Răutăcioasa fräulein

Nimic nu-i placea mai mult mamei decat sa vada tineretul mancand cat ii era pofta. Nesfarsite mormane de prajituri, paine cu unt, precum si fragi cu smantana, erau pregatite pentru noi in asemenea imprejurari. Bunatatile cele mai iubite de noi erau "topfkuchen", "knüppelkuchen", "sandtorte" si "waffeln" si intr-adevar aveau un gust minunat colo, pe pajiste, sub batranul artar, cu mama care ne indemna sa ne indopam cat putem. Viata la Coburg si Rosenau era mult mai putin placuta cand lipsea mama, lucru care se intampla des pe acea vreme; pleca sau in Rusia, sau in Anglia; adesea lua cu dansa pe sora noastra Baby si atunci cadeam fara scapare sub stapanirea lui fräulein si a doctorului X. Fräulein era frumusica, placuta la vorba, si, dupa cum i-au proorocit cei de la oficiu, se intampla ceea ce era de prevazut: d-rul X se indragosti de ea si se logodira. Iubirea are urmari deosebite. De data aceasta, urmarea fu ca amandoi indragostitii vazura unul intr-altul multe insusiri bune pe care, insa nu le gaseau la nici una din elevele lor. Afara de aceasta gasira ca s-ar cuveni sa cunoastem cateva din laturile cele mai putin placute ale vietii. Aceasta facea parte din metoda lor de educatie. Dupa parerea lor, traiseram pana acum o viata prea de tot fericita. Fuseseram crescute in belsugul si in inlesnirile unui camin bogat si bine carmuit; acum isi pusera in minte, cu strasnicie, sa ne invete ca viata nu era totdeauna si peste tot asa de usoara si de placuta. Sosise timpul sa ne obisnuim cu ideile, gusturile si datinile germane. Unele schimbari trebuiau impuse si fräulein care, pentru dansa pretuia hainele frumoase si eleganta, ii baga in cap mamei, c-ar fi bine pentru noi, sa ne invatam a purta rochii urate si panza aspra, in loc de rufaria subtire, cat se poate de rafinata, din Anglia, cu care fusesem obisnuite din timpul copilariei noastre. Asadar, camasile de noapte si rufaria de zi fura deodata schimbate in panzeturi groase, care ne suparau pielita simtitoare si rasfatata. Afara de aceasta, fräulein vazu indata ca ne placeau, mai ales mie, culorile armonioase, tasaturile bogate si rochiile frumoase; asadar, s-a gasit cu cale sa se smulga din noi orice slabiciune pentru ceea ce ne desfata. Ne silira sa purtam rochii uimitoare si urate, palarii si mantale, precum si incaltaminte rau croite, cu un cuvant "orice ne putea urati" intr-un chip oarecare. Toate acestea erau pentru noi un adevarat chin; sufeream aceste nascociri, cu o razvratire zbuciumata, dar tacuta, pe care doamna cu pricina, desigur c-o intelegea si de care se desfata. Avea obiceiul uracios de a ne arata mamei sub lumina cea mai daunatoare.

Fetele, la acea varsta, trec prin clipele cele mai putin vrednice de lauda, si parintii trebuie sa aiba multa rabdare fata de ele; dar fräulein gasea toate prilejurile pentru a ne umili sau a ne face caraghioase in ochii mamei, intr-o mie de feluri neinsemnate, dar viclene si primejdioase. Afara de aceasta, destepta si intretinea intre noi tot felul de mici gelozii, si numai dragostea si intelegerea noastra a putut pastra intre noi, nestirbite, prietenia si camaraderia care ne legau. Cu cat ma gandesc la purtarea acestei fräulein, cu atat o invinovatesc mai mult. Avea intr-insa ceva din Iago; era dibace in insinuari si vicleana pana la perversitate. Bunaoara, ne ispitea prin convorbiri mestesugute sa punem intrebari asupra tainelor ascunse ale vietii si apoi se ducea sa ne ponegreasca in fata mamei, ca pe niste fetite necuviincioase, cu minte nesanatoasa, pe cand ea era aceea care voia sa ne tulbure in nevinovatia, cam amortita, insa paradisiaca, in care mama voia sa ne pastreze. Era o uracioasa tradare si, daca ar fi putut mama s-o ghiceasca, s-ar fi suparat adanc. Insa aceasta pereche iscusita se furisase cu totul in increderea si bunavointa ei si nu ne mai puteam dezvinovati, pe cand toate povestile rautacioase despre noi si toate ponegririle capatau crezare. Afara de aceasta, d-rul X intarea neingaduinta mamei fata de tot ce era englez, intr-un chip care, pana la urma, ajunsese vatamator. Dar toate acestea fac acum parte din trecut, n-am de gand sa le redestept si, daca am pomenit de ele, e pentru ca au izbotut sa tulbure, ba chiar sa intunece intrucatva, ultimii trei ani ai vietii mele de acasa. Desigur, cresteam si uneori suparam pe cei mari, caci pierdusem farmecul copilariei, insa era varsta de jertfa si sunt sigura ca mama, daca ar fi cunoscut adevarata fire a rautacioasei fräulein, nu ne-ar fi incredintat ingrijirii ei.