Remus cel ciudat şi alibiul de aur

CONTROVERSAT ● Deşi are bani la bancă şi apartament în centrul oraşului, Remus Negoiţă preferă să trăiască în mizerie
În 1996, în Brăila, Mariana Negoiţă a fost omorâtă cu 54 de lovituri. Soţul ei trăieşte de 12 ani cu stigmatul de principal suspect în cazul uciderii femeii. Unii îl consideră nebun, alţii şiret şi perseverent. Ani la rând a fost supus interogatoriilor poliţiştilor şi procurorilor, testelor cu poligraful, examinărilor medicilor psihologi, fără ca măcar vreun gest de-al său să trădeze vreo potenţială vină. Deşi, conform spuselor anchetatorilor criminalişti, "indicii sunt multe, dar probe concrete, nu".

Remus Negoiţă avea 62 de ani când soţia sa a fost găsită de fiică zăcând pe podea, înjunghiată, în locuinţa lor de pe Strada Cojocari. Din mărturiile aflate la dosar ale cunoscuţilor, rudelor şi ale colegilor de serviciu ai celor doi, bărbatul apare ca fiind "un om singuratic, închis în el, zgârcit, temător ca nu cumva cineva să-i ia postul, răzbunător". Potrivit spuselor procurorului Ionescu, cel care din 2002 a preluat cazul, de-a lungul timpului, Remus Negoiţă s-ar fi prezentat la poliţie şi la procuratură pentru a depune plângeri împotriva colegilor de serviciu, aducându-le tot felul de acuze, doar pentru a se asigura că postul său de şef de fermă nu este ameninţat. Mai cu seamă că nu i-a fost uşor să facă o facultate sau să capete un post, ba chiar să ajungă într-o funcţie de conducere. Din declaraţiile pe care Remus Negoiţă le-a dat la poliţie am aflat că se trage dintr-o familie săracă, neinstruită, obişnuită cu munca la câmp şi cu îngrijitul animalelor. Comparativ cu rafinamentul şi eleganţa soţiei sale, bărbatul "era un fel de ţăran care a făcut facultatea, căruia îi plăcea să muncească. Adevărul e că se pricepe la toate: repară tot ce se poate, lucrează pământul mai bine ca nimeni altul, îi place să aibă animale, să le crească, nu se fereşte de muncă. Mie mi-a pus uşa la apartament de parcă ar fi fost expert. Ce să mai zic, era foarte îndemânatic şi priceput, dar foarte zgârcit, avar până la Dumnezeu", povesteşte o fostă colegă de serviciu, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, despre omul cu care a şi trăit vreme de cinci ani. Pentru a nu cheltui bani de benzină, de fiecare dată când rămânea mai multe zile la casa din Romanu, Remus Negoiţă prefera să doarmă în Oltcitul său "cu picioarele ieşite afară, pentru că în casă mişunau şobolanii, nu era pregătită pentru a fi locuită", în loc să plece seara la apartamentul din Brăila.

UN PACIENT, O ATENŢIE... Tot oraşul îl ştia pe Remus mai mult ca fiind soţul doctoriţei devenite celebră în Brăila, decât după propriu-i nume sau după îndeletnicirile sale. În fiecare seară, oamenii îl vedeau pe holurile policlinicii de copii aşteptându-şi soţia pentru a o duce acasă. Din bărbatul sărac, care trăia din bursa de student, ajunsese să facă parte din elita oraşului. Datorită puhoiul de pacienţi care se perindau pe la soţia sa, familia Negoiţă căpătase renumele de familie înstărită. Banii câştigaţi i-au investit într-un Oltcit, în proprietăţi şi, după cum s-a constatat în casa lor, în aur. Locuinţa lor era plină de aparatură electronică şi electrocasnică, cum rar se găsea la vreo familie în 1996, iar frigiderul şi congelatorul erau în permanenţă pline cu carne. "Fiecare pacient îi aducea Marianei câte ceva când venea la consultaţie, un pacheţel cu ce avea", spune bărbatul şi nu uită să-şi aducă laude atunci când vorbeşte despre perioada de dinaintea pensionării: "Lucram la o fermă de animale. De-ndată ce se tăiau, fiecare îşi făcea pacheţel, nu duceam lipsă de mâncare. Am muncit din greu şi mi-am căpătat postul fără relaţii, dar erau alţii în spatele meu care voiau să mă sape. Mariana era foarte apreciată ca medic, vindeca pe oricine venea la ea, iar oamenii, drept răsplată, îi aduceau de fiecare dată câte o atenţie", ne spune Negoiţă.

ACUZAŢII. Remus Negoiţă îşi suspectează copiii de uciderea soţiei sale

AVARUL ŞI BICICLETA. L-am întâlnit pe bărbat în biroul procurorului Ionescu, care îl chemase pentru un nou interogatoriu. Deşi afară era frig şi ceaţă, omul se încumetase să plece la drum tocmai din Siliştea, comună aflată la vreo 20 de kilometri de Brăila, pe bicicletă. "Numai pe bicicletă merg. Mi-am luat un Tico, dar nu îl folosesc, că nu vreau să cheltuiesc banii pe benzină. Am zis că o să folosesc maşina din când în când, doar când mă mai duc în vizite", spune bărbatul şi pleacă capul. Are părul alb, doi dinţi din faţă îi lipsesc, iar mâinile îi sunt aspre. Din bărbatul falnic, îngrijit şi înstărit care fusese odinioară, pe când trăia soţia sa, Remus Negoiţă nu a mai păstrat nimic. Blugii vechi şi murdari, puloverul şi geaca de piele roasă pe la mâneci şi tocită de vreme descriu imaginea unui om desprins de lumea civilizată. "Eu trăiesc ca un pustnic la Siliştea", povesteşte bărbatul. După moartea soţiei lui, vrajba dintre el şi fiica sa a sporit şi mai mult, într-atât încât acum nici măcar nu îşi vorbesc. Procesul pe care l-a avut cu ea pentru succesiune l-a lăsat doar cu casa în care locuia cu soţia sa. "Fiică-mea a luat tot, tot. Am muncit o viaţă întreagă ca să îmi ia nişte neisprăviţi totul şi apoi să vândă casele. Aveam mai multe proprietăţi, plus locuinţa pe care am cumpărat-o la Romanu. Pe toate le-a vândut fiică-mea cu imbecilul de ginere-miu care nu ştie să facă nimic", spune omul printre dinţi şi cu privirea încruntată. Deşi apartamentul cu trei camere de pe Strada Cojocari, aflat în centrul oraşului, i-a revenit lui, bărbatul a preferat ca mai bine de zece ani să locuiască în clădirile fostului IAS Siliştea, aciuându-se când pe la o femeie, când pe la alta. "Multă vreme am căutat pe cineva cu care să pot să-mi continuu viaţa, dar nu s-a găsit, aşa că am stat cu cine s-a putut", spune el. Acum trăieşte cu o femeie "tare proastă, incultă, nu are nici patru clase, dar alta mai bună nu am găsit. Casa are două camere, într-una locuiesc eu cu Paraschiva, care are 66 de ani, în cealaltă, cei patru copii ai ei". Conform declaraţiei sale de la dosar, Remus Negoiţă a încercat în nenumărate rânduri să se apropie de vreuna din doamnele oraşului. "A cerut-o în căsătorie pe doamna Mihai, care l-a refuzat, apoi pe doamna Rusescu. În zadar. Nici una nu a acceptat", povesteşte şeful serviciului judiciar, Marcel Drăgan. A reuşit însă să fie acceptat de fosta sa colegă de serviciu, care după cinci ani l-a dat afară. "Era tare avar şi mă enerva. Toată ziua îi bârfea pe ceilalţi şi mă deranja cumplit că nu vorbea cu fiica sa, Loredana, că nu-i dădea nimic din ce câştiga. Nu o ajuta. S-a auzit că avea o grămadă de aur, îşi strângea banii de pensie, nu cheltuia nimic, dar fiică-sii nimic nu îi dădea. De fapt, nimănui nu dădea ceva din avuţia lui. Cred că avea dramul lui de nebunie. Era atât de zgârcit, încât întreţinerea de la bloc nu şi-a plătit-o vreme de zece ani. Dacă îl întrebi de ce nu o achită, zice că nu locuieşte acolo, aşa că, de ce să o plătească. I-am spus: «Păi, şi când te duci la toaleta din apartament, nu tragi apa la veceu?». Şi ce credeţi că mi-a răspuns: «Vin cu apa în bidon de la Siliştea»", ne povesteşte femeia, după care adaugă: "Ei, nu-i nebun?".

CONVERSAŢIE SUSPICIOS DE ÎNTÅMPLÅTOARE. Luat la întrebări, Remus Negoiţă nu îşi pierde cumpătul. Are memoria anilor, a orelor şi a evenimentelor. Se fâstâceşte, dând vina pe memorie, doar atunci când vrem să aflăm de ce nu a plecat în dimineaţa de vineri, ziua crimei, de la casa din Romanu, spre Brăila, aşa cum îi promisese cu o zi înainte soţiei. "Pe 4 iulie a venit la mine, mi-a adus mâncare, a stat cam o jumătate de oră şi a plecat. M-a rugat să vin acasă vineri, să mă spăl. I-am spus că vin, dar nu mai ştiu ora la care i-am zis că o să ajung. Vineri de dimineaţă am făcut treabă prin curte, am dat şi cu coasa, am vorbit cu doi vecini. Se făcuse ora 3 după-amiază, cam atât cred că era, când fiică-mea şi Butuc (n.r. – ginerele său) au venit să mă anunţe că Mariana a murit. Nu mai ştiu de ce nu am plecat de dimineaţă", îşi "argumentează" bărbatul amânarea plecării la Brăila în dimineaţa de 5 iulie. Potrivit declaraţiilor aflate la dosar ale unuia dintre vecinii cu care suspectul a stat de vorbă, Lică, am aflat că "era pentru prima oară când omul ăsta intra în vorbă cu mine. El nici nu ne saluta, domne’. M-a întrebat dacă nu mă duc la mare cu soţia pe canicula aia. Iar eu i-am răspuns că la câtă muncă e, cât fân am de strâns pentru animale, cum să plec io la mare? În rest, el nu vorbea cu nimeni. Era retras, nu ieşea la poartă, stătea în curte şi nu băga pe nimeni în seamă", îşi încheie bărbatul mărturia.

"Nu poţi să trăieşti aşa, singuratic, fără să socializezi", ne declară Remus, încercând să elimine suspiciunea creată în jurul discuţiei avute cu vecinul său chiar în acea zi. Sigur pe el, convins că soţia sa a fost omorâtă în dimineata când el a vorbit cu vecinii, Negoită nu ştie pe cine să mai acuze, deşi poliţiştii susţin că uciderea doctorei a fost în intervalul orar: 10:00-13:30. Motivaţia? "Silueta ucigaşului Marianei ar fi fost zărită de sub scară de fiica unui vecin în jurul orei 11:00-11:30", după cum declară procurorul Ionescu.

DÅ VINA PE PROPRIII COPII. Teama, nebunia sau, poate, dovada unui caracter urât l-au făcut pe Remus să arunce vina până şi asupra rudelor. De-a lungul timpului, Remus Negoiţă nu a încetat nici o clipă să vină la poliţie pentru a sugera poliţiştilor eventuali suspecţi. Principalele persoane pe care de altfel bărbatul le suspectează că ar fi criminalii sunt fiica sa, Loredana, şi soţul acesteia, Marius Butuc. "Au vrut să ia tot ce noi am agonisit în 30 de ani de căsnicie. Din cauza asta au omorât-o", ne-a declarat bărbatul. Din lista lungă pe care bărbatul şi-a făcut-o cu suspecţi nu lipsesc colegii de serviciu ai soţiei sale, sora lui de la Bucureşti, bărbatul verişoarei soţiei sale, Constantin Stan.

INTELIGENŢÅ PESTE MEDIE. Persoanele cu care am discutat, colega de serviciu cu care a locuit vreme de cinci ani, precum şi un grup de doctoriţe, colege cu Mariana Negoiţă la policlinica de copii, care, de asemenea, nu au vrut să li se facă public numele, îl văd pe Remus Negoită ca fiind "un om ciudat, timid, ranchiunos, aflat sub comanda soţiei, mereu în umbra ei. Credem că ajunsese să fie chiar invidios pe succesul nevestei sale, mai ales că el se pensionase pe caz de boală şi nu mai avea cine ştie ce activitate". Conform unui articol publicat în ziarul Obiectiv vocea Brăilei din data de 2.10.2000, în decembrie 1999 la cererea Judecătoriei Brăila s-a întrunit o comisie alcătuită din trei specialişti care l-au expertizat pe Remus Negoiţă. Examinarea a fost făcută de dr Gina Ilie – medic primar legist la Laboratorul Judeţean de Medicină Legală, de doctorul Tiberiu Dobrescu – medic primar psihiatru, şi dr Edgar Macarie – medic specialist psihiatru. Concluziile la care au ajuns au fost următoarele: "Remus Negoiţă, 65 de ani, este perfect sănătos la capitolul patologie personală; are capacitate cognitiv-intelectuală şi posibilităţi de abstractizare şi generalizare deasupra nivelului mediu, având coeficientul de intelegiţă 130 (n.r. – peste mediu); are spirit rece, critic, întreprinzător şi este hiperperseverent; nu prezintă tulburări de percepţie, atenţie, memorie şi gândire". Contactaţi telefonic, cei trei au refuzat să mai facă acum vreo declaraţie.

DE DURATÅ. Remus şi Mariana au fost căsătoriţi vreme de 30 de ani

DETECTIVI ŞI VRÅJITOARE. Remus Negoită a ajuns acum la vârsta de 74 de ani. Nu vorbeşte cu fiica sa, pe ginere îl denigrează, acuzându-l că îi sechestrează fata, pe nepoata sa dacă a văzut-o de vreo două ori în viaţa sa, iar traiul şi-l duce în mizerie. Toţi banii pe care îi strânge îi depune la bancă. "Eu nu cheltuiesc nimic pe mâncare. Mănânc ce am prin grădină. În zece ani am strâns peste 200 de milioane pe care i-am pus la BCR." Îşi refuză orice poftă, nu îşi ajută fiica, dar banii păpuşiţi atâţia ani, peste 20.000 de dolari, i-a dat cu împrumut lui Pănescu Trandafir, "un escroc", în opinia procurorului Ionescu. "Pănescu este prieten cu un comandant de poliţie şi mi-a promis că vorbeşte cu el şi o să mă ajute să-l găsesc pe criminal", îşi argumentează bărbatul fapta şi, fără să facă vreo pauză, continuă: "M-a înşelat, mi-a luat şi vechiul Oltcit, era cât pe-aci să-i dau şi apartamentul. Acum încerc să recuperez banii". Bărbatul priveşte pieziş. Şi vrea cu orice preţ să arate că e nevinovat. Vorbeşte repede, gesticulează şi nu scapă din vedere să ne anunţe că, pentru a afla cine este ucigaşul, a mers şi prin vrăjitoare, ba mai mult, a apelat şi la un detectiv particular. Însă totul până la bani. "Io i-am zis la detectivul ăla: «Dacă găseşti criminalul, îţi dau câţi bani vrei, şi 100 de milioane, numai să-l găseşti». El voia banii înainte. Nu am fost de acord", spune bărbatul şi nu uită să ne roage pe noi să-l ajutăm să ajungă la "un profesionist care să descopere criminalul".

Acum, Remus Negoită caută anchetatorul perfect care să-l descopere pe autorul crimei imperfecte. Nu vorbeşte cu rudele sale, s-a îndepărtat de lume, ţine cu dinţii de banii depuşi la bancă, în vreme ce el îşi duce traiul în mizerie şi în lipsuri. Nu se teme de calitatea lui de suspect, căci, spune el: "Nu trebuie să-ţi fie teamă că eşti suspectat, ci teamă că vei fi descoperit".

Nu era de acord cu soţia

Mariana şi Remus Negoiţă s-au cunoscut la Brăila în 1959, pe când cel care avea să-i devină soţ a făcut un curs de opt luni de specializare. "Ea a vrut să se căsătorească cu mine. Voia să scape de un anumit Mihai, cu care părinţii săi voiau să o căsătorească, dar, din câte îmi spunea ea, era extrem de gelos. Io mereu îi ziceam: «Dacă e aşa de gelos, e periculos, poate să te şi omoare»", povesteşte Negoiţă. Înţelegerea pe care cei doi au făcut-o, conform spuselor lui, era să se căsătorească, ea să-i arate lui Mihai că s-a măritat şi apoi să se despartă. "Nu a mai vrut să divorţăm. Cred că m-a văzut om de treabă." Despre soţia sa are numai cuvinte de laudă, considerând-o "extraordinară, un fenomen", spre deosebire de fiica sa, pe care o vede "handicapată, nu a fost în stare să facă o a doua facultate, iar pe prima d-abia a reuşit să o termine, după ce m-am dus eu pe la profesori cu sacoşa. Soţia mea le dădea de toate, şi bani, şi mâncare, dar ea şi ginerele meu sunt nişte neisprăviţi, iar io nu suport puturoşii", spune enervat bărbatul. Fiica sa, Loredana Butuc, nu a vrut să facă nici o declaraţie.

Nu rataţi!
Aflaţi în ediţia de mâine ce piste de lucru au avut şi mai au anchetatorii în acest caz.

Citiţi şi: