9.288 de kilometri, şapte meridiane, două continente. Reporterul Jurna-lului Naţional a călătorit şapte zile şi şase nopţi de la Vladivostok la Moscova.
Trans-Siberianul - Povestea drumului de fier care leagă două continente
9.288 de kilometri, şapte meridiane, două continente. Reporterul Jurnalului Naţional a călătorit timp de şapte zile şi şase nopţi, de la Vladivostok la Moscova, pe cea mai lungă cale ferată din lume. Cat timp mergi cu trenul "Rossia 1" ca să ajungi de la Oceanul Pacific la Moscova, ai vreme suficientă să citeşti mai multe romane de Tolstoi şi să-ţi perfecţionezi limba rusă cu vecinii de compartiment. Călătoria cu Trans-Siberianul inseamnă să parcurgi aproape 100 de oraşe, două republici - Buryatia şi Udmurtia - şi Regiunea Autonomă Evreiască avand capitala la Birobidjan.
PRIMII KILOMETRI.Am plecat din gara elegantă a Vladivostokului, chiar din dreptul bornei ce marchează kilometrul 9.288, punctul terminus al Trans-Siberianului. Trenul se pune in mişcare şi, ca de obicei, in difuzoare cantă un marş triumfal. Fereastra aburită e străjuită de ciucuri verzi şi de un soi de goblen infăţişand Kremlinul şi turle aurii de biserici. Pe geam se pierde in zare imaginea pasarelei pe care coboară doi tineri in uniformă şi a locomotivei cu stea roşie, monument dedicat eroilor feroviari ruşi din al doilea război mondial.
In prima zi de călătorie te obişnuieşti cu faşaitul roţilor de tren şi cu balansul. Insoţitorul nostru de tren ne aduce lenjeria in ţiplă şi ne prezintă variantele de la vagonul restaurant. "Ceai, cafea, ruletă". "Ruski ruleta", intrebăm. "Niet, niet, biscviţi", rade el cu gura pană la urechi. Dacă doreşti alte produse, un tanăr cu un cărucior metalic plin cu supe instant, bere şi ciocolată işi spune repertoriul, acelaşi, la intervale regulate de timp, pe culoarul trenului "Pivo (bere), mineral". Tot pe culoar se leagă discuţii intre oamenii care vor fi vecini timp de o săptămană. Daniil, un domn cu ochelari, călătoreşte singur pană la Tyumen, adică şase zile, astfel că e dornic de prietenii. Ne invită la ceai "zelionai" (verde) sau "ciornai" (negru) şi ne povesteşte despre munca lui la sisteme hidraulice.
PRIMĂVARĂ SIBERIANĂ. După prima noapte in care adormi legănat, te trezeşti brusc cand simţi că trenul staţionează. Am ajuns la prima gară importantă, Habarovsk, un oraş cochet, aflat la peste 8.500 de kilometri de Moscova, oraş din care am plecat cu o săptămană in urmă.
Citește pe Antena3.ro
TRUDITORII. Soldatii, condamnatii,taranii din Siberia si muncitorii saraci au facut calea ferata |
Trenul are opriri din ce in ce mai rare. In staţia Mogocea, vremea e de primăvară adevărată, un pretext suficient pentru caţiva dintre vecinii noştri de compartiment, care se răcoresc cu o ingheţată. Insă orice oprire mai lungă de zece minute e o ocazie pentru toţi: ne dezmorţim şi luăm o gură de aer proaspăt.
Atmosfera din vagonul 9, cel cu care am călătorit, e animată de Tania, o fetiţă ştirbă şi blondă de 3 ani, şi de Polina, care are 11 ani. De plictiseală, fetiţele fac puzzle, colorează şi se joacă, pe strapontinele de pe culoar, cu păpuşile. In tren există un compartiment special pentru copii, cu jocuri şi jucării.
CU TRENUL PE LĂNGĂ BAIKAL. In a patra dimineaţă ajungem la Ulan-Ude, nodul Trans-Siberianului cu Trans-Mongolianul. Am inghiţit deja două meridiane, suntem acum la cinci ore diferenţă faţă de Moscova şi la două ore de punctul de plecare, Vladivostok. Deja orele de somn incep să se dea peste cap.
Ne trezim in alt anotimp. Copacii sunt plini de promoroacă şi pămantul e alb. Dis-de-dimineaţă trecem Raul Enisei, după care urmează curbe largi, munte. In gară la Krasnoiarsk, ca in fiecare gară importantă de pe traseu, e o locomotivă pe care scrie: "Totul pentru front, totul pentru victorie". Afară ninge.
Astăzi e zi de duş. Amabilul insoţitor de tren ne ia tot cate 50 de ruble de om pentru a face baie. Merită fiecare copeică.
La 11 noaptea, ora locală, am fost aşteptaţi in gară la Novosibirsk de doi moldoveni, Dumitru şi Oleg, pe care i-am cunoscut in scurta escală in drum spre Vladivostok, cu aproape o lună in urmă. In cele 30 de minute, cat a stat trenul, oamenii ne-au omenit cu sandvişuri şi cu cate un pahar cu vin. Locomotiva a şuierat scurt, noi ne-am pupat apăsat sub indemnurile grăbite ale insoţitorului de tren de a urca mai repede. "Cand o fooost să moaaarăăă Ştefan?/Multă jaaaaaaale in ţară o fost", răsuna gara din Novosibirsk de glasurile moldovenilor care ne făceau cu mana.
După ce am trecut de Omsk, intr-o gară mai mică, am şters geamul compartimentului pentru a putea filma şi fotografia. Peisajul a redevenit cenuşiu, fără petice de zăpadă. Ne bucurăm cand mai vedem cate o pasăre in zbor, căci pană in acest punct al călătoriei glumeam că pană şi pasărea oboseşte in campia nesfarşită şi moare de singurătate.
La pranz ajungem la Tyumen, la două ore diferenţă de fus orar de Moscova. Aici il intalnim pe Ion Tkacenco, un moldovean din Tighina care a descoperit povestea unui preot deportat pornind de la o Biblie ce i-a căzut intamplător in mană. Ne-a adus in gară Biblia cu insemnările de mană ale preotului Calmăc, deportat in Tyumen la sfarşitul anilor `40, şi ne-a spus că in acest oraş trăiesc aproape 17.000 de moldoveni.
VAGONUL RESTAURANT. "Ceai, cafe, ruleta". Nu "ruski ruleta", ci doar biscuiti uscati... |
La Ekaterinburg, in tren, ciulim urechea la difuzorul din care se auzeau ştiri in ruseşte şi astfel aflăm de suspendarea preşedintelui Băsescu. Ii explicăm şi insoţitorului de tren. Ne linişteşte..., spunandu-ne că nu e nici o problemă, şi lui i s-a intamplat să plece din Vladivostok cu trenul, iar la Moscova să afle că in Rusia e alt preşedinte.
ULTIMA ZI. Cu cateva ore inainte de a ajunge in gara Yaroslavsky din capitala rusă insoţitorii de tren strang aşternuturile. Am trecut Munţii Ural noaptea, iar din tren n-am putut zări monumentul care marchează trecerea din Asia in Europa. Ne-am trezit pe la ora 6 dimineaţa, fără să avem nici o noţiune a timpului. Am intrat deja pe acelaşi fus orar cu Moscova, dar organismul incă se mai simte la Vladivostok. In gară ne uităm la monumentul cu kilometrul 0 al Trans-Siberianului şi repetăm, ca pentru a ne convinge, că am străbătut peste 9.000 de kilometri.
INFORMAŢII GENERALE |
Trans-Siberianul a fost construit intre anii 1891 şi 1916. Prima piatră a acestui proiect gigant a fost pusă de ţareviciul Nicolae, fiul ţarului Alexandru al III-lea, in cadrul unei ceremonii la Vladivostok. Cei care au lucrat la această linie ferată au fost soldaţii, condamnaţii, ţăranii din satele siberiene şi muncitorii din clasele de jos din Rusia europeană. Trans-Siberianul are 9.288 de kilometri lungime şi traversează două continente, Europa şi Asia. Peste 200 de kilometri de cale ferată trec pe malul Lacului Baikal. Printre raurile pe care le traversează se numără Volga, Amur şi Enisei. |