O fata de putini stiuta a procesului "genocidului de la Sibiu". Cand Timisoara fierbea si dictatorul intrase in panica, fiul sau savura coniac, dupa vanatoare. In timpul represiunii, "Printisorul" murea de grija fotbalistilor de la Inter Sibiu, care aveau probleme la vama.
"Istoria, desi este impartiala, s-ar putea sa-i ierte pentru ceea ce au facut si fac, poate aplicand dictonul "Vae Victis". Oamenii nu au acest drept." Asa isi incheia Nicu Ceausescu pledoaria pentru nevinovatie in fata Curtii Supreme de Justitie, pe 20 iulie 1992.MIRUNA PASA
Procesul de doi ani si
jumatate in care Nicu
Ceausescu a fost judecat
ba pentru genocid, ba
pentru instigare la omor
deosebit de grav, s-a incheiat
la jumatatea anului 1992
printr-o condamnare la 5 ani
inchisoare pentru nerespectarea
regimului armelor
si munitiilor. In noiembrie
1992, Nicu Ceausescu era
eliberat din arest pe motive
medicale. Genocidul a ramas
doar un cuvant scris pe sutele
de pagini ale dosarului Nicu
Ceausescu. In timpul revoltelor
de la Sibiu au murit
peste o suta de oameni, dar in
final, vinovatia lui Nicu
Ceausescu nu a fost dovedita.
El a sustinut pana la
sfarsitul vietii ca nu a dat
niciodata ordinul "Trageti!".
"Jurnalul National" va
prezinta cateva dintre sutele
de pagini ale dosarului Nicu
Ceausescu.
4 luni de ancheta
la foc continuu
Pe 28 decembrie 1989,
mezinul familiei Ceausescu
era arestat de Procuratura
Generala pentru "ordinul dat
in ziua de 17 decembrie 1989,
trupelor din garnizoana
Sibiu, de a folosi armele de
foc impotriva poporului
rasculat in perioada 22-25
decembrie 1989, cu consecinta uciderii si vatamarii
grave a integritatii corporale
a unor grupuri mari de persoane,
ce constituie infractiunea de genocid" (mandatul
517/P/1989/18). Au urmat
patru luni de ancheta, in care
au fost audiate zeci de persoane,
de la fostele iubite
pana la oamenii in mana
carora a stat decizia in acele
zile. Afirmatii facute de Nicu
Ceausescu in zilele Revolutiei
au stat mai apoi la baza propriei
acuzari. Persoanele
apropiate au sustinut initial
lucruri diferite despre cuvintele
lui Nicu Ceausescu, apoi
multi si-au schimbat radical
declaratiile.
Prefera vanatoarea
in locul
teleconferintelor
Prima teleconferinta organizata
pe tema revoltei de la
Timisoara de tatal sau a avut
loc la 17 decembrie. Nicu
Ceausescu a intarziat pentru
ca se relaxa la un pahar de
coniac. "Nicu Ceausescu a
intarziat mult la acea teleconferinta,
fiind plecat pe
teren. Am fost si eu cu el si
stiu ca organizasera o vanatoare, dar care in final nu a
mai avut loc, fiindca Nicu
Ceausescu a dat-o pe coniace
intr-o cabana dintr-o fazanarie din apropierea orasului
Cisnadie" (Ion Bodea,
bucatarul lui Nicu Ceausescu
- declaratie data in ancheta
la 3 ianuarie 1990).
"Starea mea la teleconferinta din 17 decembrie era
un pic euforica, intrucat consumasem
bauturi alcoolice"
(declaratie facuta de Nicu
Ceausescu la 26 mai 1990 in
fata Tribunalului Militar).
"Agenturile
straine" - pe linie
de partid
Zvonistica despre forte
straine care au tras in populatie functiona si in interiorul
partidului. Nicu Ceausescu a sustinut pana la
sfarsit ca, in momentele Revolutiei, stia ca exista forte
straine infiltrate in derularea
evenimentelor. "Precizez ca
atunci cand folosesc termenul
de populatie maghiara ma
refer la populatie venita din
afara granitelor tarii. Din
surse neoficiale eu aflasem
ca, la Timisoara, in populatie
au tras si tot acestia au
provocat pagube materiale.
Iata de ce am afirmat in teleconferinta de pe 20 decembrie
ca nu trebuie sa se faca
uz de arma fata de populatie"
(Nicu Ceausescu, 26 mai
1990, in fata instantei).
Pile la vama
pentru fotbalisti
In mijlocul Revolutiei,
Nicu Ceausescu juca table si
dadea telefoane la Bucuresti
pentru ca fotbalistii de la
Inter Sibiu sa nu fie vamuiti
pe 18 decembrie 1989.
Sustine ca la insistentele prietenilor
sai, si Nicu Silvestru
(seful Militiei judetene) l-a
sunat pe Tudor Postelnicu,
ministrul de Interne. Convorbire
purtata la Bucuresti,
dar neauzita de nimeni.
Cuvintele lui, "Noroc ca am
eu oamenii mei la Bucuresti
si am aranjat totul pentru ca
cei de la Militia din Sibiu nu
se pricep la nimic", au fost
ulterior interpretate de cei
prezenti atunci drept referiri
clare la reprimarea sibienilor
iesiti in strada. "Precizez ca
m-am referit la faptul ca am
aranjat totul cu vamuirea si
ca am gandit ca militienii nu
se pricep la nimic in legatura
cu facilitarea unor astfel de
rezolvari, nicidecum cu modul
de folosire a armamentului
din dotare" (Nicu Ceausescu,
26 mai 1990, la proces).
Timisoara, la italieni
In fata instantei, Nicu
Ceausescu a sustinut ca nu a
stiut cu exactitate ce s-a
intamplat la Timisoara. "In
dimineata zilei de 20 decembrie,
in jurul orei 9:30-10:00,
am luat legatura cu Radu
Balan de la Timisoara, care
mi-a comunicat ca ar fi 57-58 de morti. Nu m-a interesat
cine sunt mortii si in ce
conditii au murit, si nici el
nu mi-a precizat nimic...
Seara, captand un post de
televiziune italian, am
retinut ca pe acel post se afirma
ca la Timisoara numarul
mortilor ar fi in jur de 2.000.
Pe acelasi post s-a afirmat ca
mortii provin din randurile
populatiei locale si ca victimele
au fost provocate de
armata si de organele Ministerului
de Interne" (Nicu
Ceausescu, 26 mai 1990).
Cine erau mascatii
din Sibiu?
Nici procesul Nicu Ceausescu si nici un alt proces nu
au lamurit cine erau persoanele
aparute de nicaieri
in podurile caselor din centrul
Sibiului. Nimeni nu si-a
asumat vreodata responsabilitatea
acelor trupe.
Nicu Ceausescu a sustinut ca a solicitat, intr-adevar, sprijin armat de la Ilie Ceausescu la 21 decembrie, dar ca era vorba doar despre 80 de genisti din Garnizoana Valcea, in nici un caz de forte speciale.
"Am fost sesizat, informat
ca in piata au luat pozitii de
lupta vizavi de catedrala
trupe USLA. Acestea erau
masate in podul caselor. Am
cerut colonelului Rotariu,
seful Inspectoratului MI, sa
stabileasca ale cui sunt trupele
respective. Initial, raspunsul
a fost evaziv, dupa
care a afirmat ca nu apartin
MI. Acelasi raspuns l-am
primit si de la colonelul
Petrisor, seful Securitatii
judetului. De asemenea,
comandantul garnizoanei
Sibiu, lt. col. Aurel Dragomir,
m-a asigurat ca nu sunt ale
MApN. I-am cerut sa verifice
provenienta acestora si nu
am primit nici un raspuns.
Pretind ca nu am cerut
nimanui sa-mi trimita trupe
USLA in judet" (Nicu
Ceausescu, 30 decembrie
1989, ancheta).
Demitem Guvernul!
Pe 22 decembrie, dimineata, in Piata Palatului din
Bucuresti se stransesera
70.000 de persoane. Solutia
finala ar fi fost inlaturarea
Guvernului. "In jurul orei
8:00 am fost sunat de Ilie
Ceausescu, care mi-a spus ca
armata nu mai poate stapani
situatia si ca ar trebuie luate
masuri politice, respectiv
demiterea Guvernului si a
primului-ministru. Eu i-am
spus sa ia masuri in consecinta.
"
Ora 11:00, 22 decembrie:
Nicu Ceausescu a incercat sa
afle ce se mai intampla in
Bucuresti. "Am luat legatura
cu Tudor Postelnicu si l-am
intrebat textual: "Cine este
in spatele acestei afaceri?",
iar el mi-a afirmat ca se
vehiculeaza diverse nume
intre care Iliescu si Corneliu
Manescu" (Nicu Ceausescu,
declaratie din timpul
anchetei, 30 decembrie 1989).
Ultima convorbire
cu parintii,
despre Vasile Milea
Discutiile cu tatal lui s-au
rezumat, in timpul acelor
zile, la patru teleconferinte
in care Nicu Ceausescu a
primit indicatii ca orice alt
conducator de judet. Ultimele
convorbiri cu mama sa au loc
pe 22 decembrie. Nici vorba
insa de discutii ca intre
mama si fiu. "In cursul
diminetii am discutat telefonic
cu mama, care s-a interesat
de situatia din judet.
I-am spus ca nu sunt probleme
deosebite" (Nicu Ceausescu, declaratie in timpul
anchetei, 30 decembrie 1989).
Ultima convorbire a avut loc
inainte de plecarea, fuga familiei
Ceausescu. "Dupa teleconferinta
(n.r. - dimineata
de 22 decembrie, cand a fost
anuntata "tradarea" si sinuciderea
generalului Vasile
Milea) m-a sunat din nou
mama mea, vorbind si ea
despre tradare, fara a face
alte precizari", declaratie
data pe 26 mai 1990 in fata
instantei.
L-a tradat iubita
Mirela Cosa, iubita lui Nicu
Ceausescu de la Sibiu,
declara in ancheta: "In seara
zilei de 17 decembrie, in
jurul orei 19:00, a venit Nicu
Ceausescu insotit de mai
multe persoane. Nicu
Ceausescu a spus ca la
Timisoara sunt demonstratii
pornite de un popa ungur. El
a mai adaugat ca in aceasta
situatie este stare de razboi,
ordonandu-i colonelului
Rotariu Iulian sa ia masuri
pentru intarirea pazei in
Sibiu. Dupa ce a incheiat
convorbirea cu Rotariu, Nicu
Ceausescu, adresandu-se
celor prezenti, a spus ca din
acel moment sa se traga in
oricine misca, 1 martie
1990. La proces, Mirela
Cosa a refuzat sa se
prezinte pentru a-si sustine
afirmatiile.
A aflat ultimul
de fuga
parintilor
Potrivit documentelor din
dosar, Nicu Ceausescu a
reusit sa vorbeasca la
telefon cu seful de cabinet
al lui Ion Coman, in
timp ce manifestantii
patrundeau in sediul CC.
"Am constatat ca nu mai
raspunde nimeni la nici
un cabinet... Am cerut
legatura cu cabinetul lui
Ion Coman, care se afla in
partea superioara a
cladirii, si seful de cabinet
mi-a comunicat ca parintii
mei plecasera. (...) Ilie
Ceausescu mi-a comunicat
apoi ca nu se
cunoaste diectia in care
au plecat parintii mei"
(Nicu Ceausescu,
in timpul procesului).
L-au infundat
apropiatii
Aurel Dragomir, comandantul
Garnizoanei Sibiu, a
sustinut in timpul anchetei
ca Nicu Ceausescu este cel
care i-a dat ordin ca Armata
sa traga. Ulterior si-a modificat
declaratia. Constantin
Bosoteanu, fostul sef al
Gospodariei de Partid Sibiu,
declara in ancheta: "Pe 18
decembrie, Nicu Ceausescu
a spus cand a venit vorba
despre evenimentele de la
Timisoara ca "asta nu-i stare
de necesitate, e stare de
razboi si trebuie sa se faca
uz de arma fara somatie"".
Radu Dumitru, fostul sef al
Statului Major al garzilor
patriotice, a sustinut ca a
primit ordin de la Nicu
Ceausescu pentru inarmarea
garzilor patriotice.