Balciul - Vraja lujului

Comert cu talangi si capcane pentru guzgani. Sau o tura de trei minute cu "lujul". Nu stiti ce-i aia? Te invartesti pana ametesti cu lantul - agatat de bratele unui urias ’nalt cat "ceriul". Lovitul cu barosul si trasul cu pusca la tinta de hartie. Vata de zahar, ciubucul si gogoasa alungita.

Apoi tombola, tombola ieftina cu tignale si turuitori, hopa mitica sau suflatoarea galagioasa ce se intinde zvacnit de te sperie. Sfarrr!

Intregul balci e o tombola. Ii facem vant. Dam ocol, roata… iarmarocului. Gasim o infima parte a unei lumi disparute, reinviate deunazi, in prag de "sectembrie", cum spun vechii lui clienti. La Barlad, o data cu zilele Balciului.

CU HOLLYWOOD EXPRESS. Cativa tarani octogenari au venit cu carul cu boi, ca inainte. Se uitau orasenii la ei, ca la… balci. Au sosit pe ocolite, pentru ca nu mai e voie prin oras, a interzis municipalitatea. Au venit din timp, asa cum o faceau cu zeci de ani in urma parintii si bunicii lor: in carca cu multi copii doritori de distractie (singura oficiala). Ca si atunci, au gasit si acum nitel noroi langa asfaltul neted - scena intinsa pe care danseaza papusile uriase din metal: calutii, lanturile, un mini montaigne russe botezat Hollywood Express. Deasupra, deasupra tuturor acestor instrumente facute pentru a smulge fericirea, toate impanate din plin de iluziile omului simplu, pluteste nelipsitul parfum ieftin de mici si hamsii. Si o galagie de nedescris se amesteca valsat cu muzica lautareasca si de fanfara. A unei fanfare incropite ad-hoc din cativa cetateni turmentati. Specialisti in suflat. Cu cateva instrumente sparte si lipite pe alocuri.

MAI BINE INSTRUMENTIST DECAT COMUNIST. Nea Iorgu Raducanu s-a descheiat la gat pentru ca a obosit de atata suflat la trombon. Dupa o sarba si o rumba ca la mama ei, mama Barladului, isi potriveste mustata ciufulita (prin care a trecut semnul rotund, OZN-ist, al trombonului) de gatlejul umed al unei sticle cu bere. A venit la balci sa cante ca altadata, chiar daca traieste mult mai prost ca atunci. A si imbatranit, de altfel. Sticluta micuta cu pastilute de nitroglicerina o tine la piept. Pe cea cu bere o leagana in brate ca pe ceva nepretuit. Doar muzica, frumoasa muzica de altadata il tine in viata. Ochii lui umezi parca mangaie o veche ilustrata de la Mosi. "Ehei, ce distractie incingeam noi la balciurile de altadat’, dar ne necajeau tare mult comunistii. Ceausescu ne tinea in 23 august de muream in caldura, la soare cu 35 de grade Celsius. Voiau sa ma faca membru de partid, dar le-am zis ca, decat sa le dau bani de cotizatie, mai bine beau un pahar de vin. Si asa am transpirat la fiecare sarbatoare nationala cat pentru o viata".

ACORDEONUL ELECTRIC. A sosit si un badea Cartan autohton, unul nitel cam tuciuriu. Tocmai a incheiat turul Europei la cersit. Canta la acordeon de se invart lanturile singure. Cum a inceput Carnat din Chetrosu (asa s-a recomandat Mihai Chiriac, acordeonistul) sa "falseze", a inceput si "lujul" sa se invarta. Chiar asa, acordeonul lui, marfa germana, de calitate (l-a capatat), dezvolta in el o puternica, invizibila energie electrica. Atat de larg si cu pofta lateste foalele aparatului cu clape. Valurile Dunarii e cel mai frumos imn inchinat apropiatei integrari europene, de care Carnat e foarte incantat. "Am cantat si la Berlin, Paris, Roma pentru lumea buna a lumii, acum cant pentru amaratii Barladului, contra cost." O bere, un mic, o injuratura, un sut in fund si toata lumea invie la masa plina cu bunatatile cumparate din economiile pe cateva luni. La Barlad lumea e foarte saraca, orasul e aproape mort: industria la pamant, agricultura la fel, de turism nici nu poate fi vorba. Pe ulitele ce purtau candva pasii omului de teatru Victor Ion Popa bate acum vantul.

IA "CEAONUL", NEAMULE! Pe tiganii din Barlad ii cheama mai pe toti Raducan. Nea Ion, de 70 de ani, vinde de cand se stie la balci talangi pentru animale: vite, oi si ce vietati mai are omul pe la casa lui. Toate clopotele si ceaunele de prin iarmaroc bat ritmul familiei lui de tigani. "Nu mai e ce-a fost, veneau oamenii cu opinci si stateau toate zilele de iarmaroc de petreceau cat pentru zece nunti. Si beu vin, nu bere ca acum. Ce nu mai gasesti acum? Nu mai sunt obiectele din lemn, linguri, solnite, iar toate marfurile fie alimentare, fie nu, s-au modernizat", spune batranul. Si el construia si scotea la vanzare cutite, sfredele. "Ceaoane mai faceam, tigai, acuma nu prea se mai intreaba." Se mandreste cu talangile lui din care nu a vandut nici una pret de doua zile. I s-a facut foame de dimineata, asa ca bate talanga sa auda clientii ce nu se dau veniti.

MICUL NOMAD. Apoi, nervos, muta dintr-un loc in altul "clopotele" supercalitate, facute din fier forjat. "Se duce vaca in padure si, chiar de-i in mijlocul codrului, auzi cum ii bate clopotul si-o intorni acasa. Am si capcana pentru guzgani, e 70.000 una, dar ti-o dau si cu 50.000, talangile sunt mai scumpe, ca-s mai greu de facut, metalul e gros, slefuit, pretul e dupa marime, de la 100.000 pana dupa 400.000", precizeaza batranul.

Era copil pe cand ai lui mergeau cu cortul prin toate balciurile din tara. Se simtea fericit ca a cucerit universul. Era bucuros sa bea citronada si canta la "ciuhurea" - pasarea nevie care glasuia - ulciorul in forma de privighetoare pe care il umplea cu apa si ciripea. Crantanea toata ziua zahar ars si se scarpina de raie. "Nu prea existau remedii pentru asa ceva, dar ne dadeam cu lesie si ne trecea de la atata joaca. Eram mult mai fericiti, asa paduchiosi cum eram."

TRAGI CU PUSCA, NU IA FOC. Tinere familii sosite la balciul barladean se opresc la standul de tras cu pusca la tinta. Junii tatici cu armata facuta culeg roade pentru feciori: un mutunachi, o jucarie mica. E o pusca cu aer comprimat cu alice, fara foc, iar tinta e din hartie. O schimba comerciantul dupa fiecare tragere. Cele mai ravnite trofee sunt Pinocchio si o sticla de sampanie. Doi tineri ochesc cu migala si castiga nimic dupa nimic. La dugheana urmatoare se exemplifica trasul la baros, dar aici nu se inghesuie prea multi. In rest, terasele cu bere si mici colcaie de musterii.

La ceas de seara, targul Barladului, cuprins de febra balciului, e mai aglomerat ca Bucurestiul in plin centru. Asta si pentru ca se inghesuie deodata toata lumea pe singura strada mai acatarii, locul de promenada pentru tineri, someri si gura-casca. E sfarsit de august si balciul e pe sfarsite. De la Barlad, "iarmarocul", cum ii zic multi, se indreapta spre Vaslui, unde reinvie la 10 septembrie. Taranii in varsta si tinerii nevoiasi de la oras sunt singurii care inca mai invie obiceiurile pe cale de disparitie. Balciul reprezinta pentru ei un legamant cu eternitatea.

O LUME CARE A DISPARUT

EMANCIPARE. Pe vremuri, la targ se venea cu caruta trasa de boi, iar strazile din jur erau pline de colb sau nori, dupa cum era vremea De mai bine de 100 de ani, balciul de la Barlad tine de la Sfanta Maria pana la sarbatoarea Taierii Capului Sf. Ioan Botezatorul. Langa oborul si targul de cereale auzeai altadata strigand: "Avem de legat cateaua, poftiti de cumparati zgarda pentru caine. Veniti de vedeti omul cu doua capete, barbatul cu jumatate cap de vita, cu corn, limba groasa aspra de vaca si par pe fata, femeia barboasa, poftiti sa priviti sirena, cel mai puternic om din lume, fachirul, uriasul…". Erau numeroase tombole la care se castigau de la solnite pana la o pereche cu boi. In spatele rotilor imense luminate luxuriant, barbugiii isi castigau la zaruri cate o noua ibovnica.

"LUJUL"

Luminile "lujului" atrag prin spectaculozitate. Becuri de 100 de wati incolonate de-a dreapta si de-a stanga unor picturi naive cu figuri mai degraba de telenovela. Uriasul cu brate subtiri din verigi e vechi, are peste 50 de ani, dupa cum i-a numarat distribuitorul de bilete. Altadata, inauntrul rochiei de metal si lemn se punea un pick-up ce scotea miraculos, ca dintr-un joben pentru taranii nestiutori, acorduri cu Romica Puceanu. Acum totul e electric, canta maneaua la boxe. Astazi lumea nu se mai da in lanturi, ci prefera Hollywood express, mult mai putin spectaculos, dar mai modern. Inainte, tinerii indragostiti isi invarteau iubitele cu tot cu lantul in jurul scaunului propriu provocandu-le teama si frica, dupa care le coborau protector la final. Mancau ciubuc si se dadeau peste cap cu barcile ca un scranciob. Inainte toate masinariile mecanice erau actionate manual. Astazi, "lujul" e un urias obosit. "Daca pui doi pe-o parte, trebuie inca doi si pe cealalta, ca altfel face balans."