Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
REEDUCARE PRIN BOLI GRAVE
Mizeria din multe penitenciare face ca tuberculoza să înflorească. Mai grav este că nu poate fi ţinută sub control, ea răspândindu-se nu numai printre deţinuţi, ci şi printre gardieni. Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu are nici o soluţie, aproape 200 de puşcăriaşi fiind diagnosticaţi cu TBC şi cu SIDA. În drumul spre instanţe, dar şi la eliberare, ei devin "bombe biologice", care, scăpate de sub control, pot răspândi pe scară largă aceste boli. Personalul penitenciarelor şi instanţelor este expus acestor boli.
Mizeria din multe penitenciare face ca tuberculoza să înflorească. Mai grav este că nu poate fi ţinută sub control, ea răspândindu-se nu numai printre deţinuţi, ci şi printre gardieni. Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu are nici o soluţie, aproape 200 de puşcăriaşi fiind diagnosticaţi cu TBC şi cu SIDA. În drumul spre instanţe, dar şi la eliberare, ei devin "bombe biologice", care, scăpate de sub control, pot răspândi pe scară largă aceste boli. Personalul penitenciarelor şi instanţelor este expus acestor boli.
BOMBE BACTERIOLOGICE ● Deţinuţii bolnavi plimbaţi prin instanţele de judecată pot genera adevărate epidemii
Aproape două sute de puşcăriaşi sunt bolnavi, în acest moment, de TBC şi SIDA. În penitenciar ei sunt oarecum izolaţi. Dar, odată puşi în libertate, ei devin nişte "bombe biologice" care, scăpate de sub control, pot răspîndi pe scară largă aceste boli cumplite.
Tuberculoza, boala provocată de bacilul Koch, afectează în principal plamânii, dar şi ganglionii, oasele, meningele ori rinichii. Bolnavul netratat devine însă rapid sursă de contagiune. Fie că tuşeşte sau doar vorbeşte către cei din jur, el împrăştie un nor de picături mici de salivă şi spută infectată. Preluată de persoanele din jurul său boala poate fi transmisă mai departe unui mare număr de persoane. România ocupă primul loc în Europa, în ceea ce priveşte numărul de bolnavi atinşi de TBC. Iar numărul lor sporeşte zilnic cu încă 70 de noi bolnavi. Şapte dintre aceştia mor, tot zilnic, din cauza bolii, afirmă dr Constantin Marica, coordonatorul la nivel naţional al Programului de Control al Tuberculozei. Unul dintre focarele de infecţie este puşcăria. Deţinuţii bolnavi de TBC intră în contact cu gardienii, dar şi cu familia, care vine în vizită. Dar cel mai grav este că ei pot împrăştia boala într-unul dintre cele mai aglomerate locuri posibile: tribunalul.
PUŞCÅRIA. În România există şase spitale-penitenciar, dar numai în trei dintre acestea există secţii în care pot fi internaţi deţinuţii bolnavi de tuberculoză. În funcţie de penitenciarele din care provin, deţinuţii tebecişti sunt internaţi pe zone: cei din Moldova la Târgu Ocna, cei din Banat şi Crişana la Colibaşi, iar restul la Jilava. Tot aici ajung şi deţinuţii cu SIDA. Conform judecătorului Marius Iosif, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, există două categorii de deţinuţi printre cei 139 de bolnavi de TBC: cei suspecţi de a fi purtători ai bacilului Koch şi cei care, deja identificaţi şi diagnosticaţi, se află sub tratament strict. Pe lângă aceştia, mai există însă şi suspecţii de TBC care, până la definitivarea analizelor, stau în celulă cu deţinuţi sănătoşi pe care-i pot astfel contamina. Situaţie se complică atunci cînd aceşti bolnavi potenţiali sunt preluaţi de gardienii care îi însoţesc la anchetă, în birourile procurorilor, ori în sălile de judecată unde ei pot răspîndi boala. Puşcăriaşii şi gardienii sunt în aceeaşi măsură posibili purtători ai bolii, tuberculoza fiind una dintre problemele medicale cu care se confruntă sistemul penitenciar.
La fel se prezintă situaţia şi în cazul celor 37 de bolnavi de SIDA, identificaţi în penitenciare.
AGENŢII TBC. Jilava este cunoscută ca fiind sperietoarea tuturor puşcăriilor. Apa infestată cu viermi sau cu mormoloci care înoată în voie prin ea, umezeala permanentă şi rozătoarele sunt doar câteva dintre elementele care favorizează declanşarea bolii. Gardianul Marius Stoian s-a angajat la Penitenciarul Jilava în 2002. Trei ani mai târziu s-a îmbolnăvit de TBC. Din păcate, nu este singurul, pentru că anual sunt raportate cazuri în care gardienii se "procopsesc" cu tuberculoză, dar şi cu diverse forme de hepatită. "Când am aflat că am TBC, era prea târziu. În ziua în care am scuipat sânge, m-am dus la medic şi acolo mi-au zis că am trei găuri în plămân. Nu pot să uit aceea zi! Prima dată m-am gândit la copil, care avea atunci 13 ani. Dacă era şi el bolnav putea să ducă boala la şcoală! Soţiei nu îi venea să creadă că sunt bolnav şi nu înţelegea cum am putut să mă îmbolnăvesc. Din spusele medicilor, nu trecuseră mai mult de trei luni de când am contactat boala. Medicul care mi-a citit radiografia a fost şi el bolnav de TBC şi i-a recidivat boala", a spus gardianul. Nici colegilor care lucrau şi luau masa la lucru împreună cu Stoian nu le-a venit să creadă că unul dintre ei este bolnav. Până să se îmbolnăvească, Stoian avea contact direct cu deţinuţii. A trebuit să facă tratament câteva luni, apoi s-a întors la muncă. Nimic nu s-a schimbat însă. Acum nu mai lucrează pe secţie, cu deţinuţii, ci doar îi însoţeşte pe la instanţele de judecată. Aşadar, pericolul nu a dispărut, pentru că aceiaşi agenţi îi însoţesc la instanţă şi pe puşcăriaşii tebecişti. Riscul îmbolnăvirii este foarte mare. Florin Stoica lucrează de aproape 20 de ani în sistem şi este şeful Sindicatului agenţilor din Penitenciarul Jilava. "Ofiţerii sunt expuşi zilnic unui risc destul de mare. Conducerea Penitenciarului Jilava şi a Spitalului Penitenciar Jilava nu te anunţă dacă deţinutul e bolnav de tuberculoză, pentru că dacă te anunţă trebuie să primeşti un spor", a arătat Stoica.
PERICOL. Deţinuţii infectaţi cu bacilul Koch intră aproape zilnic în contact cu populaţia civilă sau cu ceilalţi condamnaţi, în diferite locuri publice. Atunci când se liberează, deţinutul care nu ştie că este bolnav, poate împrăştia microbul în mijloacele de transport pe care le foloseşte pentru a ajunge acasă. Şi gardienii pot împrăştia boala în fiecare zi când pleacă de la muncă. Florin Stoica a precizat că: "problema cea mai gravă la ora actuală care există în penitenciar, legat tuberculoză, se datorează faptului că bolnavii de TBC nu pot fi separaţi de restul deţinuţilor sau de personal. Fie că merg la judecată sau la vizită, merg împreună cu ceilalţi deţinuţi. Merg la magazinul de cumpărături… tot la grămadă". Se vehiculase de curând ideea că puşcăriaşii care au boli transmisibile ar trebui mutaţi într-un singur spital-penitenciar. Agentul Marius Stoian e de părere că această mişcare nu e o soluţie, pentru că deţinutul care trebuie dus la instanţă e însoţit tot de agenţii penitenciarului: "Îmi poate garanta mie cineva că virusul nu se poate lua de la un metru? Acelaşi lucru se întâmplă în sala de judecată, unde pe lângă noi sunt civili, sunt judecători… Atunci acea persoană nu se transformă în bombă?" În schimb, directorul penitenciarului-spital Jilava, inspectorul-şef principal doctor Mihai Apăvăloaie a susţinut că în primele trei luni orice bolnav de tuberculoză trebuie izolat şi în cele mai multe cazuri deţinuţii se vindecă.
SCAMATORII. Până în anul 2004, toţi angajaţii sistemului penitenciar primeau un spor pentru TBC, spor care nu se mai acordă în prezent decât gardienilor care au un deţinut bolnav pe secţie sau dacă îl însoţesc la instanţă. Sporul este achitat în funcţie de numărul de ore petrecut cu deţinutul. Gardienii care însoţesc deţinuţii la instanţă primesc tabele-tip în care este specificat locul unde trebuiesc duşi şi dacă există vreun deţinut bolnav. Nemulţumirile nu au întârziat să apară printre angajaţii penitenciarului. "Directorul spitalului nu spune dacă este cineva bolnav, pentru că trebuie să plătească nişte bani. Dacă el îmi trece zilnic în tabel cine sunt bolnavii cu TBC care sunt duşi la instanţă, la magazin, la vizită, vor trebui să ne plătească sporurile. Dar, dacă o să îi treacă pe toţi bolnavii pe acele tabele, va fi acuzat de management defectuos de către Autoritatea Naţională a Penitenciarelor", susţine Florin Stoica. Mihai Apăvăloaie, directorul Spitalului-Penitenciar Jilava, a declarat că angajaţii spitalului pe care îl conduce primesc sporul pentru tuberculoză, dar nu ştie dacă primesc ori ba şi ceilalţi angajaţi de la Jilava. Gardianul Stoica a făcut următoarea precizare: "conform noilor dispoziţii, dacă ai un deţinut bolnav de TBC, ţi se plătesc orele cât el stă la instanţă. Dar, dacă nu este bifat ca fiind bolnav, la revedere. S-au întâmplat cazuri când deţinutul era bolnav de tuberculoză, dar nu era bifat". Pe de altă parte, pentru a beneficia de sporul pentru tuberculoză, unii gardieni apelează la diverse trucuri. Acolo unde deţinuţii se află sub strict tratament, gardienii îşi fac de lucru pe acolo. În rest, pe secţii, dacă există vreun tebecist, gardienii obişnuiesc să-l plimbe de pe o secţie pe alta, pentru a beneficia de sporul pentru TBC. Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cunoaşte ce se întâmplă, însă habar nu are cum să rezolve problema. "Astea sunt situaţii care nu pot fi eliminate decât printr-o decizie privitoare la politica forţei de muncă. Problema este că, în pur stil românesc, facem în aşa fel încât să primim cu toţii sporuri. În toate ţările europene nu există sporuri, există un salariu", a declarat judecătorul Marius Iosif, şeful instituţiei.
BOALÅ LA LIBER. O altă problemă o reprezintă deţinuţii bolnavi de tuberculoză sau de SIDA care sunt puşi în libertate. Nu există nici o instituţie care să-i ia în evidenţe, totul rămânând la latitudinea fostului deţinut, care decide dacă se va duce la medic sau nu. Din momentul în care sunt puşi în libertate, nimeni nu ştie ce se întâmplă cu ei. "Noi, ca unitate sanitară înştiinţăm direcţiile de sănătate publică din judeţul din care este bolnavul «X». Dar nu urmărim niciodată ce se întâmplă după aceea. Noi doar anunţăm medicul de familie şi la direcţia de sănătate publică a judeţului în care locuieşte. Că el ajunge acolo, cum este el monitorizat după aceea, nu mai ştim. Cred că ar trebui luaţi în evidenţă foarte serios şi ar trebui ca societatea să facă ceva pentru a împiedica o eventuală răspândire a infecţiei", a precizat doctorul Apăvăloaie. Vlad Iliescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii, a arătat că atunci când deţinutul este pus în libertate devine un cetăţean ca oricare altul, fără vreun statut special. "E un om liber care s-a reintegrat în societate şi nu trebuie privit altfel", a spus Iliescu, adăugând că pot exista probleme în cazul celor care refuză medicamentaţia. Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei a desfăşurat mai multe proiecte în cadrul penitenciarelor româneşti pentru a preveni răspândirea TBC-ului şi virusului HIV. Printr-un proiect de peste 1.000.000 de dolari, au fost reabilitate 160 de camere de recoltare şi izolare respiratorie, pentru deţinuţii bolnavi de tuberculoză, alte 15 urmând a fi finalizate anul acesta. În cadrul acestui proiect, peste 500 de angajaţi ai penitenciarelor au participat la instruiri pentru prevenirea şi combaterea TBC-ului. Tiberiu Nicolescu, coordonator de proiect în cadrul Fondului a declarat că există proiecte care se axează pe educaţia angajaţilor din penitenciare, dar şi a deţinuţilor. Un alt proiect vizează testarea HIV şi a bolilor transmisibile sexual în rândul deţinuţilor.
Aproape două sute de puşcăriaşi sunt bolnavi, în acest moment, de TBC şi SIDA. În penitenciar ei sunt oarecum izolaţi. Dar, odată puşi în libertate, ei devin nişte "bombe biologice" care, scăpate de sub control, pot răspîndi pe scară largă aceste boli cumplite.
Tuberculoza, boala provocată de bacilul Koch, afectează în principal plamânii, dar şi ganglionii, oasele, meningele ori rinichii. Bolnavul netratat devine însă rapid sursă de contagiune. Fie că tuşeşte sau doar vorbeşte către cei din jur, el împrăştie un nor de picături mici de salivă şi spută infectată. Preluată de persoanele din jurul său boala poate fi transmisă mai departe unui mare număr de persoane. România ocupă primul loc în Europa, în ceea ce priveşte numărul de bolnavi atinşi de TBC. Iar numărul lor sporeşte zilnic cu încă 70 de noi bolnavi. Şapte dintre aceştia mor, tot zilnic, din cauza bolii, afirmă dr Constantin Marica, coordonatorul la nivel naţional al Programului de Control al Tuberculozei. Unul dintre focarele de infecţie este puşcăria. Deţinuţii bolnavi de TBC intră în contact cu gardienii, dar şi cu familia, care vine în vizită. Dar cel mai grav este că ei pot împrăştia boala într-unul dintre cele mai aglomerate locuri posibile: tribunalul.
PUŞCÅRIA. În România există şase spitale-penitenciar, dar numai în trei dintre acestea există secţii în care pot fi internaţi deţinuţii bolnavi de tuberculoză. În funcţie de penitenciarele din care provin, deţinuţii tebecişti sunt internaţi pe zone: cei din Moldova la Târgu Ocna, cei din Banat şi Crişana la Colibaşi, iar restul la Jilava. Tot aici ajung şi deţinuţii cu SIDA. Conform judecătorului Marius Iosif, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, există două categorii de deţinuţi printre cei 139 de bolnavi de TBC: cei suspecţi de a fi purtători ai bacilului Koch şi cei care, deja identificaţi şi diagnosticaţi, se află sub tratament strict. Pe lângă aceştia, mai există însă şi suspecţii de TBC care, până la definitivarea analizelor, stau în celulă cu deţinuţi sănătoşi pe care-i pot astfel contamina. Situaţie se complică atunci cînd aceşti bolnavi potenţiali sunt preluaţi de gardienii care îi însoţesc la anchetă, în birourile procurorilor, ori în sălile de judecată unde ei pot răspîndi boala. Puşcăriaşii şi gardienii sunt în aceeaşi măsură posibili purtători ai bolii, tuberculoza fiind una dintre problemele medicale cu care se confruntă sistemul penitenciar.
La fel se prezintă situaţia şi în cazul celor 37 de bolnavi de SIDA, identificaţi în penitenciare.
AGENŢII TBC. Jilava este cunoscută ca fiind sperietoarea tuturor puşcăriilor. Apa infestată cu viermi sau cu mormoloci care înoată în voie prin ea, umezeala permanentă şi rozătoarele sunt doar câteva dintre elementele care favorizează declanşarea bolii. Gardianul Marius Stoian s-a angajat la Penitenciarul Jilava în 2002. Trei ani mai târziu s-a îmbolnăvit de TBC. Din păcate, nu este singurul, pentru că anual sunt raportate cazuri în care gardienii se "procopsesc" cu tuberculoză, dar şi cu diverse forme de hepatită. "Când am aflat că am TBC, era prea târziu. În ziua în care am scuipat sânge, m-am dus la medic şi acolo mi-au zis că am trei găuri în plămân. Nu pot să uit aceea zi! Prima dată m-am gândit la copil, care avea atunci 13 ani. Dacă era şi el bolnav putea să ducă boala la şcoală! Soţiei nu îi venea să creadă că sunt bolnav şi nu înţelegea cum am putut să mă îmbolnăvesc. Din spusele medicilor, nu trecuseră mai mult de trei luni de când am contactat boala. Medicul care mi-a citit radiografia a fost şi el bolnav de TBC şi i-a recidivat boala", a spus gardianul. Nici colegilor care lucrau şi luau masa la lucru împreună cu Stoian nu le-a venit să creadă că unul dintre ei este bolnav. Până să se îmbolnăvească, Stoian avea contact direct cu deţinuţii. A trebuit să facă tratament câteva luni, apoi s-a întors la muncă. Nimic nu s-a schimbat însă. Acum nu mai lucrează pe secţie, cu deţinuţii, ci doar îi însoţeşte pe la instanţele de judecată. Aşadar, pericolul nu a dispărut, pentru că aceiaşi agenţi îi însoţesc la instanţă şi pe puşcăriaşii tebecişti. Riscul îmbolnăvirii este foarte mare. Florin Stoica lucrează de aproape 20 de ani în sistem şi este şeful Sindicatului agenţilor din Penitenciarul Jilava. "Ofiţerii sunt expuşi zilnic unui risc destul de mare. Conducerea Penitenciarului Jilava şi a Spitalului Penitenciar Jilava nu te anunţă dacă deţinutul e bolnav de tuberculoză, pentru că dacă te anunţă trebuie să primeşti un spor", a arătat Stoica.
PERICOL. Deţinuţii infectaţi cu bacilul Koch intră aproape zilnic în contact cu populaţia civilă sau cu ceilalţi condamnaţi, în diferite locuri publice. Atunci când se liberează, deţinutul care nu ştie că este bolnav, poate împrăştia microbul în mijloacele de transport pe care le foloseşte pentru a ajunge acasă. Şi gardienii pot împrăştia boala în fiecare zi când pleacă de la muncă. Florin Stoica a precizat că: "problema cea mai gravă la ora actuală care există în penitenciar, legat tuberculoză, se datorează faptului că bolnavii de TBC nu pot fi separaţi de restul deţinuţilor sau de personal. Fie că merg la judecată sau la vizită, merg împreună cu ceilalţi deţinuţi. Merg la magazinul de cumpărături… tot la grămadă". Se vehiculase de curând ideea că puşcăriaşii care au boli transmisibile ar trebui mutaţi într-un singur spital-penitenciar. Agentul Marius Stoian e de părere că această mişcare nu e o soluţie, pentru că deţinutul care trebuie dus la instanţă e însoţit tot de agenţii penitenciarului: "Îmi poate garanta mie cineva că virusul nu se poate lua de la un metru? Acelaşi lucru se întâmplă în sala de judecată, unde pe lângă noi sunt civili, sunt judecători… Atunci acea persoană nu se transformă în bombă?" În schimb, directorul penitenciarului-spital Jilava, inspectorul-şef principal doctor Mihai Apăvăloaie a susţinut că în primele trei luni orice bolnav de tuberculoză trebuie izolat şi în cele mai multe cazuri deţinuţii se vindecă.
SCAMATORII. Până în anul 2004, toţi angajaţii sistemului penitenciar primeau un spor pentru TBC, spor care nu se mai acordă în prezent decât gardienilor care au un deţinut bolnav pe secţie sau dacă îl însoţesc la instanţă. Sporul este achitat în funcţie de numărul de ore petrecut cu deţinutul. Gardienii care însoţesc deţinuţii la instanţă primesc tabele-tip în care este specificat locul unde trebuiesc duşi şi dacă există vreun deţinut bolnav. Nemulţumirile nu au întârziat să apară printre angajaţii penitenciarului. "Directorul spitalului nu spune dacă este cineva bolnav, pentru că trebuie să plătească nişte bani. Dacă el îmi trece zilnic în tabel cine sunt bolnavii cu TBC care sunt duşi la instanţă, la magazin, la vizită, vor trebui să ne plătească sporurile. Dar, dacă o să îi treacă pe toţi bolnavii pe acele tabele, va fi acuzat de management defectuos de către Autoritatea Naţională a Penitenciarelor", susţine Florin Stoica. Mihai Apăvăloaie, directorul Spitalului-Penitenciar Jilava, a declarat că angajaţii spitalului pe care îl conduce primesc sporul pentru tuberculoză, dar nu ştie dacă primesc ori ba şi ceilalţi angajaţi de la Jilava. Gardianul Stoica a făcut următoarea precizare: "conform noilor dispoziţii, dacă ai un deţinut bolnav de TBC, ţi se plătesc orele cât el stă la instanţă. Dar, dacă nu este bifat ca fiind bolnav, la revedere. S-au întâmplat cazuri când deţinutul era bolnav de tuberculoză, dar nu era bifat". Pe de altă parte, pentru a beneficia de sporul pentru tuberculoză, unii gardieni apelează la diverse trucuri. Acolo unde deţinuţii se află sub strict tratament, gardienii îşi fac de lucru pe acolo. În rest, pe secţii, dacă există vreun tebecist, gardienii obişnuiesc să-l plimbe de pe o secţie pe alta, pentru a beneficia de sporul pentru TBC. Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cunoaşte ce se întâmplă, însă habar nu are cum să rezolve problema. "Astea sunt situaţii care nu pot fi eliminate decât printr-o decizie privitoare la politica forţei de muncă. Problema este că, în pur stil românesc, facem în aşa fel încât să primim cu toţii sporuri. În toate ţările europene nu există sporuri, există un salariu", a declarat judecătorul Marius Iosif, şeful instituţiei.
BOALÅ LA LIBER. O altă problemă o reprezintă deţinuţii bolnavi de tuberculoză sau de SIDA care sunt puşi în libertate. Nu există nici o instituţie care să-i ia în evidenţe, totul rămânând la latitudinea fostului deţinut, care decide dacă se va duce la medic sau nu. Din momentul în care sunt puşi în libertate, nimeni nu ştie ce se întâmplă cu ei. "Noi, ca unitate sanitară înştiinţăm direcţiile de sănătate publică din judeţul din care este bolnavul «X». Dar nu urmărim niciodată ce se întâmplă după aceea. Noi doar anunţăm medicul de familie şi la direcţia de sănătate publică a judeţului în care locuieşte. Că el ajunge acolo, cum este el monitorizat după aceea, nu mai ştim. Cred că ar trebui luaţi în evidenţă foarte serios şi ar trebui ca societatea să facă ceva pentru a împiedica o eventuală răspândire a infecţiei", a precizat doctorul Apăvăloaie. Vlad Iliescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii, a arătat că atunci când deţinutul este pus în libertate devine un cetăţean ca oricare altul, fără vreun statut special. "E un om liber care s-a reintegrat în societate şi nu trebuie privit altfel", a spus Iliescu, adăugând că pot exista probleme în cazul celor care refuză medicamentaţia. Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei a desfăşurat mai multe proiecte în cadrul penitenciarelor româneşti pentru a preveni răspândirea TBC-ului şi virusului HIV. Printr-un proiect de peste 1.000.000 de dolari, au fost reabilitate 160 de camere de recoltare şi izolare respiratorie, pentru deţinuţii bolnavi de tuberculoză, alte 15 urmând a fi finalizate anul acesta. În cadrul acestui proiect, peste 500 de angajaţi ai penitenciarelor au participat la instruiri pentru prevenirea şi combaterea TBC-ului. Tiberiu Nicolescu, coordonator de proiect în cadrul Fondului a declarat că există proiecte care se axează pe educaţia angajaţilor din penitenciare, dar şi a deţinuţilor. Un alt proiect vizează testarea HIV şi a bolilor transmisibile sexual în rândul deţinuţilor.
Testul HIV e facultativ
Anul trecut, patru deţinuţi infectaţi cu HIV/SIDA au murit în Spitalul-Penitenciar Jilava. Acum, în documentele oficiale mai figurează 37 de bolnavi infectaţi cu HIV/SIDA. Patru dintre aceştia sunt în diverse penitenciare din ţară, pentru că au de rezolvat "afaceri judiciare". Directorul penitenciarului-spital Jilava, doctor Mihai Apăvăloaie a spus că: "bolnavii infectaţi cu HIV vin strict din populaţia civilă. Din numărul de decese e clar că în populaţia civilă numărul cazurilor este în creştere, din cauza consumatorilor de droguri. Atât că în sistemul penitenciar SIDA are tratament până la un punct. Cu tratament i se prelungeşte viaţa. Virusul HIV slăbeşte sistemul imunitatar al organismului într-atît de mult încît bolnavul poate muri şi dintr-o simplă viroză". Un caz aparte îl reprezintă un fost deţinut care nu ştie când a contactat virusul HIV. Nu îi vom da numele, ca să n-aibă probleme. Omul crede că s-a îmbolnăvit în urma consumului de droguri injectabile pe când era deţinut la Jilava, dar nu exclude nici varianta unui contact sexual neprotejat în puşcărie. După ce a fost pus în libertate şi-a îmbolnăvit soţia în urma unui contact sexual. "Nu a fost cu bună ştiinţă. Nu am ştiut", a spus fostul puşcăriaş. Din nefericire, n-a ştiut nici soţia lui care a mai şi rămas gravidă. A născut un copil. Şi el e bolnav de SIDA. Florin Stoica, liderul de sindicat de la Jilava, cunoaşte personal câteva cazuri de îmbolnăviri: "Au fost cel puţin două cazuri. Unul, din câte ştiu eu, a luat voit. Ne-a zis că a luat prin injectare cu sânge. Celălalt a fost prin contact sexual". Mai mult, deţinuţii nu pot fi obligaţi să-şi facă testul HIV şi de aceea este foarte greu de stabilit momentul şi locul a fost infestat cineva. În urmă cu doi ani a început să se distribuie prezervative deţinuţilor. Iniţial, acestea se dădeau numai în camerele în care deţinutul îşi întâlnea prietena, iubita sau soţia, pentru amor. De anul trecut, autorităţile au început să distribuie prezervative şi în celule, pentru întreaga perioadă a detenţiei. "Se dădeau lame de ras şi lubrifianţi. Lumea ştie că, vrând nevrând, după o abstinenţă îndelungată, în celule cu mulţi bărbaţi au loc relaţii de tip homosexual. În mod normal nu sunt permise. Dacă se întâmplă tacit, bine. Dacă nu se întâmplă tacit, ce se întâmplă? Când a fost iniţiat, acest proiect s-a lovit de două probleme: una trebuia să recunoască deţinuţii că întreţin relaţii şi trebuia să recunoască şi Administraţia Penitenciarelor că se întâmplă", a precizat Tiberiu Nicolescu, coordonator de proiecte în cadrul Fondului Global. Şi directorul penitenciarelor, Marius Iosif recunoaşte că s-a pus la dispoziţia deţinuţilor prezervative. "Nu putem vorbi de homosexualitate, eu aş spune că este mai mult la deţinuţii bărbaţi manifestări homosexuale oarecum forţate de particularităţile detenţiei. Pentru că ei când ies din penitenciar, revin la obiceiurile sexuale normale", ne-a declarat acesta. Autorităţile spun că acestă măsură a fost luată pentru a preveni răspândirea bolilor care se transmit prin contact sexual, inclusiv virusul HIV. Practic, se recunoşte oficial homosexualitatea în penitenciare.
Consumul de droguri
Un alt fenomen cu care se confruntă sistemul penitenciar îl reprezintă creşterea numărului de consumatori de droguri, în rândul deţinuţilor. Folosirea aceleiaşi seringi de către mai mulţi deţinuţi reprezintă o cale de transmitere a virusului HIV sau a altor boli, inclusiv hepatita. Tiberiu Nicolescu, coordonator de proiecte în cadrul Fondului Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei este de părere că: "distribuirea seringilor sterile pentru a nu se îmbolnăvi unul de la altul este o măsură de sănătate publică, de prevenire a infecţiei. Privit din unghiul de vedere al poliţiei şi al legii, faptul că eu distribui seringi pentru ca omul să se drogheze cade un pic vina şi pe el, şi pe mine. Pentru că el face ceva ilegal, iar eu că sprijin ceva care nu este încă legal". Directorul penitenciarelor, Marius Iosif se declară neputincios în stoparea traficului de droguri în penitenciare: "Avem foarte puţine posibilităţi să le depistăm, pentru că ele sunt ascunse în conserve, sticle sigilate de suc sau salam. De obicei, femeile au droguri îngurgitate şi când se sărută îşi provoacă o minimă vomă, iar deţinutul înghite". Situaţia s-a schimbat puţin de la începutul anului, pentru că a fost emis un nou ordin care reglementează introducerea pachetelor în penitenciar. Această reglementare prevede că în nici un penitenciar nu vor mai intra nici un fel de pachete. Ceea ce înseamnă că Administraţia Penitenciarelor va trebui să înfiinţeze un fel de mini market în locul alimentărilor de acum, eliminându-se astfel o cale de introducere a drogurilor în puşcărie.
Citește pe Antena3.ro
