"Reforma" care strică ce-i bun

Anunţul făcut de ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, privind reforma spitalelor, prin care unităţile spitaliceşti sunt fie comasate, fie reprofilate, a stârnit deja nemulţumiri în rândurile personalului medical. Angajaţii Institutului de Fonoaudiologie şi Chi­rur­gie Funcţională ORL "Prof Dr. D. Ho­ciotă" – condus de Andreea Marinescu – propus pe listă a fi comasat cu Spitalul Universitar de Urgenţă B­u­cureşti – condus de managerul Că­tă­lin Cîrstoiu, sunt profund ne­mul­ţumiţi de măsura lui Cseke Attila. După greva pe care au făcut-o pentru că s-au tre­zit în data de 7 ianuarie cu un anunţ pe site-ul Mi­nisterului Să­nă­tă­ţii, prin care se pro­punea desfiinţarea Institutului, medicii şi personalul acestei structuri au avut răbdare – aşa cum le-a cerut ministrul – să fie chemaţi la o a doua întâlnire în care să discute viitorul acestui institut naţional performant în redarea auzului prin implant cohlear. În loc de asta, s-au trezit loviţi cu conferinţa de presă ţinută marţi de Cseke Attila. "Nu ne-a mai chemat nimeni. Ne-am trezit că a ţinut conferinţa. Faptul că nu a mai folosit termenul de desfiinţare, ci de co­ma­sa­re nu schimbă cu nimic lucrurile. Ne pierdem personalitatea juridică şi asta înseamnă că ne pierdem puterea de decizie, puterea de a gestiona banii. Suntem o instituţie naţională, de excelenţă, profitabilă, noi nu avem datorii. Ba chiar avem de primit de la Casa Naţională de Asigurări 14 mi­liarde de lei pentru facturi pe care noi le-am achitat şi Casa trebuie să le deconteze. Aceşti bani se vor duce la Spitalul Universitar de Urgenţă, care este pe minus, are datorii. Nici nu suntem instituţii de grade egale, noi suntem institut na­ţi­o­nal şi ne subordo­nează unui spital oră­şenesc. Transformaţi într-o secţie la un spital care şi aşa merge prost din punct de vedere financiar, noi nu vom mai putea evolua ca performan­ţă. Păcat, pentru că suntem una din­tre ultimele staţii înainte ca pa­ci­en­ţii să plece în străinătate să se tra­te­ze. 95% din cazurile care ne-au ve­nit, din Bucureşti şi din toată ţara, le-am rezolvat aici, n-a fost nevoie să ple­ce pacienţii la Viena", ne-a de­cla­rat medicul Alina Bacalbaşa, şeful Secţiei de Chirurgie Oncologică La­rin­giană, cea mai mare secţie de chi­rur­gie ORL din ţară. "Un spital multi­dis­ciplinar trebuie să aibă grijă de toa­te disciplinele sale, n-are cum să aibă grijă numai de ORL. Noi până acum am obţinut atât de mult tocmai pentru că am avut o singură preo­cu­pare. Avem 340 de paturi, în total 250 la noi şi 90 la grădiniţa-internat pentru copiii hipoacuzici, din Strada Ciu­bo­ţica Cucului, o secţie exterioară a in­stitutului, la 7 km de aici, unde co­­piii sunt de­mutizaţi. Proiectul de refor­mă şi de reorganizare a sistemului sanitar, aşa cum noi l-am înţeles din ceea ce s-a comunicat până la acest moment, se referea la reforma­rea spitalelor neperformante, în pri­mul rând. Deci criteriul economic, înţelegem asta, e criză economică şi acest criteriu pri­mea­ză. Noi nu ne re­găsim în cate­go­ria asta, noi nu suntem un spital cu datorii, noi ne reali­zăm indicato­rii şi contractul reali­zat cu Casa de Asi­gurări, suntem în parametrii contractaţi. Mai mult decât atât avem un excedent bugetar. Avem o datorie nedecontată de Casă la acest moment de 14 miliarde de lei, datorie către noi. Nu s-a făcut o anali­ză, nu a venit cineva să evalueze, ne-am tre­zit că suntem pe listă", ne-a spus şi dr Stănescu, directorul medi­cal interimar al Institutului Ho­cio­tă.

"Programul de implant cohlear şi cu serviciul de audiologie care are acest caracter unic cel puţin în Bu­cu­reşti, în ţară, sunt cele două segmente pe care ne-am dezvoltat. Departamentul explorări audio-vestibulare are totul la un loc atât pentru pacienţii cu probleme de auz, cât şi pentru cei cu probleme de echilibru şi această structură care asigură totul într-un singur loc practic nu se mai găseşte nicăieri în ţară, cel puţin nu la acest nivel de performanţă. După ştiinţa mea cred că nici în Europa de Est nu găsiţi aşa ceva care să aibă totul la un loc. De obicei sunt împărţite: pacienţii cu ameţeli şi pacienţii cu auz. Noi din fericire avem totul la un loc. Şi a fost creată această structură unică printr-un program european câştigat prin forţe proprii în urma unei competiţii. Aşa am obţinut fondurile necesare creării Departamentului de explorări audio-vestibulare şi Colegiului de audiologie. Am iniţiat un program naţional de implant cohlear, am fost cei care am deschis acest drum în anul 2000. Implantul cohlear înseamnă implantarea în urechea internă a unui microprocesor (costul este de 20.000 de euro – de­con­tat de Casa de Asigurări pentru cazurile selectate după criterii extrem de riguroase) care transmite stimuli către creier şi, prin antrenament ulterior operaţiei, asigură recuperarea auzului la pacientul complet surd. E deosebit de important, din păcate nu se ştie. Degeaba dai banii pentru microprocesorul de implant cohlear, dacă nu faci apoi terapia necesară, care este un proces de durată. Am văzut la televizor apeluri de genul «avem un copil surd, vrem să-l trimi­tem să-şi facă un implant cohlear în străinătate pentru că în România nu se face». Nu e adevărat. Se face şi se face aici la noi, de zece ani. Acum toată străduinţa de zece ani se duce pe apa sâmbetei!", ne spune cătrănită şi doctoriţa Mădălina Georgescu.

"În cei 38 de ani de când func­ţio­nea­ză Institutul – aici s-au pus bazele chirurgiei funcţionale laringiene care în­seamnă reintegrarea bolnavului on­cologic în viaţa socială şi profesio­na­lă. El rămâne cu voce.  Mă întrebaţi ce mai e unic!? Secţia de Terapie In­ten­sivă care este profilată pe îngrijirea bolnavului laringian oncolo­gic. La Secţia de Chi­rur­gie avem 70 plus 20 paturi permanent ocupate cu un in­dicator de com­ple­xitate a cazurilor de 2, 1 faţă de indica­to­rul naţional ca­re este 1,07. De multe ori sunt ope­raţi aiurea şi apoi vin la noi şi noi re­in­terve­nim", spune Alina Bacalbaşa.

Un alt medic, care ne-a rugat să-i protejăm iden­titatea, îşi arată sus­piciunea faţă de viitorul Institutului sub cupola Spi­talului Universitar. "Acelaşi ma­na­geriat, şi mă refer la finul preşe­din­te­lui Băsescu, a avut în subordine până acum doi ani, un spital de copii, care era la Pod la Cotroceni, într-o clă­dire antebelică. Nu mai e. L-a desfiinţat şi au lăsat tot personalul medi­cal pe drumuri, şomeri. Acum clă­direa este goală".

Copiilor surzi ce li se întâmplă?
"Dacă se desfiinţează Institutul, nu văd unde dispar copiii ăştia bolnavi cronici, hipoacuzici, pentru că ei nu sunt asimilaţi nici de grădiniţe, creşe şi nici de grădiniţa privată de hipo­acu­zici, pentru că acolo au acces nu­mai cei cu bani. Iar copiii de aici pro­vin din familii cu condiţii socio-economice precare. Noi suntem singurii de stat care oferim şi program educativ pentru aceşti copiii preşcolari cu probleme de surditate pe toată pe­ri­oa­da în care sunt internaţi la noi pentru terapie. Avantajul pentru ei este că nu plătesc nimic, nici măcar cât se plăteşte taxa pentru o grădiniţă de stat", ne-a declarat medicul Margareta Stoica, şefa Secţiei de Recuperare copii preşcolari cu dizabilităţi de auz şi vorbire.

"De când ni s-a redus personalul, avem aproximativ 70 de copii internaţi în regim continuu, cu vârte între 3 şi 7 ani, cu deficienţe de auz, din cele 90 de paturi pe care le avem în această secţie externă, unica, a Institutului Hociotă. 80 de paturi sunt funcţi­onale, iar zece la izolator. În această secţie de recuperare a bolna­vi­lor cronici hipoacuzici, copiii pot sta internaţi până la maximum 14-16 zile. Apoi sunt trimişi în familie pentru socializare şi iar revin la noi pentru terapie. Facem şi balet cu ei, muncă voluntară a balerinei Gabriela Voinea, vă daţi seama că cei care nu aud deloc simt vibraţiile. Cam în trei – patru ani de astfel de terapie se văd efectele pozitive, îmbunătăţirea auzului şi a vorbirii, scopul nostru principal fiind integrarea copiilor în şcoli­le normale", ne-a declarat doctoriţa Stoica. E o femeie care pune mult suflet în ceea ce face. Iubeşte copiii şi meseria. O asculţi vorbind şi-ţi dă poftă de viaţă, fiindcă se încăpă­ţâ­nea­ză să creadă că lucrurile bune nu pot fi stricate de nimeni, nici măcar de o reformă a Sănătăţii făcută pe criterii neuniforme. "Institutul ne-a asigurat fondurile pentru zugrăveli, pentru dotarea băilor, amenajarea Centrului potrivit standardelor europene. Cât a putut, cât nu, am mai luat mobilier bun de birou, spre exem­plu, de la cei care renunţau la el." Femeia nu renunţă să se lupte pentru aceşti copii: "Chiar sunt un om care trăiesc din salariu. Dar nu e vorba de mine aici, că eu am meseria mea de ORL-ist, am unde să mă duc, la o adică. Dar copiii ăştia ce sunt vinovaţi?! Şi restul personalului, de unde ştim că nu va ră­mâ­ne pe drumuri?!" Dacă institutul devine o secţie exterioară a Spitalului Universitar de Urgenţă, ce se întâmplă cu aceşti copii din secţia exterioară a institutului?

Se distruge şcoala românească de ORL
Centrul de specialitate promis de ministrul Sănătăţii la prima întâlnire cu protestatarii în conferinţa de marţi a devenit o "secţie exterioară", iar criteriul economic anunţat în strategie încă de anul trecut a devenit acum mai puţin important, comparativ cu obiective precum "funcţionalitatea sistemului şi tratamentul corespunzător aplicat pacientului". Cseke Attila spune că evaluarea s-a făcut cu direcţiile de sănătate publică şi cu auto­ri­tă­ţile locale timp de mai multe luni, fără ştirea unităţilor spi­ta­li­ceşti. Angajaţii singurei instituţii care îşi pierde calitatea de institut na­ţi­o­nal au catalogat măsura ca fiind "ilogică, nejustificată şi distructivă" şi cer ministrului printr-o scrisoare deschisă să revină asupra deciziei de a modifica statutul juridic al Institutului deoarece comasarea cu Spitalul Universitar de Ur­gen­ţă ar putea duce la "distrugerea premeditată a Şcolii ORL din România".