Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am asistat cu ceva vreme in urma la o demonstratie de virtuozitate a unor mestesugari romi - un fierar, un lacatus si alti meseriasi.
Era o adunare “shukara” cu mesteri romi cu vechi radacini in trecut. Meserii aproape uitate, dar care nu si-au pierdut din semnificatie si maretie.
Un tigan batran a lucrat lautareste, sub ochii mei, o tigaie ultimul moft, placata nu cu cristale Swarowsky, ci cu prinos de ravna si sudoare.
Tabla aurie de cupru stralucea in soarele dupa-amiezii. Cu o dalta si un ciocan a croit scolareste, virand doar un pic la stanga folia de metal.
Apoi a continuat sa o bata cu ciocanul. Si imediat a iesit tigaia, 60 de euro bucata, numai buna de facut cordon-bleu sau clatite flambate!
Mesterul Ion Stanescu a croit sub ochii mei si o balama. Alt rom a realizat un inel de argint, utilizand la un moment dat o butelie miniaturala cu gaz, de ultima generatie.
Am stat de vorba cu unul dintre ei, un caldarar de 50 de ani din localitatea majoritar “roma” Ciurea, de langa Iasi.
“Ca un bun antreprenor trebuie sa stii ca pentru o tigaie pui o tabla de 1,4, pentru un alambic trebuie tabla de cupru de 3. Cine ne aduce marfa? Pai managerul nostru principal, bulibasa Colea Stanescu”.
Foto: Cristinel C. Popa
A fost o lectie nemaipoimenita despre bogatia ce o reprezinta stapanirea unei vechi meserii. A fost ca si cum m-as fi intors in timp si m-as fi reintalnit cu bunicii si strabunii mei. T’aves bahtalo!
Citește pe Antena3.ro
