Bărbații preferă Grasele!

de Cristinel C. Popa | 20 Sep 2015 • 16:26

Bărbații preferă Grasele! Da, da. Și nu numai ei. Grasele de Cotnari, evident, renumitul vin moldovean căutat extraordinar de mult și la export. Acum Grasa se pregătește de sărbătoare. De mai multe zile a început culesul strugurilor în podgoriile românești. La Cotnari, viile au căpătat culoarea aurului. Primul pas spre sărbătoarea nașterii vinului, un obicei local inedit, a fost făcut. La Cotnari, 1500 de culegători și-au unit forțele pentru a aduna peste 18 milioane kilograme de struguri de pe cele 1750 hectare plantate cu viță de vie din podgoria moldoveană. Anul acesta, culesul a început cu trei săptămâni mai devreme decât în 2014. Perioada secetoasă, ce i-a întristat pe agricultori, a adus însă fericire viticultorilor din Cotnari, cât și celor ce iubesc vinul provenit din această podgorie. “Cu o producție de struguri estimată cu până la 20% mai mică decât cea din anul precedent, dar cu acumulări foarte mari de zahăr, vinurile din producția anului 2015 vor fi de o calitate deosebită”, spun viticultorii de la Cotnari. |n prima duminică din luna octombrie există obiceiul de a sărbători nașterea primului vin al anului. “Când din acești struguri se va naște primul vin, vom cinsti cum se cuvine roada acestui an, împreună cu oaspeții noștri, la Cotnari, pe Dealul Cătălina, cu muzică și veselie”.

Drumul

O toamnă frumoasă, fierbinte, o vreme nemaipomenită ce dă măreție celui mai iubit și bogat anotimp. Belșug al roadelor pământului. Viile au devenit ruginii. Strugurii copți și dulci atârnă pe sub frunze. E forfotă mare în podgoriile României. An de an am fost prezent pe dealurile uneia dintre cele mai cunoscute podgorii românești: Cotnari. Același ritual, aceeași procedură, an de an, doar cantitățile de struguri variază în funcție de soarele verii, de vremea din iunie, iulie și august. Una dintre “rutele” europene ale României trece și prin Cotnari. Pentru că străinii preferă “grasele”. Cel puțin în cazul țării noastre. Mai precis, Grasa de Cotnari este una dintre mărcile de prestigiu naționalei. Un vin din ce în ce mai apreciat la export, a cărui prezență este de acum familiară în “standurile” Uniunii Europene. Vinul se numără printre premiante între licorile (bahice) de export ale României. De aceea, poate, cel putin prin acest produs, cotnărenii au făcut deja un pas către viitor. Ca să ajungi la Cotnari de la Iași tai dealurile în dreapta și-n stînga. Colinele durdulii le bagi sub felia de bitum și întinzi aripile (mașinii) către zarea albastră. Cauciucul încălzit al roții înfruntă șoseaua liberă (un mare avantaj, o plăcere). Peste tot îți dă ghes priveliștea minunată. Văi adînci pline de verdeață, o strungă cu oi, vîrfuri de deal "ascuțite" haios. Intrarea în comună se apropie. Marginea șoselei e plină de verdeata. Mirosul ierbii cosite proaspăt te amețește. Oamenii locului o îndeasă în desagi colțurosi. Sunt ca niște căpiț minuscule, prinse în cheag de roua stravezie a diminetii. Vor ajunge între fălcile moi ale vițelușilor. Pentru că, trebuie spus, pe lângă grija avută pentru întreținerea viei (fiecare are cel puțin câteva rânduri), podgorenilor le pasă si de animalele oploșite în curte. Au atâtea câte trebuie, strictul necesar, cât să le ajungă pentru consumul propriu de lapte, carne. Mai au grijă însă și de cireșii falnici al căror fruct adunat în grămezi uriase este exportat la începutul verii de localnici tocmai în Italia. Chiar așa, cireșe și vin. De Cotnari.

Și copiii lucrează la vie

Tăiem comuna în două urcând dealul pe care stă cocoțat ditamai satul. Trecem pe lîngă Combinatul de prelucrare a vinului. La Cotnari, toate drumurile duc către societatea care achiziționează strugurii bronzați toamna la soare "și vânt" în viile locuitorilor sau cei "ridicați" în prag de iarnă direct de pe terenurile luate în arendă. Dar
trebuie spus că nu toți pământenii de aici au primit "terenul" cuvenit Fiind un pământ destul de valoros s-au făcut încurcături; pe ici, pe colo s-au mai duscurcat vag ițele funciare, dar chiar și asa s-au născut și încă se mai nasc polemici, necazuri - de la amplasament, mărime, calitatea terenului etc. Pentru că zona e una cu o climă mai rece decât în restul țării, la Cotnari nu se "scot" cantități uriașe de struguri. |nsă cei care cresc sunt de o calitate deosebită. Comuna Cotnari este una înstărită, dar sunt și destui oameni săraci. Din datele statistice oferite de cei care "colectează” taxe și impozite, cotnărenii s-ar părea că nu o duc atât de rău pe cât arată alții. Și este firesc, având în vedere existența combinatului de industrializare a vinului. |n anii buni, un podgorean serios de Cotnari ridică circa 6 tone de struguri la hectar, nu mai mult, pentru ca "poama", cum o mai numesc oamenii pământului, se coace greu. Stăm la soare de vorbă cu un puști. Tocmai a ieșit de la școală. Spune că e o plăcere pentru el să ajute la struguri sâmbăta. Când a fost nevoie a legat la vie, acum la cules, de fapt el face lucrări potrivit momentului și e un sprijin de nădejde. Acasă, tata ține doar vie și păsări. Nu sunt înstăriți, dar nici sărmani, după cum dă de înțeles. |și trage ghiozdanul pe frunte și mă salută. Mergem mai departe.

Pensiunea cu Grase

Ajungem și la o pensiune. Rustică, cochetă, însă fără firmă la poartă, fără lumini, fără semne. Camere frumos împodobite, șeminee, lemn sculptat, balcon, grădină, priveliște minunată. Cel care a pus-o pe picioare a făcut parte de la început din Consiliul de Administrație al societății care întreține podgoria Cotnari. La han, turistul se simte foarte bine. Nici nu are cum altfel. Prețurile sunt cam piperate, dar calitatea vinului, confortul și mai ales priveliștea minunată își merită banul se justifică. Sorbim din pahare licoarea aurie și odată cu adierea vântului simțim mirosul pământului. Mirosul vitei de vie, al strugurilor ce stau să se înalțe sub soarele jucăuș al amiezii. Cotnărenii sunt recunoscuți la nivel european, iar vinurile lor iau an de an premii. Oficialitățile locale spun că dacă un american nu a auzit de România, de Cotnari sigur a auzit. La plecare zărim în fiecare curte vrejii fermecati. Exponenții lui Bachus, vița de vie, rânduri, rânduri, se ițesc țn pragurile caselor. La ieșirea din sat ne împotmolim în șoseaua cleioasă. Parcă Dumnezeu a răsturnat un pahar imens cu vin. Plus că ne-am pătat hainele cu roua fierbinte a soarelui. Se vede crusta galbenă, ca o stafidă dulce, ca un vin rubiniu. E dulcele de Cotnari. Vin moldovenesc. Vinul călătoriei noastre.

Istoric

Dacă o treime din suprafața viticolă a României se găsește în această parte de țară, Cotnariul reprezintă bijuteria. Nici o altă podgorie românească nu a fost pomenită atât de mult de cronicari, poeți, domnitori, romancierii și pictori, ca să nu mai vorbim de istorici. Podgoria dateazã de peste șapte secole. Ștefan cel Mare a purtat o grijă specială viilor de aici, vinurile de Cotnari ajungând prin multe părți ale Europei, inclusiv în Veneția medicului său curant. El și-a construit și o cramă domnească la Cotnari. Dimitrie Cantemir scria, la rându-i, în Descriptio Moldavae: “Vinul cel mai ales se face la Cotnari... vin care îndrăznesc a-l socoti a fi mai ales și mai bun decât alte vinuri europene și chiar decât vinul de Tokay". Ștefan cel Mare și-a creat în aceste locuri un fel de reședință preferată. |n secolul al XVII-lea, podgoria Cotnari a cunoscut o dezvoltare înfloritoare, devenind cunoscută și peste hotare. La expozițiile și concursurile internaționale de la Viena (1873), Budapesta (1884), Paris (1889), vinurile de Cotnari au dobândit numeroase diplome, medalii și alte distincții. Pe cine să mai mire faptul că la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1889, vinul de Cotnari a obținut marele premiu?

Medalii. Pașaport european.

SC Cotnari a fost, inițial, o ferma viticolă de stat (GOSTAT DELENI),
înființată în 1948 pe podgoriile preluate de la producătorii locali de vin. Producția de vin a fost timp de 20 de ani de 5.518 kg / ha și a ajuns la 9.626kg / ha în 1996. Producătorii de vinuri din Cotnari au fost premiați cu aproape 200 de medalii la zeci de concursuri nationale și cu peste o sută de medalii la concursurile internaționale. Din acest motiv, vinurile de Cotnari sunt exportate în numeroase țări precum SUA, Uniunea Europeana, Japonia, Federația Rusă, Cehia, Polonia și }ările Baltice. Mai mult, Consiliul Național al |ntreprinderilor Mici și Mijlocii din România a acordat firmei Cotnari SA Premiul de Excelență al Uniunii Europene pentru standardele de calitate impuse de aceasta pe piața europeană a vinurilor. Cât privește istoricul podgoriei, este și el interesant. Arheologii au scos la iveală cupe de vin aparținând culturii Cucuteni-Tripolie, Cătălina și Băiceni, din epoca geto-dacă. Istoricii apreciază că în secolele XVI – XVII, vinurile constituiau a șasea parte din totalul exporturilor din Moldova, printre acestea remarcându-se cele de Cotnari. |n prezent, podgoria Cotnari se întinde pe aproape 2000 de hectare. Producția pe hectar este însă modestă: 70 - 80% din producția celorlalte podgorii din țară sau din străinătate. Vinurile de Cotnari sunt foarte căutate atât datorită rarității, cât și a calitătii deosebite.

Tehnici. Scriitori despre Cotnari

Strugurii sunt recoltați târziu, după 15 septembrie, fapt ce limitează
producția. Din acest motiv, un litru de vin obținut în această podgorie
poate să coste de două ori mai mult decât cele din alte podgorii românesti. Vinurile recunoscute sunt Fetească Albă, Tămâioasa, Francușa, Grasa de Cotnari.
|n secolul al XVII-lea, podgoria Cotnari are parte de o dezvoltare înfloritoare, devenind cunoscută și peste hotare. La expozițiile și concursurile internaționale de la Viena (1873), Budapesta (1884), Paris (1889), vinurile de Cotnari au dobândit numeroase diplome, medalii și alte distincții. Prin poziția sa geografică, Cotnariul se plasează spre limita nordică a zonelor viticole de calitate din țară și chiar din Europa.
Ruinele curții domnești din localitate au slujit ca reședință temporară unor domnitori din sec. XV, printre care și Ștefan cel Mare; el a construit aici și un imens beci.
“Prin podgorie, România stă alături de Franța, Italia și Spania, dar cu posibilități enorme de dezvoltare, dacă ținem seama că nu limita sudică a viței, spre Mediterană, ci limita Nordică - Champagne, Rhin, Tokay și Cotnari – dă produsele cele mai fine”, a spus savantul român Simion Mehedinți, iar Păstorel Teodoreanu a caracterizat cum nu se poate mai bine vinul de aici: “Puțin și bun, ca tot ce este rar. Așa e vinul de Cotnar”.