Reactia presei straine, indusa de la Bucuresti

Nu se astepta nimeni ca presa straina sa vina si sa ne furnizeze mai multe informatii decat insasi celula de criza creata la Bucuresti. Cu totii am asteptat insa ca postul de televiziune panarab Al-Jazeera sa-si faca datoria si sa prezinte imagini cu ziaristii romani rapiti in Irak.

CU OCHII PE EI. Orice stat care se afla in situatia disperata de a-si vedea concetatenii luati ostatici in Irak asteapta ca mesajul rapirii sa fie difuzat de postul de televiziune din Qatar Al-Jazeera

Presa, in asteptarea presei. Cam asa s-ar caracteriza vanatoarea de informatii la care ne-am dedat cu totii, colegi de breasla ai celor trei rapiti, de aproape trei saptamani, de cand ei au fost luati ostatici. N-a existat agentie de presa, ziar, post de radio, site de informatii, blog sau canal de televiziune nescormonit. De la France Presse, Reuters, Associated Press, presa scrisa, jawa.report, DekbaFile, editorsweblog.org, la Radio France Internationale, Reporters Sans Frontieres, Al-Jazeera, CNN sau BBC, totul a fost rascolit, citit si interpretat in fel si chip.

29 MARTIE. Cand Romania abia se dezmeticea, afla cate persoane au fost rapite, asculta primele comunicate oficiale pe marginea acestui eveniment si incepea sa-si puna intrebari in legatura cu mobilul rapirii, in cursul dupa-amiezii, presa internationala incepea relatarile. Informatii de dimensiuni relativ reduse, destul de seci si fara detaliile asteptate in tara.

Stirile agentiilor de presa straine au fost preluate de site-urile publicatiilor din intreaga lume, care se actualizau periodic. Astfel, am gasit informatii despre rapirea ziaristilor si in presa din Mauritania, si in cea din SUA sau Noua Zeelanda. De fapt, erau aceleasi stiri, avand ca sursa AFP, Reuters sau AP, care erau preluate, sub diverse titluri, de toate publicatiile amintite. Cei de la canalul de televiziune panarab, cu difuzare prin satelit, Al-Jazeera, au citat printre primii declaratiile facute de presedintele Traian Basescu pe marginea subiectului rapirii. Dar atat. Nimic de la rapitori.

30 MARTIE. Al-Jazeera isi face datoria, adica difuzeaza ceea ce asteptam cu totii, cunoscand deja tipicul acestor operatiuni: o inregistrare video cu ostaticii si rapitorii lor. Acela a fost momentul care a impartit Romania in doua tabere: una sceptica, alta convinsa de autenticitatea rapirii. In noaptea de 30 spre 31, presa internationala preia informatiile referitoare la inregistrarea video difuzata de Al-Jazeera. CNN difuzeaza imaginile cu cei patru ostatici, precizand ca Departamentul de Stat american a confirmat faptul ca printre cei rapiti se numara si un cetatean american. Informatia face inconjurul lumii, tot in aceeasi varianta: stire de agentie, preluata de site-uri Internet actualizate. De la Pretorian Journal la Kathimerini, trecand pe la Boston Globe, Voice of America, Pravda, Sofia Newsagency si ajungand la Globe and Mail, Diario Digital Juárez, din Mexic, toate mijloacele de informare citate au difuzat, de fapt, informatii preluate de la marile agentii de presa ale lumii.

IMPARTITI IN DOUA TABERE. Poate, daca inregistrarea difuzata de Al-Jazeera nu ar fi fost de o calitate atat de buna, daca nu ar fi parut realizata de un profesionist, daca insotitorul irakiano-romano-american al celor trei ziaristi, Mohamad Munaf, n-ar fi fost atat de putin afectat de situatia disperata in care se aflau cu totii, daca in spatele ostaticilor n-ar fi fost atarnate pe pereti niste paturi ieftine, iar teroristii cu armele indreptate spre ostatici n-ar fi avut burtica si ghiul pe deget, nici comentariile din tara n-ar fi fost marcate de scepticism, asa cum s-a intamplat.

PRIMUL MESAJ. Inregistrarea difuzata de Al-Jazeera, cu ziaristii nostri si rapitorii lor, a starnit comentarii cum numai evenimentele din decembrie 1989 au mai reusit sa starneasca

Dar mass-media romaneasca a vorbit despre o rapire atipica, subliniindu-i "neajunsurile": rapitorii nu s-au prezentat, nu au formulat vreo revendicare, iar Marie-Jeanne Ion a transmis o dezmintire a unor informatii care aparusera in presa de acasa, referitoare la o posibila rascumparare. Rezultatul: reactia presei straine a fost mult mai prudenta decat in alte cazuri de rapire.

RELATARI RECI SI SPORADICE. Avizi de informatii, ziaristii romani au intrat in panica, scotocind Internetul, in cautarea unor analize, comentarii, articole ample despre evenimentul care a dat peste cap tara. Nimic mai mult decat stiri care preluau comunicatele oficiale ale Celulei de criza de la Bucuresti, asezonate cu un background semnificativ despre rapirile din Irak, devenite cotidiene, avand motivatie pecuniara sau politica.

POSIBILA EXPLICATIE. O colega de breasla, aflata pentru o luna in Statele Unite, cu o bursa de studii, ne scria impresiile, la trei zile de la luarea de ostatici: "Joi, 30 martie, la CNN se vorbea numai despre sanatatea Papei Ioan Paul al II-lea si despre Teri Schiavo, o americanca tinuta artificial in viata pret de 15 ani, care tocmai decedase. Despre romani, Washington Post si New York Times - editiile printate - scriau ceva mai pe larg: primul aloca doua paragrafe in finalul unei alte stiri din Irak, al doilea prelua in intregime o stire Reuters, dedicata numai acestui eveniment". Intuind, probabil, descumpanirea de acasa, colega noastra a precizat: "Totul tine si de cum relatam noi despre noi insine. Relatarile AP, Reuters sau AFP sunt, de fapt, tot ale unor ziaristi romani, uneori straini, cu baza in Romania. Daca acesti ziaristi vad in presa romana relatari care pun sub semnul intrebarii intreaga poveste, ei nu pot sa faca abstractie de aceste informatii, in comunicarea cu sefii lor de la birourile editoriale din tarile-mama, pentru care lucreaza".

REACTII PE FORUM. Jurnalul National s-a aratat preocupat de acest fenomen inca din primele momente. Am relatat despre aceasta apatie cu care a fost tratat evenimentul in presa straina. Si am postat chiar comentariul pertinent al colegei de breasla aflate temporar in SUA. Ca sa intregeasca acest tablou, cititorii ziarului, care si-au postat comentariile pe forum, n-au facut decat sa confirme impresiile noastre:

- "...in Germania este pace si liniste.: - ( Aici pe nimeni nu intereseaza ca in Irak trei romani au fost rapiti. Rusine Germaniei! Este fricoasa pana si de propria umbra!! Nicaieri nu se discuta nici macar o vorbulita despre rapirea jurnalistilor romani", spunea un cititor ramas anonim.

- "in acest moment eu ma aflu la New York si caut cu emotie in ziare sau la tv orice stire despre ce se mai intampla cu ziaristii romani rapiti in Irak; daca nu ar fi editiile on-line ale ziarelor romanesti, nu as sti nimic, aici nu se sufla o vorba", nota un altul. Si asta la trei zile de la rapirea alor nostri!

31 MARTIE. Era un fel de "joaca de-a mesajele". Era in ceea ce credeam a fi "ziua de pauza" in materie de noi imagini cu ziaristii. Dar nu a fost sa fie si zi de pauza in materie de surprize. Spre seara, un zvon, devenit certitudine abia dupa ce posesorii de antene si receptoare de satelit aveau sa afle: Al-Jazeera difuzeaza un apel, in care cere public eliberarea imediata si neconditionata a celor patru ostatici. Un gest rapid calificat drept atipic, dar pe care diversi sefi de pe la postul panarab s-au grabit sa-l catalogheze drept normal si sa ne asigure ca nu este unicat. Cum nimeni, pana atunci, nu contabilizase gesturile Al-Jazeera, n-am avut decat sa-i credem.

N-A FOST GLUMA. Desi difuzate pe 1 aprilie, imaginile cu ziaristii romani n-au fost o gluma. Ele dovedeau, o data in plus, ca ei sunt ostatici

DAR A VENIT 1 APRILIE. Si n-a fost pacaleala. Sedinta de sumar, de dimineata, la care echipa Jurnalului National facea bilantul subiectelor zilei, a fost intrerupta brusc de un anunt: Reuters a dat imagini noi cu ziaristii. Era vorba despre biroul Reuters din Bagdad, care primise, in plic, un set de sapte fotografii cu ziaristii nostri, ostatici in Irak. Parca intr-o "intelegere" cu presa din Romania, rapitorii schimbasera decorul. Si, pe alocuri, si "uniformele de lucru". Teroristul cu burtica se imbracase in negru, ca prea se comentase in Romania ca era in camasa alba cu dungi, ceea ce nu se obisnuieste la operatiunile de genul asta! Cel mai frapant element era absenta lui Mohamad Munaf. Si dus a fost Munaf, ca, de atunci, aproape ca nimeni nu-si mai aminteste de el.

CEVA MAI SERIOSI. In Romania, zarva mare. Iar comentarii, iar opinii, iar psihologi care sa analizeze pozele, iar semne de intrebare in piata publica. Diferentele vizibile intre filmul difuzat de Al-Jazeera si fotografiile difuzate de Reuters au dat o nota de seriozitate, cel putin temporara, discutiilor despre veridicitatea rapirii.

Presa straina a pastrat acelasi ton. Cu exceptia celei franceze, care, starnita de Reporters sans Frontieres, s-a solidarizat cu romanii, stiindu-se afectata de o poveste similara: disparitia, in Irak, a ziaristei Florence Aubenas, de la cotidianul Liberation, impreuna cu translatorul ei irakian, Hussein Hanoun. Poate, daca n-ar fi fost Florence, nici presa franceza n-ar fi fost atat de activa. Poate nici France Presse n-ar fi dedicat Romaniei si jurnalistilor ei rapiti atata spatiu, in ton cu britanicii, americanii, nemtii si altii. Pana nu ti se intampla tie, nu intelegi ce simte altul, se zice.

SOLIDARIZARE CU AI NOSTRI. Cel mai important pas in eforturile de popularizare a cazului si mai ales de solidarizare cu jurnalistii romani s-a facut abia dupa difuzarea imaginilor de catre Reuters. Si abia cand detentia ziaristei franceze se apropia cu pasi repezi de ziua 100. Cele doua cazuri au fost legate si, de atunci incolo, cel putin francezii nu le-au mai despartit. Alti doi patiti, ziaristii francezi Georges Malbrunot si Christian Chesnot, care fusesera rapiti anul trecut si care au avut parte de una dintre cele mai lungi perioade de captivitate din istoria luarii de ostatici din Irak, s-au alaturat corului de solidaritate cu romanii. Si tot ei au iesit la rampa, povestind, in special pe undele postului Radio France International, ce inseamna nationalitatea ostaticilor pentru rapitori, ce inseamna meseria ostaticilor, comportamentul lor, dar si al autoritatilor statelor lor pentru aceiasi rapitori si mai ales cat de importanta este solidaritatea, acasa si in lume. Georges Malbrunot a explicat ca rapitorii sai urmareau reactiile franceze si spuneau "Sunteti cunoscuti, se vorbeste despre voi", ceea ce ii linistea pe ostatici. Ce le spun rapitorii jurnalistilor nostri vom afla cand acestia se vor intoarce teferi acasa.

IESIT DIN TIPARE. Pana atunci, mai avem de consemnat ceva ce - din nou - a fost catalogat drept iesit din tipare: directorul de Informatie al Radio Monte Carlo (RMC) Moyen Orient, Agnes Levallois, a transmis un mesaj de solidaritate cu jurnalistii, in care postul de radio francez de limba araba isi exprima speranta ca situatia va avea un deznodamant fericit. Levallois a adaugat ca redactorii postului de radio in limba araba sunt solidari cu toi jurnalistii ostatici in Irak.

Pe fondul lipsei de informatii oficiale de la fata locului, dar al unei intoxicari ale carei dimensiuni inca sunt in proces de evaluare, presa romana si cea straina s-au multumit cu gesturi de solidarizare, adaugand pe lista, alaturi de actiunile francezilor, si manifestatii organizate de mai multe asociatii italiene, in colaborare cu autoritatile locale din Roma si cu reprezentanti ai unor redactii. Potrivit informatiilor de pe site-ul Federatiei Nationale a Presei Italiene (Federazione Nazionale di Stampa Italiana - FNSI), printre organizatorii acestei actiuni s-au numarat FNSI, Asociatia Presei Straine din Italia, Provincia Roma, precum si redactiile ziarelor Il Manifesto (Italia) si Liberation (Franta). In plus, in Place de la Nation din Paris, din initiativa Reporters sans Frontieres si a cotidianului Liberation, au fost postate afise imense, cu imagini ale celor patru ziaristi - trei romani si o frantuzoaica - tinuti ostatici in Irak.

Mai bine de doua saptamani de la luarea de ostatici. Mai bine de doua saptamani in care s-a spus totul despre acest caz si, de fapt, nu s-a spus nimic. Pentru ca ceata sa fie mai densa, biroul Reuters din Bagdad difuzeaza imagini de la o intrevedere a unei delegatii conduse, dupa cum preciza chiar agentia, de ambasadorul Romaniei in Irak, Mihai Stuparu (foto 1), cu membrii Asociatiei Clericilor Musulmani din Bagdad. In imaginile difuzate i-am identificat doar pe ambasador si pe seful Ligii de Prietenie Romano-Irakiene, Samir al-Abadi (foto 2). Dar o a treia persoana, care apare foarte clar in filmuletul difuzat de Reuters si asupra careia zaboveste cameramanul, un tip inalt, cu o alura "British" si parul grizonat, ne ramane necunoscuta (foto 3). Nimeni nu-l revendica pe barbat, desi multe voci de la Bucuresti, intr-o prima faza, spuneau ca-l cunosc. Brusc, din membru al Ambasadei romane in Irak, angajat al Ministerului de Externe, agent al serviciilor (nici nu mai conteaza care, ne-am obisnuit sa le denumim generic), am ajuns sa auzim ca-i cetatean britanic. Oricum, oficial, nici pana in ziua de azi nu stim cine este. Cert este ca a facut parte dintr-o delegatie care s-a deplasat cu un scop precis la asociatia cu pricina si urmare a intalnirii ar putea fi mesajul unui important lider siit din Liban, care a cerut, sambata, eliberarea ziaristilor nostri din Irak.