x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum ne batem joc de memoria lui Vasile Alecsandri

0
Autor: Alex Nedea 22 Aug 2016 - 17:32
Cum ne batem joc de memoria lui Vasile Alecsandri
Vezi galeria foto


Casa în care a trăit și a compus unul dintre cei mai mari oameni de cultură din istoria noastră, Vasile Alecsandri, a ajuns o ruină. Cel care a înființat Academia Română a ajuns de batjocura tocmai a instituției pe care a fondat-o.

Astfel scria poetul Vasile Alecsandri acum 160 de ani din conacul său de la Mircești: „Pe jilţu-mi, lângă masă, având condeiu-n mână/  Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor/ Când ochiu-mi întâlnește și-admiră o cadână/ Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor”. Poetul a murit 30 de ani mai târziu, dar nouă ne-au rămas și poezia, și jilțul, și masa, și covorul. Toate sunt acasă la el, la Mircești, într-o clădire căreia i se zice muzeu, dar care e departe de a fi ceea ce ar fi meritat: un loc de pelerinaj pentru toți românii care își respectă cultura. Casa a ajuns un mausoleu al indiferenței și al batjocurii autorităților române.

De cum cobori în parcarea din fața muzeului, te izbește un miros de hoit. Cauți cu privirea să identifici sursa. Peste drum e un mic parc amenajat de primărie printre plopi cu tulpinile proaspăt văruite. Mirosul pare să vină mai degrabă dinspre curtea muzeului. Intrarea e deplorabilă. O poartă din lemn stă aplecată, abia ținându-se în țâțâni, cu vopseaua explodată, lăsând să se vadă tot soiul de alte nuanțe din straturile mai vechi de sub ea. Singurul lucru care te face să bănuiești că e intrarea într-un muzeu și nu într-un grajd abandonat e  o plăcuță din tablă, ruginită, cu literele jupuite de alții: „Muzeul Literaturii Române Iași - Casa V. Alecsandri”.

În muzeu ne întâmpină o doamnă ghid care umblă prin muzeu desculță. Ne spune că e și custode, și de femeie de serviciu. Ne cere 5 lei pe intrare și 10 lei taxă de fotografiere. Ia banii și nu ne dă în schimb nici bon fiscal, nici bilet. Am vrea totuși să fim siguri că banii ajung cu certitudine în contul muzeului, și nu în buzunarul angajaților, așa că insistăm pentru bilete. Doamna ne rupe bilet spunându-ne că urma oricum să ne dea la plecare, dar se scuză că nu are să ne dea chitanță pentru taxa de fotografiere, pentru că ar fi plecată colega ei undeva cu chitanțierul. Așa că ne dă la schimb o revistă „Dacia Literară” pe care cineva a scris cu carioca un preț: „10 lei”. Dar chiar și cu taxa plătită nu prea îți vine să faci nicio poză, căci nu prea poți pleca de aici cu amintiri frumoase. Toate camerele lui Alecsandri put a mucegai. Pereții par bureți îmbibați cu apă, la fel și tavanele camerelor care din loc în loc stau cocoșate deasupra capetelor turiștilor, amenințând să se prăbușească. Pereții de lângă soba lui Alecsandri au crăpături de ai putea să bagi degetul. Nu e orice sobă. E cea la căldura căreia a scris pastelurile, poate cea la care se referea în următoarele versuri: „Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte/ Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte”.

„Ulucii sunt prost construiți și toată apa care cade de pe acoperiș se duce sub casă”, explică ghidul nostru, care ne asigură că s-au făcut toate demersurile pentru a se obține finanțare pentru reconsolidarea clădirii și că se așteaptă fonduri. Culmea e că muzeul a fost restaurat o dată în anii ’90, numai că la puțin timp după așa-zisa investiție clădirea a început să crape. „Probabil la ultima restaurare cimentul s-a cam dat peste gard și s-a zidit mai mult cu nisip. S-a vândut cimentul de către localnici, s-a dat pe o sticlă de rachiu, doar așa îmi explic că după doar 20 de ani a început să crape”, ne spune angajata. Și proiectarea restaurării pare să se fi făcut prost.

O gălea' de apă pentru Alecsandri

Ai fi tentat să crezi că muzeul arată așa cum arată doar din lipsă de bani. Dar nu e vorba numai despre lipsa banilor, ci și de lipsă de bun-simț. E suficient să trebuiască să vizitezi WC -ul din curte. În fața lui stă răsturnat și împrăștiat un sac de gunoi. Ies din el multe cutii de bere goale și strivite, semn că cineva a făcut chef în curtea muzeului și nimeni nu a s-a obosit să strângă după ei. Interiorul toaletei îți mută nasul din loc și îți întoarce stomacul pe dos, pereții sunt murdari de dejecții până în tavan. O întrebăm pe angajata muzeului, care e și femeie de serviciu, despre situația toaletei. „Dumneavoastră nu ați văzut în ce hal sunt toaletele alea? Nu puteți să le lăsați așa, e totuși un muzeu”. „Nu am văzut. Nu am mai fost de mult la ele”. „Păi când vă vine să mergeți la toaletă, unde vă duceți?”. „Mă duc acasă...”. Îi spunem că din respect pentru turiști ar trebui spălate. Temeinic spălate, se subînțelegea. Doamna găsește soluția: „Aștept să vină paznicul și îl pun să arunce o gălea' de apă”.

„Avem probleme foarte importante decât Jurnalul Național”

În asemenea circumstanțe nu e de mirare că de la an la an sunt tot mai puțini turiști care calcă pragul casei lui Alecsandri. Sunt departe vremurile acelea în care autobuzele cu elevi nu găseau loc în parcarea muzeului. Azi abia dacă mai sunt 3.000 de turiști, și aceștia în marea lor majoritate din Republica Moldova. Custodele nu crede că aspectul deplorabil al muzeului e cel care alungă turiștii și ne dă următoarea explicație: „Nu prea mai vin turiști pentru că le e frică profesorilor să mai urce în autobuze cu copiii, nu ați văzut câte nenorociri pe șosele?”.

Am încercat să obținem un punct de vedere și de la Academia Română. Am trimis o serie de întrebări prin e-mail în care ceream explicații în privința motivelor pentru care casa lui Alecsandri este lăsată de izbeliște. În lipsa unui răspuns, am revenit cu un telefon. O doamnă foarte afectată la telefon ne spune că nu vom primi în timp util un răspuns pentru că „e perioadă de concedii”. Îi spun că regulamentul spune că în perioada de concedii posturile sunt acoperite de înlocuitori și că trebuie să fie cineva în toată instituția care să ne răspundă totuși la întrebări. Explodează: „Trebuie să înțelegeți că noi aveam probleme foarte importante decât Jurnalul Național (sic!)”.

„Probabil la ultima restaurare cimentul s-a cam dat peste gard și s-a zidit mai mult cu nisip. S-a vândut cimentul de către localnici, s-a dat pe o sticlă de rachiu, doar așa îmi explic că după doar 20 de ani a început să crape” custodele muzeului

Istoria casei

Potrivit portalului wikipedia.org, conacul de la Mircești a fost construit chiar după planurile omului de cultură, în perioada 1861-1867, iar în curte poetul a plantat nuci și stejari care au rezistat până astăzi. Aici a primit Alecsandri vizitele unor mari personalități ale vremii: Ion Ghica, Titu Maiorescu, Costanche Negri sau marele compozitor Franz List, care a și concertat în micuțul sat moldovean.

După moartea sa, casa a fost donată de soția Paulina nepoatelor sale, care au donat mai departe clădirea Academiei Române, convinse probabil că această instituție va putea respecta memoria omului care a fost membru fondator al Academiei. O lungă perioadă, Academia s-a ținut de cuvânt. A comandat în anul 1925 construcția unui mausoleu care să adăpostească osemintele poetului. Dar în ultimii zeci de ani nimeni nu s-a mai îngrijit cum se cuvine de ea. Stau mărturie pereții pe care turiștii și-au scrijelit numele la căpătâiul poetului: „Culiță și Coca -1970”.

Ruina de la Hobița

La 25 de kilometri de Târgu Jiu, în satul Hobița, se află o altă ruină celebră: casa lui Constantin Brâncuși. Turiștii sunt momiți spre casa memorială, dar cea adevărată, în care a trăit unul dintre cei mai mari artiști ai lumii, se află la 100 de metri distanță și a ajuns adăpost pentru animale. Au adus-o în această stare problemele legate de moștenire, dar și multă nepăsare, de la autorități până la localnici. Tot ce s-a putut face de la nivelul Culturii, în urmă cu câțiva ani, a fost să se însemneze bârnele care au mai rămas, după o încercare de furt.


 



Mai multe titluri din categorie

Îmblânzitorul de iguane

Îmblânzitorul de iguane
Galerie Foto Costa Rica este pentru noi mai mult o țară spre care s-au îndreptat cetățeni români certați cu legea. Pentru lumea largă este Elveția Americii Centrale! O țară excelent organizată, cu oameni care nu vor să...

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 
Galerie Foto Louis-François Cartier a fost unul dintre cei cinci copii ai unui veteran al războaielor napoleoniene și al unei spălătorese. Condițiile financiare precare l-au determinat pe tatăl Pierre să-l angajeze pe...

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu
Galerie Foto În demența anilor ’80, când cultul familiei Ceaușescu sfida ridicolul într-o Românie anesteziată de balivernele (in)egalității sociale, o vizită-fulger a cuplului dictatorial în zona Subcarpaților de...

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL
Galerie Foto Aproape 6,3 milioane de lei urmează să fie încasate, de la ROMATSA, de două companii de pază, cu acționariate interesante, în urma unui contract parafat la finalul lunii septembrie, pentru monitorizarea a 12...

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni
Galerie Foto Proiectul de program de guvernare cu care Dacian Cioloș s-a prezentat, luni, la Palatul Cotroceni și pentru care a primit, teoretic, undă verde din partea președintelui Klaus Iohannis să încerce să constituie,...

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 
Galerie Foto Mâine, 14 octombrie, Direcția Generală pentru Energie (DG Energy) va prezenta propunerile și evaluările de impact ale Comisiei pentru Economie, Cercetare și Energie (ITRE) din Parlamentul European în vederea...

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 
Galerie Foto La 44 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului, politicienii și-au adus aminte să le aducă un omagiu celor care în vara anului 1977 au avut curajul să-și strige nemulțumirile față de condițiile de...

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România
Galerie Foto Călugăreni – Prahova este un mic sat ascuns printre dealuri, așezat în coasta Mizilului, la vreo 90 de kilometri de București. De prin 1800, oamenii de aici și-au trăit viața în liniște, aproape neștiuți...

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii
Galerie Foto Cu doar două zile înainte de ruperea coaliției de guvernare, în 29 septembrie, premierul Florin Cîțu a semnat, împreună cu secretarul de stat în MAI, celebra Ștefania Gabriella Ferencz, supranumită și...

Paradisul dintre Americi

Paradisul dintre Americi
Galerie Foto Panama, o țară cu iz exotic, miros de bani și aer de prosperitate. În decembrie 1989, președintele Republicii Panama, Manuel Noriega, este arestat de forțele armate americane și pus în custodia unei închisori...

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului
Galerie Foto Jurnalul și editura Hoffman vă oferă începând de miercuri, 13 octombrie, o carte specială, cu o temă nemaiabordată până în prezent. „Buncărul președintelui” e povestea fascinantă a lumii de sub...

La Automecanica Moreni, războiul directorului cu muncitorii costă 80 de euro/oră

La Automecanica Moreni, războiul directorului cu muncitorii costă 80 de euro/oră
Cei 300 de angajați ai societății Automecanica Moreni acuză conducerea fabricii că nu respectă prevederile contractului colectiv de muncă în ceea ce privește salarizarea. Ei au cerut intervenția ministrului...

O călătorie cu trenul lui Nicușor Dan. Din birourile SPP, în curtea clanului Ștoacă 

O călătorie cu trenul lui Nicușor Dan. Din birourile SPP, în curtea clanului Ștoacă 
Galerie Foto „Ce înseamnă tren metropolitan? Înseamnă că dacă locuieşti în Ilfov şi lucrezi în Bucureşti (…), te urci în trenul metropolitan şi cobori la Gara de Nord sau în Pipera, sau la AFI Cotroceni. Înseamnă ...

Breaza, potirul din care picură vinul globalizării

Breaza, potirul din care picură vinul globalizării
Galerie Foto Un zvon neliniștitor a tulburat încă de săptămâna trecută viața viticultorilor din sătucurile luminoase culcușite la sânul pietros al Istriței, pe culmile dinspre Ploiești spre Buzău la poalele cărora...

VIDEO Dezastrul urbanistic, protejat de o legislaţie haotică

VIDEO Dezastrul urbanistic, protejat de o legislaţie haotică
Galerie Foto În România se construieşte foarte mult, dar nu tot timpul şi foarte bine. Goana după profit a dezvoltatorilor imobiliari a lăsat o amprentă negativă asupra calităţii construcţiilor. Din păcate, această...
Serviciul de email marketing furnizat de