Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.
Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
DA, ACCEPT
De-o vârstă cu România Mare
Cei 92 de ani împliniţi chiar ieri se citesc în creţurile mâinilor ca nişte incunabule rătăcite prin vreun anticariat, în lentoarea mişcărilor şi în auzul slăbit. Vorbeşte greu şi reuşeşte cu dificultate să-şi ducă până la capăt toate ideile. Marin Dragomirescu s-a născut chiar la 1 decembrie 1918. Nu s-a simţit cu nimic special că s-a născut în această zi. Destinul i-a jucat alte feste şi l-a trecut toate examenele din viaţă. Războiul a însemnat pentru el lagăr, Crimeea. A plecat la război în noiembrie 1941, şi tot calvarul s-a terminat când a fost lăsat la vatră în noiembrie 1947. S-a născut la Bărăştii de Vede din judeţul Olt.
A ajuns în Bucureşti unde lucra tatăl său, ciung de o mână, la o fabrică de ulei. "Nu e posibil să povestesc în cuvinte ce a însemnat lagărul pentru mine. Ne era frică să nu vină nemţii să ne ducă în Siberia. Am stat un an de zile cu această frică. Eram 500 de români în acest lagăr, care fusese o fermă, iar grajdurile au fost transformate în dormitoare, câte trei paturi suprapuse. N-am văzut foc un an de zile. N-am văzut carne. Numai supă. Dacă munceam, aveam jumătate de pâine. Dacă nu munceam, doar un sfert", povesteşte cu greu Marin Dragomirescu, care a rămas în picioare toată perioada petrecută în lagăr, pentru că "era lege: cădeai, te lua de jos şi te împuşca".
Marin Dragomirescu spune că numai o minune Dumnezeiască l-a adus în ţară viu şi sănătos, minune la care au contribuit un alt subofiţer Martinescu şi un doctor român şi el prizonier. A ajuns în ţară direct la Galaţi. Atunci i s-a propus pentru prima oară să plece în străinătate, în America. A refuzat categoric. "Aveam tată, mamă, doi fraţi aici. N-am vrut. Nu-mi pare rău că n-am plecat pentru că cine ştie ce s-ar fi întâmplat. Uite aşa am ajuns la 92 de ani." A fost subofiţer la transmisiuni până la finalul războiului. Apoi, liceul de comerţ l-a ajutat să se facă inspector financiar, meserie pe care a avut-o toată viaţa. "Pe vreme Regelui a fost bine pentru că se purta frumos cu toată lumea şi se trăia bine, nu era aşa control. Apoi a venit sărăcia. Ceea ce a însemnat comunismul nu se poate descrie. Nu am fost niciodată comunist, nu am vrut să mă înscriu pentru că nu am vrut niciodată să fac politică."
Se bucură că a existat un decembrie 1989, "pentru că am avut de câştigat. S-a schimbat totul în bine. Mai rău e acum că e sărăcie, mizerie". Deşi a avut de înfruntat multe greutăţi în viaţă, Marin Dragomirescu are puterea să spună că este un om fericit, pentru că are copii, nepoţi şi strănepoţi.
Articol realizat cu sprijinul Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date
A ajuns în Bucureşti unde lucra tatăl său, ciung de o mână, la o fabrică de ulei. "Nu e posibil să povestesc în cuvinte ce a însemnat lagărul pentru mine. Ne era frică să nu vină nemţii să ne ducă în Siberia. Am stat un an de zile cu această frică. Eram 500 de români în acest lagăr, care fusese o fermă, iar grajdurile au fost transformate în dormitoare, câte trei paturi suprapuse. N-am văzut foc un an de zile. N-am văzut carne. Numai supă. Dacă munceam, aveam jumătate de pâine. Dacă nu munceam, doar un sfert", povesteşte cu greu Marin Dragomirescu, care a rămas în picioare toată perioada petrecută în lagăr, pentru că "era lege: cădeai, te lua de jos şi te împuşca".
Marin Dragomirescu spune că numai o minune Dumnezeiască l-a adus în ţară viu şi sănătos, minune la care au contribuit un alt subofiţer Martinescu şi un doctor român şi el prizonier. A ajuns în ţară direct la Galaţi. Atunci i s-a propus pentru prima oară să plece în străinătate, în America. A refuzat categoric. "Aveam tată, mamă, doi fraţi aici. N-am vrut. Nu-mi pare rău că n-am plecat pentru că cine ştie ce s-ar fi întâmplat. Uite aşa am ajuns la 92 de ani." A fost subofiţer la transmisiuni până la finalul războiului. Apoi, liceul de comerţ l-a ajutat să se facă inspector financiar, meserie pe care a avut-o toată viaţa. "Pe vreme Regelui a fost bine pentru că se purta frumos cu toată lumea şi se trăia bine, nu era aşa control. Apoi a venit sărăcia. Ceea ce a însemnat comunismul nu se poate descrie. Nu am fost niciodată comunist, nu am vrut să mă înscriu pentru că nu am vrut niciodată să fac politică."
Se bucură că a existat un decembrie 1989, "pentru că am avut de câştigat. S-a schimbat totul în bine. Mai rău e acum că e sărăcie, mizerie". Deşi a avut de înfruntat multe greutăţi în viaţă, Marin Dragomirescu are puterea să spună că este un om fericit, pentru că are copii, nepoţi şi strănepoţi.
Articol realizat cu sprijinul Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date
Citeşte mai multe despre:
1 decembrie 2010

Ştiri din .ro
PUBLICITATE
Tragedia de la Onești, analizată de veterani din Poliție

Medici: Pierdem vieți care pot fi salvate! STOP discriminării pacienților!
Peste 40.000 de morți în plus au fost, în România, în 2020, față de 2019, potrivit datelor statistice, și doar o treime dintre aceste decese în exces sunt atribuite infecțiilor cu SARS-CoV-2. Grosul provine...
Cum arată „Cartierul Elena Udrea”, construit la Cluj

CNAIR nu poate ţine ritmul cu gogoşile electorale ale PNL. 1 metru/oră, viteza autostrăzilor promise de PNL

Campaniile pentru prezidențiale, covor roșu spre pușcărie
Corupția mustește în campaniile pentru alegerile prezidențiale la Paris și în Micul Paris. Nicolas Sarkozy și Traian Băsescu au ajuns în cele mai înalte funcții publice ale statului francez și român...
Din ciclul “Și eu, acum, ce mă fac, dacă am rămas fără coledzi?”. Simplu, te angajezi la Parlament. Consilier sau director

SPP bagă 3,2 milioane de euro în avioane fără pilot. Bodyguarzii demnitarilor se pregătesc pentru dezastre

Inima, o „baterie” care lansează stimuli electrici

Polivalenta de la Tulcea, pariul lui Cîţu pentru relansarea economiei

Ca pe vremea PDL. Guvernul Orban a „spart” peste un miliard pe săli de sport și bazine de înot, în anul pandemiei

Rețeta de succes a familiei unui liberal celebru. Ghinion în alegeri, noroc la numiri

Activitatea DNA în 2020, mai dezastruoasă decât se invocă pentru desființarea SIIJ. Rată de achitare de 50%

Croitoria surorii lui Dan Barna, vizată de ancheta DLAF, și-a cerut falimentul. Finanțele au executat silit toate utilajele
