Găinuşa cu ouă de aur

A fost odată ca niciodată... Demult, când încă se păstrau datinile, când bunicii sau părinţii îşi făceau timp să făurească o nouă lume spunând poveşti la gura sobei...
Dar nu foarte demult... Povestea ce urmează  a fost culeasă la Drăguş, în Ţara Făgăraşului, în timpul campaniilor monografice conduse de Dimitrie Gusti, (între anii 1929 şi 1939).
Povestea apare în volumul doi  al lucrării “Drăguş, după 80 de ani de la prima campanie monografică”, sub semnătura doamnei dr Paulina Popoiu, director general al Muzeului Naţional al Satului Dimitrie Gusti( MNSDG). Volumul face parte din proiectul Restitutio al muzeului, în cadrul căruia au fost scoase la lumină documente şi din campaniile de la Fundu Moldovei, Nereju, Şanţ.
Sunt publicate şapte poveşti (ele văzând lumina tiparului prima dată în 1939) “pentru a recrea, prin ele şi cu ele, spiritul bun şi bucuria  (..) din sufletul ţăranilor drăguşeni.”, spune dr paulina Popoiu.
Magia poveştilor vorbeşte despre magia lumii satului românesc de altădată. (Carmen Anghel)
______________________________________

A fost odată un om şi avea trei băieţi. Şi erau săraci, nu aveau nimic, deloc. Se duceau ei într-o pădure  şi aduceau lemne să facă focul. Şi într-una din zile găsesc o găinuşă năzdrăvană, o pasăre. Şi pasărea aceia făcea ouă de aur. Au găsit două ouă în cuibul ei. A luat ouăle bătrânul şi a venit cu ele la copii.  Acum ce să dea la copii să mănânce din două ouă, le-a luat şi s-a dus cu ele la târg. Vine un boier şi zice:
- Ce vrei moşule pe ouăle astea?
- Apăi, ce să vreau, nu ştiu.
- Uite, îţi dau o pungă de bani.
A rămas moşul încremenit. El n-a ştiut că ce fel, zice:
- Vrei 2 pungi?
Moşul a luat banii şi i-a pus pe cârpa lui acolo, pe ce avusese puse ouăle şi boierul a plecat cu ouăle. Moşul stă şi se uită, nu cumva se întoarce să-i ia banii. Pe două ouă atâţia bani. După ce s-a îndepartat boierul, a luat banii a plecat, şi-a cumpărat făină, a cumpărat tot cei-a trebuit pentru casă, pentru copii. S-a dus acasă la boreasa lui şi-i spune:
- Uite ce ne-a dat Dumnezeu. Pentru cele două ouă am luat două pungi de bani.
- Foarte bine – zice – drăguţul Dumnezeu că ne-a dat şi nouă
A trecut câtva timp şi au tot adunat ouă de la pasărea năzdrăvană, până a prins şi pasărea şi au dus-o acasă.
Acum şi-a cumpărat şi el cai, căruţă, umblă în negustorie  cu marfă şi-a dat şi copiii, toţi trei la şcoală.
După  ce i-a dat la şcoală, de unde că profesorul care era de învăţa copii, zice:
- Cum de v-a dat şi pe voi tată-tu la şcoală să învăţaţi?
- Apăi, domnule profesor, noi avem o găinuşă de face ou de aur şi  găinuşa de aur şi găinuşa aia toată ziua ouă câte un ou.
Dar zice profesorul cătă (către) copii:
- Uite ce e, aş vea să văd şi eu găinuşa voastră.
- Să veniţi, domnule profesor, s-o vedeţi.
- S-a dus şi a văzut găinuşa şi sub aripa ei a văzut că era scris că cine va mânca capul se va face filosof, cine va mânca ficatul se va face împărat şi cine vă mânca mura (pipota) se va culca cu o pungă şi se va scula cu două pungi de bani.
Aşa profesorul ce a zis către mama copiilor:
- Lele, uite ce este. Mâine, Dumincă, după ce ieşi de la biserică, să iei pasărea asta, s-o tai şi s-o mâncăm cu toţii.
- Da – zice, am înţeles, s-o gătesc.
A pus şi a gătit-o. Copiii au plecat mai înainte de la biserică şi au venit mai iute acasă. Ce să le dea de mâncare? A luat capul ficatul şi mura şi le-a dat acolo în nişte zupă (supă) să mănânce. Au mâncat. Când a venit domnul profesor zice:
- Unde e găinuşa?
- Uite-o aici, domnule profesor.
- Dar – zice – capul şi ficatul şi mura unde sunt?
- Apăi au venit copiii înainte şi le-am băgat şi au mâncat şi ei.
- Apăi eu pentru alea am vrut să fierbi găina întregă.
- N-am putut, că a avut şi mărunţişuri în ea.  El nici n-a mai putut să mănânce şi a plecat la şcoală. Şi ei au rămas fără găinuşe.
Când s-au dus copii la şcoală, profesorul i-a luat şI i-a băgat într-o casă şi i-a închis acolo. După ce i-a închis copiii se gândeau că ce va face cu ei. Dar cel mai mare zice:
- Mă, fraţilor, o fi având de gând să ne omoare, că mie parcă îmi spune Dunezeu că nu-i bine cu noi.
Ce au făcut ei, ce n-au făcut, au ieşit şi au plecat, s-au dus în lume. S-au tot dus, s-au tot dus. Când fratele mai mic, el se culca şi când se scula, se scula cu 2 pungi de bani. El avea bani totdeauna, le da şi la fraţii lui. Într-o ţară alegeau împăratul. Dar cum îl alegeau pe împărat? Aveau un porâmb (porumbel), îi da drumul la porâmbul ăla şi p'a cui pălărie se punea, acela era să fie împărat. Aşa când au ajuns ei de lume apropiaţi, porâmbul a sburat pe cap la băiatul cela din mijloc. Dar lumea ce-a spus? Ce să facă? Copilul ăsta să stâpânească el ţara? Au luat pe băiat şi l-au închis într-o casă, porâmbul tot deasupra ei sbura. L-au prins şi l-au ţinut trei zile pe porâmbel şi pe băiat închişi şi când i-a dat drumul, pe al cui cap se va pune, acela era să fie împărat. Şi s-a dus porâmbelul şi s-a pus pe casa unde a fost închis băiatul acela. Lumea a zis să-i dea drumul la băiat şi dacă se va pune tot pe cap la băiat, el va fi împărat.
Când  a ieşit, porâmbelul s-a dus pe cap la băiat şi el a fost împărat. Fratele cel mare a rămas filosof colo şi fratele cel mic a plecat mai departe. S-a dus şi a dat de o domnişoară la un colonel. Acum, ce se întâmplă? El i-a spus tot secretul lui, cum s-a întâmplat, precum v-am spus eu povestea dumneavoastră. ŞI i-a dat un fel de mâncare şi în mâncare i-a băgat ceva, de i-a înturnat mura şi i-a luat-o şi a gătit-o ea şi a mâncat-o ea şi el a rămas. Nu se mai culca cu o pungă şi se mai scula cu alta, se culca dommnişara şi domnioşoara avea paralele, care le-a avut el.
El a plecat, după ce a văzut că nu s-a mai uitat la el să-l mai vadă, să mai stea de vorbă. Ea se uita după alţi domni el a rămas zdrenţăros.
S-a dus el pe margine la o apă mare. Acolo erau nişte pescari, prindeau nişte peşte. Cihar atunci au dat d-un peşte mare şi nu-l puteau scoate că erau numai doi tovarăşi.
- Mă prieteni, mă fraţilor, uite ce e. Lăsaţi-mă şi pe mine tovarăş cu voi la pescuit.
- Bine, te lăsăm.
Au tras peştele afară şi după ce l-au tras, ce să găsească în peşte? A găsit o tabacheră plină de unsoare de peşte şi a luat tabacherea, după care a peştele din apă, după ce l-a ştiucăit, el a luat tabachera plină de apă, o aruncă apa jos. Arunca bani din ea.
- Hai, că-i bine, mi-a dat Dumnezeu iar bani.
A plecat din nou la oraş şi a dat din nou de domnnişoara care îl lăsase. Ce-au făcut. I-au dat patul de s-a culcat, dar colonelul a dat ordin la armurier, care era de meserie, să-i facă o tabachere să nu aibă nici o diferenţă de aia şi să i-o puie pe masă când dormea el. Noaptea  aşa au făcut, au pus-o pe masă. El când s-a culcat, a băgat tabacherea, era plină cu tabac şi a plecat iar la oraş. Când a gătat banii, a aruncat apă cu tabacherea, nu mai ieşea nici un ban din tabachere. Iar e rău.
Iar aplecat de acolo, pe drumul acela pe care a dat de pescarii aceia. A dat iar de pescari.
- Mă, zice ei, Asta e tot Ala de n-ea ajutat să scoatem peştele, ăsta nu e tovarăş cu noi.
- Nu l-au mai primit.
S-a dus el prin pădure şi a dat de un măr cu mere frumoase, roşietice pe o parte, pe cealaltă gălbuie. Cum a luat un măr şi amâncat s-a făcut măgar. Cum să stea măgar acolo, în pădure, îl mânca vr-un lup. A stat el cât a stat, rezemat de un lemn să nu vină lupul să-l mănânce, s-a dus şi  a dat de un păr plin de pere. A luat şi el o pară şi cum amâncat s-a făcut om la loc.
- Hai că-i bine, Dumnezeu m-a făcut şi aşa, şi aşa.
S-a pus şi a făcut două coşuri, unul de  pere şi altul de mere şi s-a dus cu ele în oraş. Când s-a dus în oraş, striga:
- Hai la pere, hai la mere.
Iese domnişoara din casă, zice:
- Stai să luăm şi noi vreo două.
Ea cum a luat un măr şi a mâncat din el, s-a făcut măgăriţă. El numaidecât i-a ţipat căpăstrul peste cap şi a luat-o afară din oraş.
- Să-mi dai tabachera şI mura.
- Uite ce e. Mura ţi-oi da-o, că am mâncat-o, dar tabachera, tabachera este la tata.
El i-a dat nişte apă sau ce i-o fi dat, ea i-a spus, că ştia – vorbea, că de fire tot om  era  - i-a dat mura îndărăptu şi a luat-o el iară. Şi s-a dus cu coşul cu mere acolo, la tată-său şI i-a strigat.
- M-oi lăsa să mă culc cu ea astă noapte?
- Ba da – zice colonelul – leagăţi de măgăriţa acolo.
- M-am  dus la munte şi sunt tare obosit.
- Leag-o acolo. Daţi-i şi o ţâr de vin.
A legat-o şi când s-a culcat noaptea tată-său, ea a ştiut că unde este tabacherea, a făcut-o iar om şi i-a adus-o. Iar el le-a dat la toţi mere, şi apoi i-a dus la fratele lui, la judecată, la împăratul acolo. I-a pus pe toţi măgarii la o iesle, a pus şi o sabie agăţată în grindă şi care va fi vinovat, în acela să se împlânte sabia. I-a păzit acolo şi de n-o fi murit şi azi o fi trăind. (Povestită de Gheorghe Tătaru din Drăguş)