Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne intampina in atelierul ei, subtirica, fina, nefardata, imbracata in tricou si jeansi. N-ai ghici ca femeia aceasta atat de simpla lucreaza cu mana ei – ore, zile in sir - unele dintre cele mai pretioase si mai scumpe palarii din Romania. Si le permit numai doamnele din lumea buna si nu oricare dintre ele: cele mai multe sunt femei puternice si bogate care stau in umbra si urasc publicitatea. O astfel de palarie costa intre 100 si 700 de euro. Dar cel mai mult se vand cele la 400 de euro.
Creatoarea lor se numeste Gabriela Dumitran. In urma cu trei, patru ani construia prima palarie din viata ei; acum romancele sofisticate la ea trag cand vine vorba sa-si ia palarii extravagante, spectaculoase si fine, ca pe podiumurile de moda. Se mira toate cum poate Gabriela sa creeze asemenea minunatii, cand n-a facut niciodata o scoala de design, nici de Arta. Ci a terminat Sociologie si Asistenta Sociala, iar intr-o vreme a fost corporatista inflacarata.
Prima palarie din viata Gabrielei: modelata la aragaz, pe un vas de yena
“Am inceput ca asistent de resurse umane, apoi am ajuns manager de resurse umane. Eram genul ala de corporatist care lucra pana la doua noaptea si venea ziua la serviciu in costum, cu parul strans si pe tocuri. Pana nici eu insami nu ma vedeam in povestea aia. Ma simteam ca o rotita care nu conta, prinsa intr-un mare sistem unde nu trebuia sa am idei. Dupa cativa ani mi-am dat demisia, fara sa stiu incotro voi merge“, ne povesteste Gabriela. A urmat perioada cautarilor: incerca sa descopere ce-i place cu adevarat. Si a descoperit: coliere, brose, bijuterii mesterite de mana ei. Dar nu ca ocupatie principala, ci doar ca hobby.
“Ma documentam din toate, nestiind in ce directie sa o iau. Imi cumparam foarte multe carti despre orice. Si intamplator am dat de una despre palarii. Si asa, cand a trebuit sa merg la un eveniment, eu avand rochita din anii 20, am zis ca i-ar sta bine cu o palarie. Dar n-aveam nici una potrivita si nici nu stiam sa-mi fac. Asa ca am improvizat: am pus apa la fiert pe aragaz, intr-un vas de yena, am aburit materialul pe aragaz si acolo, pe vasul acela am tras si am modelat prima palarie din viata mea, in bucatarie“. Apoi a cusut-o, i-a pus o floare si o spirala de sarma si a iesit cu ea in lume. A fost revelatia serii. Toata lumea o intreba de unde o are caci nu semana cu nici o alta palarie. A doua zi, Gabriela era decisa: va face palarii! Si nu doar palarii dragute, ci palariile cele mai frumoase. Desigur, nestiind nimic despre asta si pe nimeni care sa o invete. Asa ca s-a apucat sa invete singura totul: a citit despre palarii tot ce exista pe internet, in carti si in librarii. Apoi s-a apucat sa desfaca si sa demonteze palarii vechi, sa vada cum sunt cusute. Dupa care a inceput sa vanda si intr-un final si-a deschis si atelierul unde lucreaza acum de una singura. In trei ani a investit in el 50.000 de euro si pana acum s-a dovedit a fi o afacere buna: investita inca nu s-a amortizat, dar atelierul se autosustine. Dar cu tot succesul, dintr-un motiv pe care numai ea il intelege, Gabriela a dorit pana acum sa ramana in umbra. Asa se face ca prima data povestea ei a fost publicata la Londra, nu in Romania. Iar recent palariile sale au ajuns pe podiumul de la Berlin, in colectia cunoscutului Lucian Broscatean.
“La final, nu mai am degete, am mainile foarte umflate, trebuie sa le oblojesc“
Ca sa aiba numai piese de lux, de couture si de haute couture, Gabriela e exigenta cu ea insasi. Isi comanda toate materialele de la cei mai buni producatori din lume: dantela din Franta, capeline din Florenta, pene din SUA. Uneori merge ea insasi in strainatate si le bate la usa, explicand ca are neaparata nevoie. Caci producatorii mari nu accepta orice client. Ii selecteaza atent si-l supun chiar la interviuri, daca nu-l cunosc, pe motiv ca nu accepta ca materialele lor sa nu apara pe cele mai bune produse din lume.Dar asta nu e totul. Dupa ce-si ia materialele, Gabriela isi construieste singura palariile, manual, fara nici un ajutor, de la tipar pana la ultimul accesoriu. Fiecare piesa e migala de Sisif. Mestereste, uneori, la o singura piesa, chiar si o saptamana, de dimineata pana seara. Dupa cinci ore de cusut impecabil pe dedesubtul materialului, la milimetru, cu ele mai mici ace posibile, isi aduce lampa caci incepe sa nu mai vada. Dupa cateva ore de modelat boruri la abur fierbinte, are carne vie in palme. Dar chiar si asa, iubeste tot ce face, oricat de multa munca inseamna asta.
“Numai sa cosi o panglicuta din asta simpla iti ia vreo cateva ore. Caci nu trebuie sa aiba o singura cusatura la suprafata, totul e in puncte pe margine, se coase totul la nivel de milimetru, cu ace foarte subtiri“, ne explica. La final, o astfel de panglica va costa in jur de 450 de lei.
Prinde in mana niste casti colorate si reuseste sa ne ameteasca: “Toate limbile astea de pe casca sunt facute individual din matase care se taie la 2 centimetri. Apoi se aplica pe spate un fel de hartie care sa faca forma ceva mai tare... in fine, sunt foarte multe etape. Numai la limbile astea calc vreo sase ore. La final, nu mai am degete, am mainile foarte umflate si trebuie sa le oblojesc in fel si chip si sa le dau cu o tona de crema. Imi intep degetele cu acul cred ca de vreo 40 de ori pe zi“. Cand vrea o pauza, isi ia tot prin munca – isi pune sortul, deschide un aparat cu abur fierbinte, inmoaie capelina in abur, o pune pe un mulaj de lemn si incepe sa modeleze palaria. Trage de capelina in toate partile, sa se muleze perfect pe lemn. Pentru operatiunea asta ii trebuie forta de barbat. Cand are de facut o palarie mare cu boruri largi, slabeste un kilogram numai la modelare.
Dar nimic din munca grea nu o descurajeaza. Se gandeste doar la promisiunea pe care si-a facut-o ei insasi la inceput de drum, atunci cand si-a construit prima ei palarie pe aragaz.
Citește pe Antena3.ro
