Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tot de ea a depins, inițial, menținerea neutralității în privința Primului Război Mondial, apoi intrarea de partea Antantei - Franța, Marea Britanie și Imperiul Rus - și nu a Puterilor Centrale, în ciuda faptului că Regele Ferdinand aparținea, prin origine, celeilalte tabere beligerante. Aceleași relații de familie de care a depins intrarea României în război au stat și la baza acceptării Marii Uniri de către marile puteri. Regina Maria nu a fost doar soția Regelui Ferdinand I al României, ci și-a luat în serios rolul de politician și diplomat activ, având un sprijin semnificativ în gradul de rudenie cu familia regală a Marii Britanii și cu cea a Imperiului Rus.
Diplomaţia românească avea de dus un nou „război”, în 1919, pentru a convinge marile puteri să accepte ratificarea, prin tratatele de pace, a actelor de Unire din 1918. Ion I.C. Brătianu era șeful delegaţiei române la Paris, dar nu reușea să convingă marile puteri să accepte România Mare, fiind o ţară mică, din categoria „statelor cu interese limitate”, neacceptată la elaborarea tratatelor de pace.
Aici intervine rolul decisiv al Reginei Maria, care a reușit să atragă de partea ei în primul rând casele imperiale cele mai importante, Anglia și Rusia, conduse de verii ei primari. Modul în care au decurs negocierile arată că relația de rudenie a Reginei Maria cu celelalte case imperiale ale Europei a cântărit cel mai mult în acceptarea unirii de către restul țărilor europene.
O mână de fier, în haine albe
Portretul Reginei Maria, așa cum a rămas în istorie, e puternic distorsionat, pentru că i s-a pierdut esențialul. Multe dintre imaginile de arhivă arată o regină diafană, poetă, cu suflet de artist, îmbrăcată mai mult în alb, în costum popular românesc sau în uniforma albă de soră medicală a Crucii Roşii. Vitejia ei este menționată doar pentru faptul că în timpul Primului Război Mondial, a lucrat direct pe front, în spitale de campanie, şi a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate, fiind numită în popor „mama răniţilor” şi „regina soldat”. Dar partea de negociere diplomatică, la cel mai înalt nivel, aproape că nu este menționată, deși există foarte multe documente care o atestă.
Născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata Reginei Victoria a Regatului Unit, iar mama sa, Maria Alexandrovna, Mare Ducesă a Rusiei, era fiica Țarului Alexandru al II-lea al Imperiului Rus. Modul în care a dus tratativele pentru România arată că Maria era de fapt o mână de fier în relațiile internaționale ale țării pe care o conducea. Perioada comunistă aproape că a șters-o din istorie, iar după 1989 s-a analizat prea puțin rolul ei real în făurirea României Mari, deși din întregul context de la 1914 până la moartea Regelui Ferdinand, în 1927, Maria s-a preocupat cu precădere de România Mare și a menținut cele mai bune relații internaționale, la nivel înalt.
Ne-a croit altă soartă...
Povestea Unirii începe, de fapt, în 1914, iar de puterea de convingere a Reginei Maria a depins soarta actului unificator încă de la început. Regele Ferdinand (1914-1927) practic a intrat în război împotriva patriei sale de origine. Dacă decizia ar fi fost alta, nu ar fi existat niciodată România Mare. Imediat după ce a devenit Regina României, în 1914 (28 septembrie/11 octombrie), Maria s-a opus intrării în război alături de Puterile Centrale, susţinând alianţa cu ţările Antantei, pentru ca astfel să obțină de la acestea eliberarea provinciilor româneşti aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar şi apoi să fie posibilă făurirea statului naţional unitar român.
Citește pe Antena3.ro
Există multe documente în corespondența dintre Regina Maria și verii ei primari, Regele George al V-lea al Marii Britanii şi Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, din care reiese cum ea a pledat pentru cauza României (www.familiaregală.ro), practic, negociindu-și granițele țării ei, în familie...
Din documentele acelor ani mai reiese că Regina Maria a avut o serie de discuții de pe poziție dominantă cu reprezentanții Imperiului Austro-Ungar, de exemplu, contele Ottokar Czernin, consemna în informările pe care le trimitea guvernului de la Viena, că Regina Maria i-a explicat de ce România poate intra în război împotriva lor, în ciuda tratatului din 1883 – de unde reiese că ea era la curent cu toate implicațiile pe care le-ar putea avea deciziile țării, din perspectiva dreptului internațional.
În final, a cucerit Parisul...
După ce a obținut acceptarea din partea familiei (Imperiul Britanic și Imperiul Rus), în martie 1919, Regina Maria a plecat la Paris, pentru a susţine cauza României, fiind primită de Georges Clemenceau, preşedintele Conferinţei de Pace. A avut discuţii cu Albert Thomas, Herbert Hoover, Aristide Briand, Eleutherios Venizelos, Lloyd George, Robert Cecil şi alţi lideri politici, iar preşedintele Raymond Poincare i-a înmânat, la Palatul Elysee, Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decoraţie care se conferea şefilor de stat în exerciţiul funcţiunii.
Apoi a plecat la Londra, unde a fost primită de Regele George la Palatul Buckingham, iar după această întrevedere a revenit la Paris, pentru a-l întâlni pe preşedintele american Woodrow Wilson, pe 10 aprilie 1919. „I-am vorbit despre speranţele ţărilor mici, al căror apărător a fost în mod deosebit. El a declarat că, în special, ţările mici vor beneficia de Liga Naţiunilor”, consemna Regina Maria (volumul „Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) Carol I”).
În acest fel a reușit Regina Maria a României să determine toate statele să accepte actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, dar au durat mulți ani aceste demersuri. Activitatea diplomatică, dar și ceea ce astăzi s-ar putea numi PR și Lobby a Reginei Maria a continuat până la moartea Regelui Ferdinand, reprezentând România inclusiv peste Ocean, în Statele Unite ale Americii, unde ea și Regele Ferdinand au fost primiți cu mare fast, ceea ce arată cât de puternic și cât de important a fost rolul ei diplomatic.
Castelul de la Balcic a fost amplasat nu doar într-o zonă cu peisaj de basm, ci mai ales într-un punct strategic pentru a marca extinderea granițelor României. Din acest motiv, mulți dintre bulgari nu au iertat-o nici astăzi pe Regina Maria. Mulți ghizi de la Balcic o descriu ca „femeie ușoară”, preocupată doar de amanți.
Istoria mistificată
În manualele de Istorie din perioada regimului comunist și în cele din anii 90 se menționa că nu se știe din ce motiv a ales Regele Ferdinand I să intre în Primul Război Mondial de partea Antantei și nu de partea Puterilor Centrale, adică a Imperiului Austro-Ungar și a Germaniei, de unde provenea. Mult timp nu s-a menționat rolul real pe care l-a avut Regina Maria în această alegere care a stat, de fapt, la baza înfăptuirii Marii Uniri din 1918.
