Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sub ameninţare înainte de 1989, plini de euforie şi speranţă la începutul anilor 90 şi în luptă cu restricţii de tot felul în anii 2000, nume¬roşi conaționali au lăsat România pentru zări care nu s-au dovedit neapărat mai albastre, dar unde au căutat ce le lipsea acasă. Fie că vorbim despre libertate, bani, recunoaştere profesională, aventură sau chiar dragoste. Poveştile celor mai mulţi dintre ei seamănă cu scenariile de film. Mai ales când deznodământul a fost unul fericit, în cel mai dulce stil hollywoodian.
Sunt mici Românii aproape peste tot în lume. Mici „insule” unde, de-a lungul anilor, românii au ales să se stabilească şi să îşi ia viaţa de la zero, departe de casă. Numai între 1989 şi 2013, anul celor mai recente estimări statistice, aproape 2,5 milioane de români au emigrat. Iar acestea sunt „doar” cifrele oficiale. Pentru că migraţia e un fenomen greu de contabilizat. Chiar şi aşa, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie estima că 3,5 milioane de conaţionali muncesc în străinătate.
Pentru români, momentul 1 ianuarie 2007 a marcat amplificarea migraţiei. Integrarea în Uniunea Europeană le-a adus libera circulaţie şi a deschis piaţa muncii în cele mai multe dintre statele comunitare. Ţările care au impus restricţii le-au ridicat treptat, ajun¬gându-se la zero oprelişti pentru muncitorii români, de la 1 ianuarie 2014. La acel moment însă deja începuse declinul. Efectele prelungite ale crizei economice au generat un fenomen nou, cel al migraţiei de revenire. Numărul celor care au ales să plece peste hotare fie a stagnat, fie a scăzut. România rămâne, chiar şi aşa, o ţară de emigrare.
Cine este emigrantul român
Un portret-robot al emigrantului român nu este tocmai bogat în trăsături şi detalii. Statistica nu lasă loc pentru prea multe nuanţe, aşa că ştim despre el că este bărbat cu vârsta cuprinsă între 25 şi 44 de ani. O arată datele potrivit cărora 51,0% dintre românii aflaţi în străinătate de mai bine de un an erau, în 2013, de sex masculin. Din totalul numărului de imigranţi, peste două treimi dintre bărbaţi (70,0%) şi 64,5% dintre femei au vârsta cuprinsă între 25-54 ani. Concluzia e că cei care au ales să emigreze fac parte din categoria de vârstă cea mai importantă din punct de vedere al forţei de muncă. Dintre persoanele care au emigrat prin schimbarea domiciliului în anul 2013, 68,2% s-au stabilit într-o ţară a Uniunii Europene, comparativ cu 64,8% în anul 2012 şi 54,5% în anul 2007. Principalele ţări de destinaţie în anul 2013 au fost: Spania (cu 26,0% din numărul total al emigran¬ţilor, Italia (13,7%), Germania (12,0%) şi Austria (5,1%). Ieşind din graniţele Uniunii, 13,2% dintre emigranţii români au ales Israelul. Următoa¬rele destinaţii de pe ruta românilor sunt Statele Unite, Canada, Australia.
Noua țară din „Cizmă”
Italia deţine partea leului când vine vorba despre migraţia românilor. Numărul conaţionalilor care au venit aici este în continuă creştere. La 1 ianuarie 2015, numărul oficial al românilor înregistraţi la Evidenţa Populaţiei în Italia a fost de 1.131.839. Femeile sunt majoritare, reprezintă 57% din total. Există şi o explicaţie. Cele mai multe dintre ele lucrează în domenii insensi¬bile la criză: menaj şi asistenţă familiară (îngrijirea bătrânilor şi a copiilor), spre deosebire de bărbaţi, a căror prezenţă în Italia a scăzut din cauza căderii libere a secto¬rului construcţilor şi a producţiei industriale.
Iberici sau francezi prin adopţie
Sunt aproape un milion de români în Spania, potrivit cifrelor deţinute de Ministerul Român al Afacerilor Externe. Date neofi¬ ciale dublează însă acest număr. Germania are înregis¬traţi 236.000 de români, iar Marea Britanie, 144.000. Conform celor mai recente statistici oficiale ale M.A.E. român, în Belgia trăiesc, cu acte perfect în regulă, 50.000 de conaţionali. Franţa nu recunoaşte minorită¬ţile naţionale şi, în consecinţă, nu există statistici oficiale în acest domeniu. Se estimează, totuşi, că în Hexagon se află peste 45.000 de români.
Peste un milion de români trăiesc visul american, în special în statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Ohio, Michigan, Illinois, dar şi, mai nou, California sau Florida. Un recensământ din 2011 arată că 204.630 dintre locuitorii Canadei au legături cu România. Cei mai mulţi se află în Ontario.
Acceptaţi, dar şi huliţi. Uneori pe nedrept
Odată cu slujbele mai bine plătite, cursurile univer¬sitare mai bine organizate, asistenţa socială mai bună şi, în general, nivelul de viaţă superior pentru ei şi pentru cei rămaşi acasă, românii au descoperit şi reversul medaliei. Au descoperit xenofobia şi prejude¬căţile etnice şi, mai mult decât atât, s-au văzut direct vizaţi de aceste fenomene. În multe dintre statele unde au devenit o minoritate etnică importantă, românii au fost transformaţi în sperietori, în personajele principale ale retoricii de dreapta. Un val de ură care a avut românii drept ţintă aproape că a dus România şi Italia în pragul unei crize diplomatice în 2007. Totul a pornit de la o crimă comisă de Romulus Mailat, un român de etnie romă, care a tâlhărit, violat şi ucis o italiancă. Partidul Democrat, condus de fostul primar al Romei, Walter Veltroni, a lansat critici şi atacuri la adresa tuturor românilor din Peninsulă, dar şi la adresa statului român. S-a spus atunci că aderarea României la Uniunea Europeana ar fi principala sursă a lipsei de siguranţă din Italia.
În Franţa, scandalul legat de prezenţa taberelor ilegale de nomazi a afectat imaginea tuturor românilor din Hexagon. În septembrie 2003, Nicolas Sarkozy, pe atunci ministru de Interne, pedala intens pe o politică de expulzare în România a romilor aflaţi într-o situaţie nelegală în ţara sa. Un alt ministru de Interne, Manuel Valls, făcea, la rândul lui, capital electoral cu un discurs dur la adresa românilor fără acte în regulă.
Partidul de extremă dreaptă UKIP şi-a consolidat un bazin electoral fără precedent, agitând zilnic tema românilor care vor năvăli în Regatul Unit şi le vor „fura” britanicilor locurile de muncă. Desigur, în timp ce altă categorie de români le fură la propriu supuşilor Reginei banii plătiţi statului, pentru că au ştiut să se conecteze la reţeaua brita¬nică de ajutor social. Iar alţii le fură banii direct din buzuna¬re, fiind campioni la capitolul mică infracţionalitate.
Cine sunt cei care au reușit
În următoarele săptămâni, Jurnalul Naţi¬onal vă prezintă poveştile unor români pentru care străinătatea s-a dovedit nu un miraj, ci locul perfect unde să îşi valorifice talentul şi să îşi îndeplinească ambiţiile. Nu au fentat regulile, nu au păcălit munca, iar ţara de adopţie le-a răsplătit eforturile. Sunt români împliniţi, integraţi, adaptaţi. Iar exemplul lor e mai puternic decât orice campanie antiromâ¬nească.
