Ferma de zburatoare

La cei 80 de ani, Constantin Stefan este veteranul crescatorilor constanteni de pasari exotice. Microbul i-a intrat in sange din copilarie, cand a primit prima pereche de canari. Nea Fanica a devenit in timp... pasarar.

Gospodaria lui Nea Fanica este punctul de atractie al tuturor iubitorilor de pasari exotice din Constanta. Si asta pentru ca Mosul, cum ii spune toata lumea, are in spate zeci de ani de experienta si o colectie de invidiat. De cand i-a intrat in sange aceasta dragoste a adunat acasa vreo suta de pasari pe care le ingrijeste ca si cum ar fi copiii lui. Nea Fanica se mandreste cand „copiii" fac pui si cel mai mult ii place cand vine lumea si intreaba: „Ce are asta aici de canta asa frumos de la cinci dimineata pana seara?" In cei 40 de ani cat a fost bucatar pe mare, si-a lasat mica gradina zoologica in grija familiei. Asa ca, microbul a intrat si in cei doi copii care s-au apucat fiecare de colectionat „cantatoare". Sotia Mosului s-a impacat mai greu cu cea de-a doua dragoste a lui dar pasarile au castigat pana la urma. „M-a dat afara din toate camarutele pe unde le-am tinut; pana la urma le-am construit un loc special in magazie si i-am zis ca de ele nu ma las".

Turma cu pene

Cat timp a lucrat pe vas, Nea Fanica si-a adus pasari din toate colturile lumii. Isi aminteste ca odata isi cumparase un canar deosebit pe care il ascunsese in palarie. A zburat insa cand a scos palaria sa-l salute pe vames.

Alta data Mosul si-a luat direct din jungla amazoniana doua perechi de papagali Ara. „I-am luat de la un negru care avea papagali cum avem noi gaini. N-avea nimeni pe atunci la noi asa ceva. Lupt si-acuma sa am o crescatorie cum n-are nimeni, dar nu ma tine buzunarul." Din cei 2. 700.000 de lei pensie, lui Nea Fanica nu-i ramane mare lucru dupa ce cumpara de mancare exoticelor. De pricopsit nu s-a pricopsit de pe urma lor, dar toata munca nu e chiar pe degeaba.

„Daca iti merge bine si vinzi puisorii la baietii cu magazine, se scoate cheltuiala si mai ramane si de un sprit sau de un medicament pentru Mosu’".

"Pasarar" pana la moarte

Cele 100 de pasari ii rapesc vreo doua ore pe zi ca sa le pregateasca mancarea si sa le curete coliviile. Pentru un batran nu e tocmai usor, dar Nea Fanica nu se plange pentru ca „o curatenie asa cum trebuie inseamna pasari viguroase si pui sanatosi, iar galagia lor este o mare satisfactie". Cea mai mare dorinta a Mosului este sa-si ia o pereche de papagali Yako, unul dintre cei mai buni vorbitori, chiar daca numai unul dintre ei ar costa cat jumatate din intreaga lui „ferma" de exotice. „Pana oi muri nu mai ma las de ei. Daca-i vad pe ei suparati, ma doare si pe mine. Fara ei nu pot. E ca o familie, nu poti s-o departezi de langa tine."

Familia papagalilor

Iubitorii de papagali, hibrizi, canari, pasari indigene si pasari exotice din Constanta au de cativa ani un club al lor. Se aduna, se cunosc si fac schimb de exemplare. Clubul Crescatorilor de Pasari Exotice a adunat peste 30 de pasionati „de pene" care se simt cu totii ca intr-o mare familie. Dumitru Mardare, presedintele clubului, este inspector la Oficiul pentru Protectia

Consumatorului. Pasiunea a capatat-o tot de mic, cand si-a procurat primul perus. Acum are vreo doua sute de exemplare de exotice si vreo 40 de specii. „Eu si-n concediu umblu cu capul prin pomi dupa pasari si nu ma uit la alte programe decat cele documentare". Of-ul presedintelui este ca in Romania nu exista concursuri pentru astfel de crescatori, dar e convins ca romanii ar lua premii importante daca s-ar putea deplasa la concursurile internationale. Mandria si aprecierea muncii tuturor crescatorilor consta in obtinerea de hibrizi care sa aiba culori si cantec deosebit. „Un exemplar exotic poate fi achizitionat cu cateva sute de mii de lei, dar poate ajunge chiar pana la doua mii de dolari. O colectie apreciata de crescatori drept modesta, valoreaza in jur de 100 de milioane.