”Agricultorii de canabis, aprovizionați legal pe net”

de Sergiu Cora | 25 Aug 2015 • 14:14

Nu vindem droguri, ci suveniruri. Este umbrela sub care se ascund vânzătorii online de seminţe de canabis. Legea nu interzice o astfel de activitate dacă seminţele nu sunt folosite pentru a fi plantate. Pe internet însă, vânzătorii îţi dau la pachet tot ce trebuie pentru o producţie bună de marijuana.

Văzând oferta negustorilor virtuali şi impresionat de lejeritatea cu care ei îşi vând marfa, am comandat şi eu o pungă cu astfel de seminţe. Singura mea pretenţie a fost să le ridic personal de la vânzător.

Omul nu a avut nicio problemă cu doleanţa mea şi astfel ne-am întâlnit chiar în faţa unei benzinării din Capitală, care de altfel era şi locul de muncă de bază al vânzătorului de iluzii la plic.

„Salut!”
„Salut! Aici ai marfa!”
Fără să stea prea mult pe gânduri, negustorul îmi pune în mână un plic din plastic, cu trei seminţe în el. Îl analizez preţ de câteva secunde şi îi spun direct că eu n-aş dori să le păstrez drept suvenir şi că am aşteptări mai mari de la cele trei grăunţe.
„Eu aş vrea să le pun în pământ...”
„Mă gândeam eu. Nimeni nu le cumpără să le ţină de bibelou.”
„Păi, iese ceva din ele?”
„Garantat, garantat! Sunt seminţe feminizate, iar producţia de iarbă e bună rău.”
Omul, un bărbat la vreo 30 de ani, înalt, slab, tatuat pe ambele braţe cu unele însemne specifice celor care au trecut pe la puşcărie, pare foarte sigur pe experienţă şi îmi spune cu mâna pe inimă că cine a cumpărat seminţe de la el a revenit pentru comenzi şi mai mari. Jură că are marfă de calitate premium şi oferă suport şi consiliere şi celor care nu au plantat niciodată canabis. ceea ce spune. Vorbeşte din „Ca să nu ai probleme, te duci şi îţi iei pământ de ăla bun, de flori. De ţinut, unde vrei să le ţii?”
„Păi, am o mansardă liberă...”
„Perfect! Ai curent acolo?”
„Da, am prize peste tot...”
„Am eu nişte lămpi bune, că plantele au nevoie de lumină albă, şi un ventilator. Mai bagi un milion jumate’ (n.r. - 150 lei) în aparatele astea şi ăla eşti!”

Cu alte cuvinte, pe lângă cele două sute de lei cât au costat seminţele, o mică investiţie în plus mă trans¬formă în cultivator şi traficant de droguri. Şi dacă tot am primit sfaturi despre creşterea marijuanei, l-am întrebat pe comerciant şi despre legalitatea afacerii pe care eram gata să o încheiem.

„Deci, dacă te întreabă cineva, eu îţi vând ţie seminţele asta pe post de suvenir. Eu nu torn mai departe, deci treaba ta ce faci cu ele, dar îţi zic, dacă vrei să creşti plante, nu trebuie să ştie prea multă lume, nici prietenii. Că se răsuflă... Mă înţelegi ce zic?”
„Da!”
„Ştii câţi băieţi fac treabă cu seminţele astea? Poţi să faci bani, că ştii cum e, toată lumea vrea, la o petrecere, la alea, alea...”

Pe internet există numeroase site-uri dedicate cultivatorilor de canabis unde se oferă sfaturi, de la însămânţarea, udarea, recoltarea, uscarea şi prepararea drogului, până la tehnici despre încrucişarea soiurilor de canabis şi detalii despre proprietăţile hibrizilor.

M-am interesat la poliţie să văd ce părere au autorităţile despre genul acesta de comerţ. Am aflat că seminţele de canabis se pot vinde la liber, dar că negustorul trebuie să se asigure că tu nu le plantezi. Cum o face? Nu se ştie, aşa că practic nimeni nu prea le poate face nimic acestor comercianţi virtuali de iluzii.