Apa, gondolieri. Si ziduri parca mancate de lepra. Fiindca Venetia este ceea ce este, pozele arata ceea ce arata. Venetia. Cu strazi inguste. Cu oameni. Cu magazine. Cu magazine de masti. Cu suveniruri din sticla de Murano. Cu palate. Cu Palatul Dogilor. Cu sfinti. Cu multi sfinti. Cu punti. Cu Puntea Suspinelor. Cu canale. Cu Canal Grande. Cu gondole. Si cu gondolieri. Cu gondole scumpe. Cu gondole si mai scumpe. Cu venetience. Cu venetience batrane. Amabile. Care te conduc. Care se uita piezis la tine in timp ce dau coltul. Cu doua stilce de vin in plasa. Care vorbesc in engleza. Care te intreaba de Ceausescu. Cu eleganta. Cu o eleganta old-fashion. Cu par vopsit. Cu ruj pe buje. Cu cochetarie.
Cu plimbari tarzii. Cu valsuri vieneze. Cu porumbei. Ziua. Cu tineri ca niste porumbei. Noaptea. Cu laptopuri pe jos. Cu tineri cu laptopuri pe jos. Cu lumini. Cu umbre. Cu umbre si lumini. Cu piete. Cu San Marco. Cu lumini pe Palatul Dogilor. Cu orchestre. Cu clopotnite. Cu batai de clopote la ora fixa. Cu oameni imbracati clasic. Cu sampanii. Cu politisti. Cu terase. Cu pedanterii. Cu unii. Cu altii. Cu nebunii. Cu copii. Cu periferii. Cu rufarii. Cu felinare. Cu o piata. Cu fructe. Cu canale. Cu ziduri. Cu apa. Cu sau fara barci. Cu politisti. Cu senegalezi. Cu genti contrafacute. Cu tocmeli. Cu alcool. Cu intuneric. Cu pupaturi. Cu liniste. Cu strazi labirintice. Cu indicatoare. Cu fotografi. Si cu impresii.Citește pe Antena3.ro