Credinţă vrac şi evlavie placată cu cristale Swarovski

Unde sunt meşterii de altădată? Sihaştrii pripăşiţi în ateliere în care se lucra de mână, curat, cu migală şi dragoste îşi transpuneau trăirile re­ligioase într-o cruce cioplită în lemnul recoltat din văzduhuri de taină. Îi mai întâlnim şi azi într-un colţ de târg. Sunt cei mai puţin vizitaţi. N-au nici un brizbriz, nu străluceşte nimic la ei pe tarabă, crucea nu are beculeţe, munca lor nu radiază acoperită de poleială.

Minunaţi-vă de oferta ce o găsim astăzi la poarta unor biserici sau expusă cu ştaif la târguri de producătorii liber-cugetători: veşminte preoţeşti placate cu cristale Swa­rovski, butoni pentru costum sau sutană cu figura Sf. Gheorghe, cru­ciuliţe cu leduri, icoane portabile pentru exterior făcute la minut cu im­primanta, aşa că mărimea lor poate să fie şi cât a unui stadion de fotbal.

Sunt doar o parte dintre "măr­furile" expuse la ediţia jubiliară, a X-a, a Târgului Internaţional de Veş­minte, Icoane, Cărţi şi Obiecte Bisericeşti desfăşurat la sfârşit de săptămână la Centrul Providenţa din Iaşi. După un tur făcut în fugă prin fum de tămâie, acompaniat la di­fuzoare de cântece bisericeşti supraterne, am fost tras de mânecă şi îmbiat la gustare. Vin liturgic. Dulce, dulce, adus tocmai din Grecia de o firmă românească importatoare. Natural 100%, la preţul de 13 lei! Doamne, iartă-mă, mi-am zis, dacă o fi ade­vărat, cum zic patronii, înseamnă că-s cu mare frică de Dumnezeu şi au un adaos minim. Se ştie doar că lăcomia e unul dintre păcatele ca­pitale.

Întreb de meşterul Munteanu, de tânărul sculptor de cruci Pasaniuc. Pe ultimul îl găsesc retras. Turma de cameramani şi fotoreporteri imortalizau şi ei tot ce străluceşte. Nu vreau să fac pe grozavul, dar eu am simţit nevoia să-l întreb cât munceşte la o icoană în lemn. "Cel mai puţin muncesc o zi, lucru susţinut, cu puţine pauze", spune Sorin Pasaniuc, cazat tocmai în "sihăstria târgului".

Peste drum îmi atrage curiozitatea o maşinărie sclipitoare. E vorba despre un plotter. "Au lansat acum o chestie modernă, preotul vine cu un stick sau un CD cu imaginea dorită şi se scoate la imprimantă icoana sau instantaneul dorit, indiferent de dimensiune, pentru că plotterul este foarte mare", îmi explică doct Gabriela Olaru, unul dintre or­ga­nizatorii târgului.

Ce am văzut la această firmă nu e un instrument al Diavolului. E o bandă de la care ies în coloane icoane portabile pentru exterior. E credinţa vândută vrac, scoasă la xerox. Prin acelaşi orificiu pe care ar putea ieşi păsări cântătoare sau bicepşii clientului laic. Pentru că tre­buie să ştiţi, firma cu plotterul lu­crează şi pentru cei certaţi cu bi­­se­rica.

Recunosc că n-am avut în­­drăz­neala să întreb dacă au avut clienţi care au cerut "icoane" cu femei dez­brăcate. Piţipoance, da, cu pluto­nul. Ameţit şi convins de minunile teh­nice ce fornăiau silenţios între cruci şi sfeşnice, am plecat în căutarea re­ginei balului, vedetei târgului, epitra­hilul de 20 de milioane de lei (ve­chi, e drept) placat cu cristale Swa­rovski.

Pe drum am dat şi peste alte minu­­năţii ale Domnului. Dozatorul de agheas­mă. E cu reglaj, apa­ratul îţi livrează o duşcă mai mare sau mai mică, în funcţie de necesităţi. Un câr­cotaş de pe margine a întrebat chiar dacă se poate servi şi cu lapte, ca la aparatele de cafea de la colţ de stradă. 

Una dintre firmele care produc veşminte placate cu pietre preţioase e condusă de preotul afacerist Cosmin Mureşan din Satu-Mare. "Avem o croitorie bisericească, producem absolut tot ce trebuie pentru Sfânta Biserică. Un epitrahil brodat cu cei patru evanghelişti, sfinţii apostoli, conţine peste un milion de îm­punsături de broderie făcute cu maşina. În plus, are şapte nasturi cu cristale Swarovski", spune patronul Mureşan.

Aflu de la el că astfel de produse bisericeşti de fiţe sunt foarte cerute de piaţă. Preoţi din toată ţara, chiar şi părinţei de peste hotare i-au cerut la comandă vestimentaţia cu pricina. Îl întreb cum de i-a venit ideea, de unde a auzit de Swarovski, la care faţa bisericească s-a supărat. "M-am gândit la nasturii cu cristale Swarovski pentru că la o lucrare atât de frumoasă şi valoroasă trebuie să pui şi ceva nasturi care să fie de ca­litate... Cristalele le iau din ţară, de la o altă firmă", spune producătorul. Îi amintesc cu pioşenie de o învăţătură creştină din care reiese că nu prea se pupă luxul cu smerenia, la care am primit un răspuns scurt: "Am terminat interviul, amin!". Întorc şi celălalt obraz şi plec mai departe.

Sunt peste 36 de expozanţi din România, Ucraina, Rusia. Dintr-o broşură voluminoasă primită la intrare aflu detalii şi despre meca­nismele de funcţionare.
"Toaca acţionată electric este un brevet de invenţie al firmei Bing Beng din Baia Mare." Toaca şi clopotele sunt acţionate printr-un sistem electromagnetic, iar intensitatea bătăilor poate fi reglată în funcţie de dorinţa clientului, mai precis de cât de nervos e popa. Acestea sunt produse deo­sebit de căutate la ediţiile din acest an de la Bucureşti şi Cluj-Na­poca ale acestui târg. Explicaţia oficială: înaltele feţe bisericeşti trebuie să fie în pas cu tehnica. Cea neoficială e ştiută, de altfel, de multă lume: zgârcenia proverbială a preoţilor. De ce să mai plătească oamenii să bată clopotul sau toaca!

Un alt produs în ton cu fiţele tehnicii este şi cădelniţa cu rezistenţă electrică. Rezistenţa încălzeşte tămâia şi o topeşte. "Noua cădelniţă va proteja credincioşii, care nu vor mai inhala fumul emanat." Explicaţia m-a nedumerit. De la un bătrân duhovnic aflasem că tocmai fumul de tămâie şi mirosul ei te invită la smerenie şi te introduce în acea lume dreaptă a credinţei. Ce să faci, gusturile cumpărătorilor de azi pri­mează.

Aflu că şi picturile bi­sericeşti se fac la comandă. Până şi cum­părătorii laici îşi pot dori o imagine cu iubita şi cu preotul satului. Chiar şi politicienii pot fi zugrăviţi pe vecie în naos, pronaos şi prostie. În funcţie de câţi bani cotizează. Aşa s-a ajuns ca înalte feţe politice să fi­gureze în biserici cum e cea din Podu Iloaiei, Iaşi. Fostul Mitropolit al Moldovei, acum PF Daniel, figurează alături de un avion făcut din mozaic pe frontispiciul Bisericii Sf. Gheorghe din incinta curţii Mitropoliei ieşene.

O firmă te asigură de sonorizări "hai-fai" de cea mai bună calitate la biserici. O altă firmă livrează la comandă cântece bi­sericeşti, compuse ad-hoc. Ritmurile evlavioase sunt produse pe bandă, vechii cântăreţi (bisericeşti) de strană vor deveni şomeri. La acelaşi târg am putut admira şi bisericuţe miniaturale, construite din covoare bisericeşti. Dar există firme care le realizează "live", din cărămizi şi piatră sau beton, cum doriţi. Bise­rici sau case de rugăciune, bune de amplasat în grădină, lângă grătarul cu mici şi piţipoanca vecinului. Aşadar, locul piticilor din marmură, piticilor kitsch de grădină a fost luat de bisericile miniaturale. Catedrale la kilogram, palate angro livrate la cheie, gata sfinţite de mâna hră­păreaţă a economiei de piaţă româneşti. Numai epitafurile încă nu se fac în serie!

Ne închinăm mai departe. La kitschuri religioase cu inserţii de aur, probabil pentru cocalari. "Comercializăm parfumuri pentru mir şi tămâie." Icoane cu sfinţii din profil. "Pe pământ avem de toate, şi mai bune şi mai rele, bune-rele, şi închisori şi libertate, şi-ar putea şi nu se poate, şi noroi, şi stele", scria Adrian Păunescu într-una dintre poezii.

L-am putea parafraza spunând că în biserici (şi la târg) avem de toate, şi mai bune, şi mai rele. Şi icoane ferecate în aur, şi maşini de brodat cu soft bizantin sau icoane livrate angro realizate cu soft ame­rican, lumânări cu arome de... De toate. Poftiţi la târg! Obiecte bi­seri­ceşti executate de cele mai înalte produse ale tehnicii, maşinării ale lăco­miei, umbre ale Diavolului. Şi mai bune, şi mai rele.