Atena - Taverna romanilor

Atena, strada Mihail Voda, orele rasaritului. Tipenie de grec, puzderie de romani. Imbracati in haine ce te trimit cu gandul la echipamentul specific facutului curateniei in casa, cu pasi repezi si chef de taina, apar. Vagkos, proprietarul locului, face introducerile: "Barul asta n-are nume, dar, daca i-as pune unul, l-as numi coltul romanilor din Ruscana".

CARCIUMA. Mesterii romani aflati la lucru in Grecia au decretat: dimineata si seara, toate drumurile duc la carciuma.

"De cand am deschis localul, de cativa ani, ei sunt clientii mei. Si-au facut un obicei sa se intalneasca aici, mai intai dimineata, la ora sase, inainte sa plece la lucru, ca sa-si bea cafeaua impreuna si sa vorbeasca. Iar apoi, seara, la bere", spune grecul intr-o romana usor pocita, in timp ce-si scoate mesele pe trotuar. Niste mese simple, metalice, generatoare de valuri-valuri in paharele de pe ele, ce fac nota discordanta cu vecinele de strada, toate dupa tipicul mediteranean. "Am o relatie extraordinara cu ei, de multe ori le zic ca am treaba, ca plec si le las barul pe mana." Niciodata nu s-a intamplat ceva. Un minut trecut, doi-trei maramureseni veniti, un minut trecut, alti doi-trei veniti. "Bat Atena in zori, ocolesc o gramada in drumul catre munca, ca sa vin sa vorbim", spune un roman dindaratul unei cafele grecesti. Si se incing discutiile. Sau povestile: Ioan are "zece ani de Grecia, lucreaza in constructii-zidarie. De cand a venit numai asta a facut. Treaba merge, nu se poate plange: 65-70 euro pe zi, chiria pe luna nu-i prea mare, da pe apartamentul in care sta 300 de euro. Iar mancarea, aici, e mai ieftina decat in Romania. Si benzina, si tot. Daca nu-ti plac discotecile, poti sa pui linistit deoparte bani". O usoara nemultumire bantuie totusi masa emigrantilor: reinnoirea actelor de sedere "trebuie sa fie facuta o data la doi ani" si pierd mult timp cu "depunerea hartiilor". Dar plusul de efort depus merita. Dupa atatia ani de salahorie si-a ridicat o "ditai casa" in Ruscova. "Daca as fi ramas acolo, as fi murit de foame. Cine castiga 50 de euro pe zi in Romania?"

Parerea lui Ioan dubleaza efectul cofeinei abia adulmecate de maramureseni. Treaz crita, Vasile adauga: "O suta saptezeci de case s-au construit anul asta in Ruscova, nu mi-a venit sa cred cand am fost in august acasa. Acolo, lumea vorbeste de strada italienilor, adica a celor care sunt plecati in Italia, a grecilor, a belgienilor. Nu mai gasesti un maistru care sa fi ramas in sat, toti au plecat".

LENE. De unde se vede cum se poate profita de mediteraneana lene a grecilor ca sa faci un ban gramada. Tablou cu mester in plina activitate

IN CONSTRUCTII. Unul dintre cei cinci ruscoveni care "au ajuns sefi de santier aici, care si-au facut firma lor de constructii", se apropie de masa. Ca la un semnal, salahorii intra in masini, un murmur usor. Si via munca. "Noi, astia de la tara, crescuti la sate, care stim ce-i ala lucru, schimbam tara, nu orasenii care vin aici, stau o luna-doua, dau de greu si pleaca repede inapoi", isi da cu parerea seful, Mihai Sauca, un barbat de 27 de ani, plecat de 11 ani din tara. Are "opt clase", dar nu regreta nici un moment decizia luata in tinerete de a parasi satul si scoala si de a pleca "afara", sa munceasca. "Ce-as fi facut cu scoala? As fi murit de foame. Mi-am facut cruce cand am vazut cat costa materialele de constructii in Romania. Mai scumpe decat astea cu care lucrez eu aici", zice el de la etajul unei vile dintr-un cartier periferic al Atenei, unde tocmai a primit niste "comenzi". Iar acum o duc bine si el, dar si cei "cinspe" ruscoveni pe care ii are in subordine. "Sunt perioade si perioade de castigat bani. Nu demult le-am dat unor prieteni sa munceasca intr-un apartament si in cateva zile si-au scos banii lor, doo mii de euro. O fi rau?" Nu trebuie decat sa aiba grija ca in cartea de munca sa bifeze "o suta cincizeci de zile muncite pe an", pentru ca, altfel, legea greaca le interzice un nou permis de sedere. Insa nu-i "mare lucru". Nu au parte de un program infernal. "In Grecia se munceste sapte ore pe zi, dupa ora trei suntem liberi", lamureste el. Cat despre oferta de munca, n-au de ce sa se planga. "Grecii sunt lenesi, n-o sa vedeti un grec tanar muncind pe santier niciodata, ei se duc la scoala, la universitati. Iar noi, romanii, suntem cei mai bine vazuti acolo unde se cere munca fizica. Mult mai bine decat albanezii si polonezii", spune Mihai, uitandu-se la ruscovenii care misuna de zor prin santier. Unul are 19 ani si e venit de doi ani aici, altul - 36, din care zece in Grecia, altul - 27 si e venit de sase. "Fiecare cum a putut."

CLARIFICARI

Monica Velican. Romanca stabilita in Atena de opt ani, casatorita cu un grec. Avocat de meserie. Si-a dorit sa-si deschida o firma de consultanta juridica pentru romanii emigranti. Si-a dorit si a reusit. Dupa doi ani de activitate a ajuns sa se intalneasca cu "toate cazurile juridice in care sunt implicati romanii, atat cu cei care lucreaza la negru, cat si cu cei care au carte de sedere". Si le stie problemele. Multi o cauta ca sa le explice cum sa procedeze cu actele expirate, ce este cu apostila de la Haga si ca "nu trebuie sa plece la Haga ca sa si-o ia". Ce o supara "cel mai mult" la legislatia romaneasca: faptul ca anii de munca in strainatate nu sunt recunoscuti in Romania, iar cel intors in tara nu se bucura la batranete de o calculare a pensiei si in functie de acesti ani. Plus: "Principiul statului elen de a nu incuraja investitorii romani. Conform ultimei legi privitoare la emigranti, datata in 2005, conditia ca un roman sa-si deschida o firma aici este sa garanteze cu suma de 60.000 de euro, pe care sa o detina intr-un cont. Si cati au atatia bani?".

NOTA

Articolul a fost realizat in timpul Caravanei presei romanesti, caravana organizata de ziarul pentru comunitatile romanesti din strainatate, Actualitatea Romaneasca.