Închisoarea sărăciei

La mina de cupru din satul tulcean Altân Tepe era po­lul bogăţiei în Dobrogea înainte de 1989. O dată cu disponibilizările repetate şi închiderea minei în 2003 locul a devenit groapa ori­cărei speranţe de mai bine.

În satul tulcean Altân Tepe sărăcia e până la Dumnezeu. Cei 200 de localnici, care nu au putut ieşi din cercul strâmt al neajunsului şi trăiesc blestemul rămas în urma fostei mine de cupru ce-i hrănea atât de îmbelşugat în alte vremuri, se zbat pentru fiecare zi de mâine. În glodul dintre blocuri şi în dărăpănarea clădirilor n-ai putea ghici traiul prosper dinainte de '89, când colonia se putea lăuda cu cinematograf, parcuri, case avute.

Începutul sfârşitului la Altân Tepe a fost însă anul 1998 când au fost disponibilizaţi treptat aproape 1.400 de mineri. În 2003 mina a fost închisă, iar soarta localnicilor - lăsată la voia întâmplării. Oamenii s-au trezit într-un loc arid, fără locuri de muncă şi fără nici o şansă de a construi ceva pe ruinele minei. Mulţi au ales să plece şi să lase Altân Tepe în urmă, ca pe un vis oriental de mărire şi decădere.

Cei în vârstă care au rămas s-au resemnat cu soarta, iar puţinii tineri nu se adaptează în altă lume. Cu toţii şi-au creat propria lume subterană, mai adâncă decât mina de cupru care i-a hrănit şi lăsat pe drumuri.