Buhuşi, oraşul care şi-a vândut motorul la fier vechi

Micul orasel de pe malul Bistritei, aflat la 24 de kilometri de Bacau si la 36 de Piatra-Neamt, a cunoscut, cu siguranta, si vremuri mai bune. Daca-l traversezi fara sa te abati de la DN 15, poti sa crezi ca-i un sat mai marisor, care probabil ca arata la fel si la 1800, pe vremea boierului Buhus, nasul lui de botez. Daca insa parasesti soseaua si te-abati pe drumul ce urca in dreapta, ajungi in centru si te convingi definitiv ca nu esti la tara.

De la 1457, cand Stefan cel Mare a castigat o batalie decisiva impotriva lui Petru Aron in localitatea Orbic, astazi cartier al Buhusiului, pe pamanturile astea nu s-a mai intamplat nimic. Oraselul a ajuns la televizor pentru o zi-doua, in urma cu vreo luna, dupa moartea liderului organizatiei de tineret a PDL in spitalul din oras. Numai moartea sau scandalul l-ar fi putut scoate din anonimat...

La 9:00 de dimineata, angajatii celor trei restaurante cu terasa din centru inca fac curatenie. Se saluta zambind cu aproape toti cei care trec prin dreptul localurilor, deh, aici toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Nimeni nu se opreste insa din drum. Oamenii se duc cu treburi fie prin piata, fie pe la vreun magazin. De aceea, cand ne asezam la o masa, pentru cafea, chelnerul se lasa asteptat. Stie si el ca dimineata nu-i rost de ciubuc.

Centrul orasului e, de fapt, o singura strada, strajuita de pomi. "Ai bagat in a doua, s-a terminat centrul", rade un sofer. Pe vremuri, Buhusiul era el insusi un centru. Si motorul care punea in functiune intreaga zona, de la Bacau pana la Piatra-Neamt, era fabrica de postav din oras. Dupa 100 de ani de traditie si continuitate, 20 de ani de democratie mioritica au facut-o bucati. "La 1885 a fost infiintata fabrica de un colonel care se numea Alcaz", povesteste viceprimarul Vasile Zaharia. Peste 10.000 de muncitori lucrau in fabrica inainte de Revolutie. "Aici era centrala lanii pe tara si veneau sa munceasca oameni din toate satele din jur, dar si de la Bacau si Piatra-Neamt. Se lucra in trei schimburi, la foc continuu, si aproape toata productia mergea la export", spune viceprimarul.

Pentru ca romanii sa invete sa lucreze eficient, la Buhusi au fost adusi specialisti si utilaje din Germania. Intreaga strada 9 Mai a fost construita pentru a gazdui colonia specialistilor nemti. Casele cochete, ridicate dupa model occidental, sunt inca in picioare. Seamana insa mai mult cu locuintele sasilor din Transilvania decat cu case moldovenesti. Iar astazi sunt vopsite in culori tipatoare si au la ferestre cate doua-trei antene-satelit. Prin curti, puradei murdari se joaca cu ce-apuca.

Doamna Mihaela isi aminteste ca in octombrie 1984 tocmai terminase scoala profesionala si s-a angajat la "Postav Buhusi" – "Lucram la «tesatoria nord», asa se numea sectia. Era foarte, foarte mult de lucru. Munceam si in week-end, erau urgente... La vremea aia, eu faceam naveta de la 6 kilometri de Buhusi, dar aveam colege care veneau si de la Piatra-Neamt. In ‘85, cand s-au facut 100 de ani de la infiintare, au venit la sarbatoare delegatii din toate tarile cu care fabrica avea contracte".

In carciuma de vizavi de gara, doamna Aurelia sta la o masa, cu un chitantier in fata, ochii-ntr-o teleno­vela si sparge seminte de floarea-soarelui. Cand o intrebi despre fa­brica, parca-i torni balsam pe suflet. "Eheee...", zambeste cu nostalgie. "Pai, cand se facea schimbul de tura, de exemplu, daca nu-ti dadeai intalnire la loc precis, n-aveai cum sa te gasesti om cu om. Ganditi-va ca ieseau si intrau mii de oameni. Era ca la miting in fata fabricii. Si era frumos... Tare frumos...", povesteste femeia, care, de cand a iesit "cu ordonanta" dupa 25 de ani de munca la Postav Buhusi, se ocupa de carciuma in care toata lumea vrea sa bea pe datorie.

"Muncitorii erau pregatiti tot la noi, la scoala profesionala cu specializarea «textile». Fabrica era a doua ca marime din Europa, se intindea pe circa 100 de hectare si avea camin saptamanal pentru copiii muncitorilor, cresa, dispensar, cantina, ateliere de creatie, stadion, o echipa de fotbal in Divizia B si una de handbal", spune viceprimarul.

Imediat dupa Revolutie, pentru ca inca existau contractele cu tarile arabe, la Postav Buhusi s-au facut angajari masive. Dar oamenii erau nemultumiti de vechea conducere, pe care o acuzau de "comunism", salariile au inceput sa intarzie, erau greve spontane si toate au dus la nenumarate schimbari ale conducerii fabricii. "Comenzile au incetat si se lucra pe stoc. Inginerii erau trimisi cu camionul in tara, sa vanda stofa ca sa se poata asigura salariile muncitorilor. Inevitabil, primii care au fost trimisi in somaj au fost cei fara calificare, cei de la tara, care, dupa Revo­lutie, isi primisera pamantul inapoi, si cei care faceau naveta", explica doamna Mihaela.

Viceprimarul Zaharia considera ca la declinul fabricii de stofe a contribuit si faptul ca piata a fost invadata de produse ieftine si de proasta calitate, aduse din Asia. Activele au fost preluate de AVAS si s-a incercat privatizarea. Astazi, pe cele 100 de hectare de teren unde odinioara erau halele sectiilor de productie sunt numai schelete de fier si beton. "Stofe Buhusi" SA, cum se numeste acum fabrica de tesaturi, mai are 60-70 de angajati. "Utilajele fie au ramas in conservare, fie au fost vandute la fier vechi", recunoaste viceprimarul.

Autoritatile din Buhusi spun ca au incercat sa valorifice cumva terenul pe care a fost fabrica de stofa si ca au avut chiar si discutii concrete cu investitori din Asia. "Din pacate, au venit, au plans pe umarul nostru si-au plecat", zice Vasile Zaharia. "Am­ba­sa­dorul Chinei a venit perso­nal aici, dupa ce ne-am prezentat cu o oferta pentru investitori la ambasada. S-a uitat in jur, a ascultat si, la final, n-a pus decat o intrebare – si cu infrastructura ce facem? Si mi-a inchis gura", inghite in sec viceprimarul.

Peste 20% din cei aproape 19.000 de locuitori ai orasului au plecat din Romania. Majoritatea muncesc in Italia, pe bani mai multi decat ar fi putut sa faca vreodata la Buhusi. Iar cei ramasi acasa ii asteapta sa vina in concedii, ca pe painea calda. Vara asta insa, centrul orasului n-a mai rasunat de manele si de motoare turate. "S-a stricat treaba si-n Italia. Pai, anul trecut n-aveai loc in centru de «italieni». Si era bine, ca ce economiseau un an acolo veneau si cheltuiau in doua saptamani aici. Isi plateau si taxele, si impozitele... Acuma... N-au mai venit nici jumatate in concediu. Nu mai au cu ce", explica "vicele".

imagini: vechiulbushusi.wordpress.com