Capra Columbeanca (de criză) a murit de foame la uşa vecinului

Unii au ramas fara bani pentru ca au cheltuit sa-si umple burta de sarbatori; pe ascuns, departe, in opinia lor, de bratele lungi ale rudelor, vecinilor, chiar si ale prietenilor. Ca un sarac care gaseste o comoara si nu doreste sa o imparta cu nimeni. Sau daca nu au ramas fara bani, macar sa faca economie! Astfel se explica pofta retinuta a iesenilor de a primi colindatorii. In cartierele simandicoase, la vile, nu treci de gardurile inalte si curtile pline de cainii bine ingrasati. Pentru un colindator nu se gaseste nici un colt de paine! In cartierele marginase, unde s-au refugiat cei refuzati, acestora li s-a inchis usa in nas. Am aflat toate acestea de la cateva trupe de colindatori. A fost o sarbatoare nefericita pentru multi dintre uratori intr-un Iasi plin nu neaparat de saracie, ci mai mult de lipsa de bunavointa.

'Mai bine sa nu deschida usa decat sa spuna copilului ca nu-l primeste!'

Un bloc de pe strada Minerva din cartierul Alexandru cel Bun. Un copil imbracat intr-u frumos costum rosu de colindator iese din scara blocului plangand in hohote. Steaua intens stralucitoare se zguduie tinuta strans la piept. I s-a deschis usa peste tot, dar nu a fost primit de nimeni. Am aflat si motivul pentru care oamenii au fost curiosi sa vada cine le-a poposit in prag. Se anuntase ca trebuie sa vina preotul cu binecuvantarea! Da, el e binevenit, ca aduce belsug la punga si alunga bolile si toate relele de pe pamant, pe cand un colindator, fie el si de o schioapa, inseamna numai paguba! Copilul nu a rezistat acestor refuzuri repetate si a cedat nervos. Tatal sau, un barbat modest, il astepta afara. 'Mai bine sa nu-i fi deschis usa decat sa-i spuna copilului ca nu-l primeste. Hai acasa, lasa ca o sa-i colinzi doar pe ai nostri. Macar rudele sa-ti dea ceva, sa fii si tu multumit!', spune tatal, iar copilul pleaca cu pasi impleticiti, strecurandu-se tinut de mana printre cainii flamanzi pripasiti in frig pe la colturile de bloc.

Cu capra Columbeanca si ursul Isarescu

Cateva strazi mai incolo, la inceputul unui nou cartier, alti colindatori nefericiti, sositi tocmai din Vaslui. La Iasi a devenit o obisnuinta sa se tina de obiceiuri mai mult tiganii. Romii din localitatile invecinate si cei din judetele apropiate inunda Iasiul de sarbatori. De ceA Pentru ca romanii sunt mai putin insistenti. S-au saturat sa fie refuzati mai peste tot. Insa nici tiganii nu mai au succes ca alta data. Strategia lor e sa aleaga cartierele marginase. 'In centru, toti au interfoane, nimeni nu mai da drumul. Doar ce mai prindem oamenii pe strada! Incercam si noi sa ne adaptam: jucam o capra de criza. Mai pomenim de un necaz, de altul, de o vedeta, de alta, ca la 'tocsor', la televizor. Pe capra aceasta pe care o vedeti am botezat-o Columbeanca. Avem cu noi si un urs botezat Isarescu. Ca ala atrage cel mai mult banii', imi spune unul dintre membrii formatiei. Vorbesc si cu camarasul (cel care strange banii) si seful formatiei, Mihai Dulciu (foto). Un fes gol, tinut intins intre bratele tremurande, au facut ca urechile sa i se inroseasca de frig. Ceva 'marangoti' bagati in buzunarul de la piept si o sticla de vin. Doar atat. Si asa intre blocurile acestea nu i-a bagat nimeni in seama, chiar daca au facut destula galagie. Doua trompete, o toba si o capra cu falcile largi, groase. 'Ta,ta, ta, caprita, ta. Dar diseara ce-om manca! Ii manca ce s-o intampla, si te-oi vinde la Borca. Asta-i capra din Vaslui, joaca ‘geaba, banu nu-i!'. 'Venim mai din centru. Mai mult dau vin din ala cu sulf decat sa se scormoneasca la bani', spune Mihai Dulciu, seful 'caprei'.

Dupa blocuri suntem noi, care te colindam pe tine

Pur si simplu s-au plictisit de suflat in alamuri. Au tras in spatele blocului (foto). Capra a coborat de pe umerii stapanului. Cordelele multicolore flutura in vant. Toba suna a gol, trantita de pamant. Scot sticla de vin si o trec din mana in mana, de la unul la altul. Camarasul isi mangaie pe jumatate satisfacut 'bolfa' de bani de la piept. La un moment dat unul dintre ei pleaca sa-si faca nevoile intre tomberoanele intre care si astazi, de sarbatori, scormonesc oamenii saraci. Adaptat unor astfel de situatii, trompetistul caprei a stiut sa se 'descarce' palmat, ca si cum ai fuma o tigara in pumn. Starniti de galagia facuta, oamenii ies la geam si privesc nepasatori, mai mult de curiozitate. Singur, tot un sarman le intinde o mana cu bani. Au terminat repede sticla cu vin. Si gerul taios i-a cuprins mai tare. Trebuie sa o ia din loc. Nu renunta, trebuie sa colinde. Au venit de de dimineata din Vaslui si noaptea vor innopta la Gara. Sunt bine costumati, cu doua randuri de haine, cu bocanci, caciuli groase si au si doua ruscacuri, pentru colaci, cozonac, bani. Cine stie, poate a doua zi, se vor indura mai multi romani sa le mai intinda cate-un ban. Trosnetul falcilor caprei atrage atentia unei gospodine. 'Ta, ta, ta, caprita ta,…O-m manca ce-om mai avea'. Am plecat si i-am lasat jucand in strada larga printre trecatorii nepasatori. 'Unele usi de scara erau incuiate, alte nu, dar n-avea nici o importanta'. N-am mai aflat daca a mai fost sau nu vanduta capra la Borca. Insa sigur e ca nu a fost surprinsa cu prea multe 'cadouri', din lipsa de bunavointa. Bine ca n-a patit-o ca la Bucuresti, unde unul dintre colindatori a fost impuscat! Pana la urma, important e ca ea a jucat. Intr-o frumoasa zi de sarbatoare a anului 2011. De Craciun…