Regimul Ceausescu pica, iar "Printisorul" petrecea

O fata de putini stiuta a procesului "genocidului de la Sibiu". Cand Timisoara fierbea si dictatorul intrase in panica, fiul sau savura coniac, dupa vanatoare. In timpul represiunii, "Printisorul" murea de grija fotbalistilor de la Inter Sibiu, care aveau probleme la vama.

Procesul de doi ani si jumatate in care Nicu Ceausescu a fost judecat ba pentru genocid, ba pentru instigare la omor deosebit de grav, s-a incheiat la jumatatea anului 1992 printr-o condamnare la 5 ani inchisoare pentru nerespectarea regimului armelor si munitiilor. In noiembrie 1992, Nicu Ceausescu era eliberat din arest pe motive medicale. Genocidul a ramas doar un cuvant scris pe sutele de pagini ale dosarului Nicu Ceausescu. In timpul revoltelor de la Sibiu au murit peste o suta de oameni, dar in final, vinovatia lui Nicu Ceausescu nu a fost dovedita. El a sustinut pana la sfarsitul vietii ca nu a dat niciodata ordinul "Trageti!". "Jurnalul National" va prezinta cateva dintre sutele de pagini ale dosarului Nicu Ceausescu.

4 luni de ancheta la foc continuu
Pe 28 decembrie 1989, mezinul familiei Ceausescu era arestat de Procuratura Generala pentru "ordinul dat in ziua de 17 decembrie 1989, trupelor din garnizoana Sibiu, de a folosi armele de foc impotriva poporului rasculat in perioada 22-25 decembrie 1989, cu consecinta uciderii si vatamarii grave a integritatii corporale a unor grupuri mari de persoane, ce constituie infractiunea de genocid" (mandatul 517/P/1989/18). Au urmat patru luni de ancheta, in care au fost audiate zeci de persoane, de la fostele iubite pana la oamenii in mana carora a stat decizia in acele zile. Afirmatii facute de Nicu Ceausescu in zilele Revolutiei au stat mai apoi la baza propriei acuzari. Persoanele apropiate au sustinut initial lucruri diferite despre cuvintele lui Nicu Ceausescu, apoi multi si-au schimbat radical declaratiile.

Prefera vanatoarea in locul teleconferintelor
Prima teleconferinta organizata pe tema revoltei de la Timisoara de tatal sau a avut loc la 17 decembrie. Nicu Ceausescu a intarziat pentru ca se relaxa la un pahar de coniac. "Nicu Ceausescu a intarziat mult la acea teleconferinta, fiind plecat pe teren. Am fost si eu cu el si stiu ca organizasera o vanatoare, dar care in final nu a mai avut loc, fiindca Nicu Ceausescu a dat-o pe coniace intr-o cabana dintr-o fazanarie din apropierea orasului Cisnadie" (Ion Bodea, bucatarul lui Nicu Ceausescu - declaratie data in ancheta la 3 ianuarie 1990).

"Starea mea la teleconferinta din 17 decembrie era un pic euforica, intrucat consumasem bauturi alcoolice" (declaratie facuta de Nicu Ceausescu la 26 mai 1990 in fata Tribunalului Militar).

"Agenturile straine" - pe linie de partid
Zvonistica despre forte straine care au tras in populatie functiona si in interiorul partidului. Nicu Ceausescu a sustinut pana la sfarsit ca, in momentele Revolutiei, stia ca exista forte straine infiltrate in derularea evenimentelor. "Precizez ca atunci cand folosesc termenul de populatie maghiara ma refer la populatie venita din afara granitelor tarii. Din surse neoficiale eu aflasem ca, la Timisoara, in populatie au tras si tot acestia au provocat pagube materiale. Iata de ce am afirmat in teleconferinta de pe 20 decembrie ca nu trebuie sa se faca uz de arma fata de populatie" (Nicu Ceausescu, 26 mai 1990, in fata instantei).

Pile la vama pentru fotbalisti
In mijlocul Revolutiei, Nicu Ceausescu juca table si dadea telefoane la Bucuresti pentru ca fotbalistii de la Inter Sibiu sa nu fie vamuiti pe 18 decembrie 1989. Sustine ca la insistentele prietenilor sai, si Nicu Silvestru (seful Militiei judetene) l-a sunat pe Tudor Postelnicu, ministrul de Interne. Convorbire purtata la Bucuresti, dar neauzita de nimeni. Cuvintele lui, "Noroc ca am eu oamenii mei la Bucuresti si am aranjat totul pentru ca cei de la Militia din Sibiu nu se pricep la nimic", au fost ulterior interpretate de cei prezenti atunci drept referiri clare la reprimarea sibienilor iesiti in strada. "Precizez ca m-am referit la faptul ca am aranjat totul cu vamuirea si ca am gandit ca militienii nu se pricep la nimic in legatura cu facilitarea unor astfel de rezolvari, nicidecum cu modul de folosire a armamentului din dotare" (Nicu Ceausescu, 26 mai 1990, la proces).

Timisoara, la italieni
In fata instantei, Nicu Ceausescu a sustinut ca nu a stiut cu exactitate ce s-a intamplat la Timisoara. "In dimineata zilei de 20 decembrie, in jurul orei 9:30-10:00, am luat legatura cu Radu Balan de la Timisoara, care mi-a comunicat ca ar fi 57-58 de morti. Nu m-a interesat cine sunt mortii si in ce conditii au murit, si nici el nu mi-a precizat nimic... Seara, captand un post de televiziune italian, am retinut ca pe acel post se afirma ca la Timisoara numarul mortilor ar fi in jur de 2.000. Pe acelasi post s-a afirmat ca mortii provin din randurile populatiei locale si ca victimele au fost provocate de armata si de organele Ministerului de Interne" (Nicu Ceausescu, 26 mai 1990).

Cine erau mascatii din Sibiu?
Nici procesul Nicu Ceausescu si nici un alt proces nu au lamurit cine erau persoanele aparute de nicaieri in podurile caselor din centrul Sibiului. Nimeni nu si-a asumat vreodata responsabilitatea acelor trupe.

Nicu Ceausescu a sustinut ca a solicitat, intr-adevar, sprijin armat de la Ilie Ceausescu la 21 decembrie, dar ca era vorba doar despre 80 de genisti din Garnizoana Valcea, in nici un caz de forte speciale.

"Am fost sesizat, informat ca in piata au luat pozitii de lupta vizavi de catedrala trupe USLA. Acestea erau masate in podul caselor. Am cerut colonelului Rotariu, seful Inspectoratului MI, sa stabileasca ale cui sunt trupele respective. Initial, raspunsul a fost evaziv, dupa care a afirmat ca nu apartin MI. Acelasi raspuns l-am primit si de la colonelul Petrisor, seful Securitatii judetului. De asemenea, comandantul garnizoanei Sibiu, lt. col. Aurel Dragomir, m-a asigurat ca nu sunt ale MApN. I-am cerut sa verifice provenienta acestora si nu am primit nici un raspuns. Pretind ca nu am cerut nimanui sa-mi trimita trupe USLA in judet" (Nicu Ceausescu, 30 decembrie 1989, ancheta).

Demitem Guvernul!
Pe 22 decembrie, dimineata, in Piata Palatului din Bucuresti se stransesera 70.000 de persoane. Solutia finala ar fi fost inlaturarea Guvernului. "In jurul orei 8:00 am fost sunat de Ilie Ceausescu, care mi-a spus ca armata nu mai poate stapani situatia si ca ar trebuie luate masuri politice, respectiv demiterea Guvernului si a primului-ministru. Eu i-am spus sa ia masuri in consecinta. "

Ora 11:00, 22 decembrie: Nicu Ceausescu a incercat sa afle ce se mai intampla in Bucuresti. "Am luat legatura cu Tudor Postelnicu si l-am intrebat textual: "Cine este in spatele acestei afaceri?", iar el mi-a afirmat ca se vehiculeaza diverse nume intre care Iliescu si Corneliu Manescu" (Nicu Ceausescu, declaratie din timpul anchetei, 30 decembrie 1989).

Ultima convorbire cu parintii, despre Vasile Milea
Discutiile cu tatal lui s-au rezumat, in timpul acelor zile, la patru teleconferinte in care Nicu Ceausescu a primit indicatii ca orice alt conducator de judet. Ultimele convorbiri cu mama sa au loc pe 22 decembrie. Nici vorba insa de discutii ca intre mama si fiu. "In cursul diminetii am discutat telefonic cu mama, care s-a interesat de situatia din judet. I-am spus ca nu sunt probleme deosebite" (Nicu Ceausescu, declaratie in timpul anchetei, 30 decembrie 1989). Ultima convorbire a avut loc inainte de plecarea, fuga familiei Ceausescu. "Dupa teleconferinta (n.r. - dimineata de 22 decembrie, cand a fost anuntata "tradarea" si sinuciderea generalului Vasile Milea) m-a sunat din nou mama mea, vorbind si ea despre tradare, fara a face alte precizari", declaratie data pe 26 mai 1990 in fata instantei.

L-a tradat iubita
Mirela Cosa, iubita lui Nicu Ceausescu de la Sibiu, declara in ancheta: "In seara zilei de 17 decembrie, in jurul orei 19:00, a venit Nicu Ceausescu insotit de mai multe persoane. Nicu Ceausescu a spus ca la Timisoara sunt demonstratii pornite de un popa ungur. El a mai adaugat ca in aceasta situatie este stare de razboi, ordonandu-i colonelului Rotariu Iulian sa ia masuri pentru intarirea pazei in Sibiu. Dupa ce a incheiat convorbirea cu Rotariu, Nicu Ceausescu, adresandu-se celor prezenti, a spus ca din acel moment sa se traga in oricine misca, 1 martie 1990. La proces, Mirela Cosa a refuzat sa se prezinte pentru a-si sustine afirmatiile.

A aflat ultimul de fuga parintilor
Potrivit documentelor din dosar, Nicu Ceausescu a reusit sa vorbeasca la telefon cu seful de cabinet al lui Ion Coman, in timp ce manifestantii patrundeau in sediul CC. "Am constatat ca nu mai raspunde nimeni la nici un cabinet... Am cerut legatura cu cabinetul lui Ion Coman, care se afla in partea superioara a cladirii, si seful de cabinet mi-a comunicat ca parintii mei plecasera. (...) Ilie Ceausescu mi-a comunicat apoi ca nu se cunoaste diectia in care au plecat parintii mei" (Nicu Ceausescu, in timpul procesului).

L-au infundat apropiatii
Aurel Dragomir, comandantul Garnizoanei Sibiu, a sustinut in timpul anchetei ca Nicu Ceausescu este cel care i-a dat ordin ca Armata sa traga. Ulterior si-a modificat declaratia. Constantin Bosoteanu, fostul sef al Gospodariei de Partid Sibiu, declara in ancheta: "Pe 18 decembrie, Nicu Ceausescu a spus cand a venit vorba despre evenimentele de la Timisoara ca "asta nu-i stare de necesitate, e stare de razboi si trebuie sa se faca uz de arma fara somatie"". Radu Dumitru, fostul sef al Statului Major al garzilor patriotice, a sustinut ca a primit ordin de la Nicu Ceausescu pentru inarmarea garzilor patriotice.