x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cântarea României, defăimarea Occidentului (17). Românii, nişte suedezi eşuaţi în latinitate

0
Autor: Viorel Ilişoi 28 Sep 2013 - 18:50
Cântarea României, defăimarea Occidentului (17). Românii, nişte suedezi eşuaţi în latinitate Cu acest zâmbet neînfrânt,cu această privire înaripată m-a anunţat că am fost condamnat
Vezi galeria foto


Continuare din episodul 16
Un miros bun de mâncare se furişează dinspre bucătăria de pe hol şi dă buzna peste noi, bate cu furie în tobele burţilor goale. Încă mai avem în rucsac slănină afumată. Românii au traversat istoria cu aşa ceva. Iar eu şi cu Titus am reuşit să traversăm Europa. Însă acum, ajunşi la capătul continentului, parcă am descăleca oleacă din şaua patriotismului şi ne-am cam unge pe la gură cu nişte bunătăţi de-ale locului. Habar n-am ce au suedezii al lor la masă. Poate peşte, poate ren, poate muşchi şi licheni. Orice, numai să fie ceva gătit şi neapărat fierbinte. Vreau să-mi fiarbă capul în aburii unui borş des, de legume, cu multă carne.

Recepţionerul ne spune că hotelul nu are restaurant. Adică are, însă e doar pentru micul dejun.
– Bine, în cazul ăsta vrem să luăm micul dejun acum – spun cât se poate de serios, cu gândul că măcar de un ceai fierbinte am putea avea parte după trei zile de hrană rece.
Nu vrea aşa, cică nu se poate. Domnul ăsta ţine morţiş ca micul dejun să fie luat dimineaţa. N-are rost să-i explic unuia ca el, încremenit în cutume burgheze, că pentru nişte ziarişti de teren nu contează ora, micul dejun este atunci când mănâncă prima oară într-o zi. Masă care de multe ori se întâmplă să fie şi ultima.

Ce e bun la suedezi şi ar trebui să învăţăm şi noi de la ei e că atunci când au o problemă vin imediat şi cu soluţia. Recepţionerul ne spune că putem mânca la un restaurant aflat la numai câteva minute de mers pe jos. Ne arată cu mâna spre oraş.

O luăm în lungul degetului, pe alee, ieşim din pădure şi vedem restaurantul la marginea unui cartier în construcţie. Ne e foame şi mergem la vale. Când sunt întrunite aceste două condiţii Titus îşi sporeşte viteza de deplasare până doi kilometri pe oră şi chiar mai mult. Aşa că în nici treizeci de minute ajungem la restaurant.

La intrare sunt vreo zece bărbaţi, toţi îmbrăcaţi la fel, cu pantaloni negri şi cămăşi albastre. Stau strânşi în cerc şi discută ceva cu patimă. Agită în aer portofele fleşcăite şi smocuri strălucitoare de chei. Când ajungem aproape, grupul se despică şi trecem ca nişte miri pe sub pergola de braţe şi chei. Acum vedem şi ecusoanele din piept. Toţi sunt taximetrişti.

Am nimerit la un restaurant marocan. De fapt, un fel de cantină pentru magrebieni şi taximetrişti, ceea ce pe aici înseamnă cam acelaşi lucru. Borşul fierbinte mi se varsă din cratiţa imaginaţiei şi locul nu-l pot umple acum decât cu nişte humus, cartofi prăjiţi şi nişte chiftele de oaie. Nu prea avem ce alege aici. Ne aşezăm resemnaţi la una din mesele lungi, dintr-un perete în altul, şi înghiţim fără prea mare poftă mâncarea cam uscată şi fără gust. Din când în când mai zâmbim ba la patronul cantinei, ba la vecinii de masă. Un zâmbet de autoconservare. Iar ei ne răspund cu zâmbete de oameni care cred că de aici vom pleca acasă cu taxiul. Titus chiar exagerează cu prietenia: unge o felie de pâine cu humus şi o ridică deasupra capului, o arată şi într-o parte şi-n alta ca un magician care o va face acuşi să dispară. Muşcă din ea şi clatină din cap de plăcere:
– Good humus, gentlemen. Excelent!
– Good, good! – răspund taximetriştii.

Titus merge încet. Mersul lui e o sumă de staturi pe loc întrerupte de câţiva paşi nehotărâţi într-o direcţie schimbătoare. Vorbeşte domol. În pauzele dintre propoziţii poţi să tragi un somn. Reuşeşte, nu ştiu cum, să îndese nişte spaţii chiar şi între sunetele aceluiaşi cuvânt. Mânuieşte obiectele cu o lentoare insuportabilă. În tren, venind încoace, controlorul i-a cerut biletul la Nürnberg şi el a reuşit să-l scoată pe la Frankfurt. Are o mie de buzunare şi când caută câte ceva întotdeauna găseşte ce are de găsit abia în ultimul buzunar, dacă n-a pierdut sau n-a uitat acasă ce a căutat. Până se uită el la ceas se schimbă fusul orar. Și cu toată încetineala asta a lui, Titus izbuteşte totuşi să supravieţuiască în condiţii rezonabile. Dar dacă face ceva cu adevărat încet, atât de încet încât ar putea să-şi periciliteze viaţa, atunci asta este mâncatul. Venind încoace, de fiecare dată m-am ridicat de la masă flămând fiindcă mi se făcea foame până termina el de mâncat. El însuşi nu ajunge să se sature în ritmul ăsta. Cine nu-l cunoaşte ar putea spune, observându-l, că e un mâncău fără altă preocupare în viaţă decât aceea de a se îndopa de dimineaţa până seara; în realitate el mănâncă mai puţin decât alţii, doar două mese pe zi, numai că le leagă între ele. Și acum, pe lângă mocăiala obişnuită, mai face şi bezele cu humusul în stânga şi în dreapta.
– Titus, mănâncă odată humusul ăla, nu-l mai tot juca pe sus ca pe găină la nuntă că ne apucă noaptea.
– Dragul meu, dar aici ziua durează 20 de ore acum, la vremea asta. Se întunecă abia pe la miezul nopţii.Tu neglijezi asta.
– Noi, românii, suntem nişte suedezi rataţi, eşuaţi în latinitate, bătrâne. Începem lucrurile şi nu le mai terminăm, le lăsăm baltă, mai lăsăm şi pe mâine ce putem face azi, ştim că timpul trece, leafa merge, avem şi sentimentul veşniciei... Ce mai, ne-am fi simţit confortabil în pielea suedezilor, cu zile de astea de câte douăzeci de ore, ca să frecăm menta, la rece, urmate de o noapte de şase luni. Să tot dormi, iar tipi ca Sorin Ovidiu Vântu să-ţi şoptească la ureche, în duet cu Ioana Maria Vlas: "Dormi liniştit, cineva veghează pentru tine".
– Somnul naţiunii naşte monştri!

Ăsta e Titus. Nu poţi să te superi pe el. E prieten de drum lung. Cu altcineva nu cred că aş fi putut ajunge până în Suedia, cu trenul, tranca-tranca, fără să ne scoatem ochii.
– Dacă tot e ziua lungă, ai timp să-mi spui şi mie ce facem mai departe.
– Mâine mergem la Ambasada României. Lennart Eriksson, preşedintele Fundaţiei Star Of Hope, primeşte o decoraţie de la preşedintele Băsescu.
– E o chestie între preşedinţi. Ce treabă avem noi acolo?
– N-avem nicio treabă. Am fost invitaţi să asistăm la ceremonie. Dar n-ar strica să şi filmezi ceva.
– Bun, filmez. Și mai departe ce facem?
– Nimic. Asta e tot. Ne întoarcem acasă.
– Adică am făcut trei zile cu trenul până aici şi ne mai batem curul de şine încă trei zile până acasă doar pentru o oră de ceremonie?
– Douăzeci de minute.nu cred că durează o oră.

Titus e aducătorul de veşti proaste căruia nu-ţi vine să-i tai capul. Orice catastrofă ar anunţa, el o înveleşte într-un zâmbet optimist şi o scaldă în lumina ghiduşă a ochilor lui albaştri. Îţi vine să-i mai ceri nişte veşti proaste.

În '92, când am fost luat cu cătuşe de acasă şi băgat în arest fără să ştiu de ce, el a s-a dus repede la Judecătorie şi a văzut dosarul. A venit la mine la închisoare şi, cu acest zâmbet neînfrânt, cu această privire înaripată m-a anunţat că am fost condamnat pentru un pamflet. O sentinţă definitivă şi irevocabilă de trei luni de închisoare. "– Cum? Numai trei luni?", mi-a venit să-i zic. Și de parcă m-ar fi auzit, a adăugat: "– Cu executare!".
Ei, aşa da.
(Va urma)

____________________________________________

Cântarea României, defăimarea Occidentului
episodul 1 - Ţara lui "Merge şi aşa"
episodul 2 - Cetăţean de onoare din întâmplare
episodul 3 - Occidentul, demn de mila noastră
episodul 4 - Sufletul mort al Vienei
episodul 5 - Şunca din seif
episodul 6 - Răzbunarea unui român sărac
episodul 7 - O, ce vacă minunată!
episodul 8 - Trenuri nemţeşti şi alte aroganţe
episodul 9 - Nişte provinciali
episodul 10 - Un vagon numit Europa
episodul 11 - Primire cu câine și sare
episodul 12 - Podișca lui Oprescu
episodul 13 - Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu
episodul 14 - Suedia de sub gâscă
episodul 15 - Călare pe melc prin Stockholm
episodul 16 Intraductibil: spartul în figuri
episodul 17 - Românii, nişte suedezi eşuaţi în latinitate


 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Cavalerii de Interne: medalii pentru eroism la ușa lui Vela

Cavalerii de Interne: medalii pentru eroism la ușa lui Vela
Galerie Foto Decoraţiile importante ale României au devenit simple recompense de serviciu la Interne. Ca un fel de prime, ordinele şi medaliile – decernate cu ocazia Zilei Naţionale - au fost împărţite „sub patronajul”...

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”
Galerie Foto   Continuăm mărturisirile-document ale scriitorului Dinu Săraru, cu prilejul lansării împreună cu Jurnalul a unei trilogii de excepție, „Dragostea și Revoluția”. Autorul ne dezvăluie povestea...

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria
Galerie Foto Armurierul oficial al producătorului de arme austriac Glock a primit, la jumătatea lunii trecute, de la SRI, un contract de aproximativ zece milioane de euro cu TVA, pentru livrarea unor produse catalogate ca fiind...

„Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”

 „Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”
Galerie Foto Cuvintele se țes firesc, vorba îi e apăsată. Poveștile se derulează cu emoție nedisimulată. Ai sentimentul că îl poți asculta o viață, fără plictis. Chiar așa, să-l ascultăm cât ne mai putem...

Ochiului îi place mult lumina

Ochiului îi place mult lumina
Nu degeaba românul a născut zicerea „mi-e dragă ca lumina ochilor”. Ochii sunt cel mai frumos cadou pe care Dumnezeirea l-a dăruit omului. Despre problemele ochilor, dar și despre ochelari și necesitatea...

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO
Galerie Foto Traian Băsescu, fost protector al Laurei Codruța Kovesi, cel care a numit-o de trei ori la vârful parchetelor din România, susține că este o legătură între clasarea dosarului”EADS” de către DNA, retragerea...

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021
Galerie Foto Referendumul pe Justiție, inițiat de Klaus Iohannis, odată cu alegerile europarlamentare din luna mai a anului 2019, dar și blocajul organizat asupra activității Parlamentului, prin boicotarea lucrărilor...

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime
Galerie Foto Secția pentru Procurori de la CSM a decis, săptămâna aceasta, să-i prelungească delegarea procurorului Mihai Prună, fratele fostului ministru tehnocrat al Justiției, Raluca Prună, în funcția de procuror-șef...

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală
Galerie Foto Executivul condus de Ludovic Orban a aprobat, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, nota de fundamentare pentru alocarea a peste 126 de milioane de lei, din fonduri externe nerambursabile, în ve...

Capii SRI dau lecții de politică și administrație

Capii SRI dau lecții de politică și administrație
Actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fost director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, are asigurat un post de profesor universitar la Școala Superioară de Studii...

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului
Popești-Leordeni, așezare în sud-estul Capitalei. Populație: 42.468 de locuitori. Cazuri confirmate SARS-CoV-2 în ultimele două săptămâni: 405 persoane. Rata de incidență: 9,54 la mia de locuitori. Decizie...

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...
Serviciul de email marketing furnizat de