Exemplu - Mieluc cel mic

Un baiat roman de 4 ani a fost infiat de cand era in fasa de o familie de tigani. Copilul, abandonat imediat dupa nastere de mama sa minora, este iubit de rromi ca unul de-al lor. Fara discriminare.

N-au copii. Poate de aceea sunt printre cei mai buni parinti. Sau cel putin asa se incapataneaza ei sa creada. Mai buni decat multi altii, fie ei rromi sau romani... Este vorba despre singura familie de tigani din Moldova care a adoptat un prunc de alta etnie: romana. Un copilas parasit de mama lui minora.

Tiganii din comunitatea plina de palate cu cate 20 de camere sunt de parere ca Mieluc, dupa cum este dezmierdat copilul roman adoptat de tiganii din Grajduri, a avut un noroc nemaipomenit. Intrand in caminul familiei lui Vasile Stanescu, unde a ajuns sa aiba de toate si unde este ingrijit "boiereste", fara sa fie "indemnat" catre treburile gospodaresti, asa cum se intampla uneori in cazurile cand parintii locuiesc in mediul rural, Marian, devenit Marian Stanescu, este un copil care se bucura acum de o copilarie fericita.

Dar este poate printre putinii copii romani care nu stiu nici o boaba romaneste. Nu vorbeste decat rromanes.

Itinerariu al plictisului. Mergem sa-l cautam pe Mieluc cel mic, ca asa ii zic Stanestii din Grajduri lui Marian Stanescu. Ca sa ajungi in comuna ieseana pomenita, dupa ce iesi din Iasi, innozi dealurile cand pe "mana" stanga, cand pe "mana" dreapta. Si cauti o tichie imensa din tabla, alb-stralucitoare. Scafarlia supraetajata a comunei bulibasei Gagarin. Se zareste imediat ce sumetesti capul din padure. Zeci de casoaie, cladiri multicolore, turnuri, turnulete, burlane, faiante, geamuri, sticle si borcane. Si mult metal. Totul stralucitor, fardat, ca obrazul proaspat barbierit al tiganului suit de dimineata in Mercedesul cu numar parca predestinat: IS-01-BOS. Parcurgem initial un itinerariu al plictisului, iar satenii care te vad incercand sa intri in "zona interzisa" te avertizeaza sa ai grija. Desi nu-i nimic periculos, totusi pluteste o umbra de incertitudine, pentru ca de dupa porti uriase te impung privirile curioase ale unor ochi intredeschisi, cuprinsi inca de somn, iar din drum te ameninta o droaie de caini. Incet-incet se depaseste "cartierul general", acolo unde troneaza cat un stadion casa multietajata a bulibasei Gagarin Stanescu. Pe aici trece copilul Marian Stanescu, insotit de parinti, cand isi croieste drum catre Iasi sau catre locul unde ai lui vor sa-l dea din toamna la gradinita.

BLAND. Pe cel mic parintii l-au poreclit Mieluc pentru ca este balai si bland precum un mielut

TATA, TIGAN MODEST, CINSTIT. Caini, gropi, ciufuri de tanci, maini intinse. Inotam printre ele. Ne strecuram printre toate, acompaniati de muzica data la maximum. La un moment dat, fustele pirandelor (batute de vant) ocupa toata strada. N-avem loc, nici pe jos, nici cu masina, pana nu ne dau pace. Curiozitatea, de fapt insistenta, e o caracteristica a tinerilor rromi de cand lumea.

Putine masini in curti si putina foiala. Tiganii sunt plecati pentru afaceri care incotro. La un moment dat simtim miros de slana, ne plescaie in frunte adierea de sange: intr-o curte tocmai a fost sacrificat un porc. Scena intregeste tabloul "balcanic" al locului. Tabloul complet al comunitatii de rromi Grajduri. O panza scuturata de un aer de libertate si de prosperitate. Ceea ce e foarte important pentru Marian Stanescu, pentru ca (e adevarat, lucru rar) exista si comunitati de tigani sarace in Romania anului 2005. Bogatia tiganilor din Grajduri este benefica pentru baietelul fost orfan.

Pardalian are 10 ani si fumeaza cat doi turci. "Da’ pe cine cautati? Dati si mie o tagara." Cu tutunul in coltul gurii, pustiul aduce putin cu un gangster. I-ar mai trebui una si tovarasului, dar daca nu mai sunt decat doua... Ciurlita, cum ii zice el, sta putin mai la vale. Ne lamurim ca pe Vasile Stanescu, tatal lui Marian, il stie lumea drept Ciurlita. Ne indruma catre el si un cuplu tanar trezit din somn, dupa toate aparentele somnul dulce al lunii de miere. "La capatul caselor astea aratoase cu etaj e o casa modesta; acolo sta el, e om serios", glumeste tuciuriul. Mai mergem putin si cadem intr-o "prapastie". Roata masinii a intrat pe mijlocul afundat (circa 20 de cm) tragandu-si pe fata de cauciuc, involburata, o esarfa multicolora. Incolacita pe janta, strania coafura a rotii starneste la modul viguros hazul gazdelor.

DRAGOSTE. Elena Stanescu zice ca ar face orice sacrificiu pentru copilul roman adoptat

MARIAN, BAIATUL TATII. Casa unde locuieste Marian Stanescu, considerata "modesta" pentru ca e situata la marginea cartierului tiganesc, are numai 4 camere, un hol urias, faianta si gresie peste tot, chiar si pe terasa de la intrare. Singurele indicii de casa tiganeasca sunt cateva obloane de burlan ca niste mici turnulete, in rest poarta si gardul de lemn, forma casei, geamurile, toate sunt cu modele serioase, fara farafastacuri, ca fiind facute de o persoana moderata, un gospodar autentic, fara pretentii exagerate. Locuinta e curata, iar vita-de-vie tine umbra copilului abia sosit de peste drum cu un card de prieteni, vecini si rude. Marian, blondutul, dar nu singurul balai dintre cei adunati ca in jurul focului, se urca pe bicicleta si ne priveste speriat, agatat de ghidon, cu un aer banuitor. Tata e plecat la Iasi cu afaceri. Iar mama, Brandusa-Elena Stanescu, face mancare, vorbind cu sora-sa, Bria, peste gard. Pe masa curata de afara troneaza un morman de fasole pastai, "care-i plac tare lui Mielucu", iar in bucataria ultracocheta fierbe la foc mic o tocanita, alta mancare preferata a lui Marian. Curatenie de farmacie. "Nu prea ii place carnea, prefera ciorbe, legume, fructe, dulciuri. Zeci de bunataturi ii aduce tata-sau cand se intoarce acasa. Marian e sufletul lui. Baiatul tine foarte mult la tatal sau, il iubeste mai mult decat pe mine. Si tare mai seamana unul cu celalalt, ca-s amandoi Raci (n.r. - dupa zodie). Mielucu face 4 ani peste cateva saptamani, la 12 august. Cade ziua lui intr-o vineri, dar la noi vinerea-i cu blestematie, asa ca o sa-i facem tortul sambata", spune Brandusa, femeia de 36 ani de ale carei fuste crete se tine scai copilul. Si Mielucu se apuca de plans, neascultand mangaierile mamei. "I-a zis un copil in tiganeste ca ati venit sa-l luati. Si tare se mai teme de asta", lamureste matusa Bria nelinistea baietelului.

ADAPTARE. Baiatul de 4 ani e un roman care nu vorbeste romaneste

PARLES-VOUS ROMANESTE? Copilul nu vorbeste deloc romaneste, dar intelege ce discutam. Inca n-a avut timp sa mearga prea mult in afara satului, doar la bunici, la Ciurea, si acolo a discutat tot in limba "casei". Povestea copilului e una simpla, dar dramatica, iar parintii adoptivi s-au zbatut sa-l aiba. "Mama lui, o copila, l-a facut de fata mare si l-a lasat la maternitate. De acolo a ajuns in plasament la o femeie care mai tinea 3 copii si de la ea l-am luat noi, de la Iasi. Ne-au aratat intai alt copil. Uite aici, il avem si-n poza, dar nu ne-a placut, ca avea capul lung", explica mama, aratand zeci de poze cu Marian. Marian la 3 luni, cand a fost adoptat, Marian la 1 an, langa un ursulet urias din plus, Marian cu coif in cap, cand a implinit 2 ani, Marian in bratele mamei si dupa capul tatei. "A fost greu cu el, cand era mic. Dar cu ce copil e usor? A plans, a mancat lapte praf, dar s-a obisnuit. Si acum e al nostru. Am vrea si o fetita, dar e tare greu sa faci toate actele", aminteste Brandusa Stanescu. Vasile si Brandusa Stanescu si-au dorit mult un copil, nu neaparat al unor romani, dar daca asa s-a nimerit, e bine. Asta e si parerea Briei, matusa lui Marian. "Brandusa-Elena, sora mea, si Vasile Stanescu, sotul ei, sunt doi tineri de 36 si 39 de ani. Copilul e frumos, mai face cand si cand cate-o rautate, de aceea il mai ciupeste din cand in cand sora-mea. Creste bine, e gras, e destept", il lauda matusa.

PALATE PENTRU ROMANI. Tatal, Vasile - Ciurlita, umbla toata ziua prin tara dupa afaceri. Marian are o camera complet mobilata, chiar luxoasa, plina cu jucarii, haine, tot ce-i trebuie. In plus, peste drum de casa in care locuieste acum, parintii ii construiesc baiatului o vila supraetajata. De-abia i s-a turnat temelia, dar este destul timp pentru a o termina. Parintii sunt mandri ca lui Marian ii prieste locul, prietenii, familia. Pustiul este deja logodit cu o frumusete de fata, Birca, de doar 3 anisori. Si o va lua de nevasta cand vor ajunge la 15 ani.. Necazul cel mare e ca nu se prea inghesuie nimeni sa-l boteze pe copil, dar parintii spera sa se iveasca vreo ocazie si pun la bataie o traista cu aur. De altfel, pentru familia Stanescu, cea mai frumoasa bijuterie o constituie copilul lor. Pentru sanatatea lui, Ciurlita e in stare sa ridice palate. Si le si inalta, din dragoste parinteasca. Palatul copilului roman crescut de tigani.