor si colectiile muzeelor de stiinte naturale.