Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În vreme ce ţara noastră produce pentru export cea mai bună miere de pe planetă, pe masa românilor ajunge de multe ori cea mai proastă miere de pe glob, contrafăcută și de import. România vinde produse apicole pe doi lei, iar profitul e scos de alte țări care știu să le valorifice.
Malul românesc al Dunării. Într-o pădure de salcâmi, mii de albine zumzăie printre ciorchinii cu flori albe. Culeg polenul și se întorc în stupii păziți de apicultor fie zi, fie noapte. Strânge mierea de pe rame și o varsă în butoaie de 300 de kilograme, cu destinația Germania. După un drum lung de 1.500 de kilometri, mierea trudită de albina carpatină ajunge să fie procesată într-una din cele mai mari fabrici de produse bio din Europa. Aici e scursă în borcane frumos ambalate pe care scrie în germană „miere” și e trimisă la rafturile nemțești cu un preț de trei ori mai mare decât suma primită de apicultorul român. Câștigul afaceristului german care nu a făcut decât să mute mierea dintr-un butoi de 300 de kg în sute de borcănele ambalate e mai mult decât dublu față de cel al românului care a trebuit să își îngrijească stupii de-a lungul întregului an. Asta e economia de piață, ar spune unii. Asta e neputința românească, ar spune alții.
Cea mai bună miere din lume
„ Noi avem o miere fantastică, medaliată, mierea de salcâm bio românească este top în lume. Însă borcanul și felul cum e prezentat produsul pe etichetă acolo... nici nu îți vine să te uiți la el. Față de neamțul care scrie pe ea miere UE care este poate 10% miere nemțească, 30-40% miere luată vrac, românească, mai ia una de slabă calitate pe care o compensează cu miere românească de foarte bună calitate și face o miere nemțească nu foarte scumpă, dar nici ieftină. E ca și cu vinul: foarte multe vinuri românești, dacă le-ai pune o etichetă franțuzească: „Chateau de nu-știu-care”, s-ar vinde ca pâinea caldă. Dar același vin, dacă îi pui etichetă originală de la Dealul nu-știu-care, îl gustă: «Mda, e bun, dar…». Deci marketingul se face ultraprofesionist. Neamţul nu îți cumpără mierea la borcan de 300 de grame pe care să scrii tu «Made in Romania». El o vrea la butoi de 300 de kg, să scrie «Made in Germania»”, observă de câțiva ani președintele Asociației „Bio-România”, Marian Cioceanu. Iar martor că lucrurile stau cam așa este Dorin Dogar, unul dintre cei mai mari exportatori de miere românească. Dogar o vinde de câțiva ani pe nimic în Germania, dar oricum e mult peste cât ar obține dacă ar trebui să o vândă pe piața românească. Aici s-a lovit de mentalitatea românului de a mânca ce e mai ieftin, chiar dacă ce e mai ieftin e aproape de fiecare dată ce e mai prost. „În România ar fi bine dacă s-ar sprijini consumul produselor de bună calitate prin diverse metode guvernamentale prin care copiii să fie educați să consume produse bune. Cei din Germania au nu neapărat tehnologie, au tradiție. Au o tradiție și un respect pentru produsele naturii”. Mierea lui Dogar, românească 100%, o găsim pe un raft în Leipzig. Are etichetă nemțească și un preț pe măsură: 12 euro kilogramul, față de patru cu cât a fost cumpărată de la el. Managerul magazinului, Daniel von der Heide, specializat pe produse ecologice, recunoaște că prosperă și de pe urma produselor românești. „Anul trecut am avut o cifră de afaceri de 5 milioane de euro în cele două magazine pe care le avem în Leipzig și o creștere anuală continuă de 6%. Merge destul de bine, nu chiar la fel de bine cum ne mergea acum 10 ani, înainte de criză, dar am fost tot timpul pe plus”, ne spune von der Heide.
Citește pe Antena3.ro
Sănătate pentru alții
Că mierea românească este sănătate curată, nu o știu doar străinii. O știu și românii. Chiar şi specialiștii noştri. La Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultură din România (ICDA) s-au făcut primele teste din lume care au demonstrat științific că produsele apicole au calități terapeutice incontestabile. „Servită ca aliment, mierea ajută la ameliorarea afecțiunilor hepatice, pentru stimularea creșterii copiilor, pentru asimilarea calciului”, enumeră Cristina Mateescu, doctor în biochimie, director al ICDA. Mateescu a analizat atât mierea autohtonă care merge la export, cât și pe cea din import care ajunge de cele mai multe ori în bucătăria conaționalilor. Și de multe ori a găsit produse contrafăcute de cea mai proastă calitate. „Era glucoză industrială. Aceste siropuri de glucoză din fructoză se obțin din cereale. În procesarea acestor produse se fac folosesc tratamente cu produse chimice. De foarte multe ori se poate întâmpla ca în aceste siropuri să existe substanțe chimice care pot dăuna organismului nostru”. Mierea artificială a fost găsită inclusiv în ajutoarele în alimente pentru săraci decontate de Uniunea Europeană. Iosif Korb, președintele Asociației Crescătorilor de Albine Hunedoara, a ținut acea miere în mână și și-a dat seama că e ceva în neregulă cu ea. „Scria pe cutie că este miere polifloră. Dar o polifloră cristalizează în trei săptămâni, aia nu cristalizase nici după câteva luni. S-au făcut analize la acea miere la un institut de cercetare și concluzia a fost că nici măcar nu a trecut prin gușa albinei”.
